Parintii mei ma urasc
-
0 0
Sincer nu mai stiu ce sa fac. Probabil ca sunt o mare nenorocire pe capul lor, altfel nu vad de ce ma urasc amandoi atat de tare.
M-a crescut doar mama, ca tatal a avut grija sa dispara la timp, cat sa nu fie obligat sa imi dea vreun ban. Si pentru asta, va imaginati ca numai mama a facut eforturi.
Toata viata mea am auzit de la ea ca eu nu sunt buna de nimic, ca sunt o proasta, ca a facut pentru mine atatea sacrificii si a muncit pentru mine atat si eu nu sunt recunoscatoare! va jur ca nici un minut, nici o secunda din viata mea nu m-am purtat fata de mama urat, nu i-am vorbit urat decat o singura data cand imi tot repeta ea ca m-a crescut si a facut atatea pentru mine si eu sunt o dobitoaca, o puturoasa, si n-am mai rezistat si i-am zis ca n-a obligat-o nimeni sa ma nasca si sa ma creasca, eu nu i-am cerut niciodata sa-mi cumpere ceva sau sa-mi dea ceva, stiam ca nu avem si nici nu indrazneam sa deschid gura ca ma pocnea de nu ma vedeam.
Cand am luat la facultate, mi-a cumparat o camera intr-un bloc confort 3. Inca o data, nu i-am cerut eu, ea a vrut, a insistat.M-am angajat la jumatea anului si am inceput sa ma descurc, sa-mi platesc rata singura, nu i-am cerut bani pentru nimic in afara de cat a dat ea avansul.
De atunci, cred ca n-a fost zi din viata mea in care sa nu-mi zica: esti o nesimtita! uite cate fac eu pentru tine, tu nu esti buna de nimic, o proasta, o netoata, ai fost un copil urat, iti bati joc de munca mea, mi-am irosit tineretea pentru tine!
I-am zis azi, ca n-am mai rezistat, eram suparata pentru ale mele, ca daca vrea, ma duc la notar si ii fac donatie pe camera asta in care stau, sa fie ea proprietara, si ma duc sa-mi caut sa ma mut cu chirie, daca pe ea o face mai fericita sa stie ca n-a pierdut banii, sa se simta ea proprietara, sa nu mai spuna ca din cauza mea s-a intamplat tot, ca eu i-am ruinat viata.
S-a suparat pe mine, iar a inceput sa imi zica de toate cele.
Am lasat-o in pace, nu i-am zis nimic, dar jur ca nu mai suport, simt ca inebunesc.
Nu stiu ce sa fac, chiar as pleca de aici, m-as duce sa stau cu chirie undeva, as lasa tot ce am cumparat in casa asa cum sunt acum, numai sa nu ma mai umileasca.
Nu inteleg de ce ma uraste atat, ce i-am facut, ca tot timpul am invatat pe rupte ca mi-era frica de bataie, pe care o luam zilnic pe paine, la prima nota sub opt, imi invinetea ochii, ani de zile pana am plecat la liceu si chiar si acolo tot ii stiam de frica.
Nu stiu ce sa ii fac sa-i intru in gratii, zici ca sunt cel mai mare dusman al ei!
O ajut si eu cu ce pot si cand pot.
Nimic nu-i schimba ideile!
Am ajuns sa ma cred asa cum zice ea, cea mai mare ratata din lume, noroc ca mai am colegi de treaba si ma mai sfatuiesc, ma aduc la realitate, ca altfel cred ca m-as da naibii de un pod sa o scap de cosmar.
Cat despre taica-miu, nu numai ca nu mi-a dat nimic, dar nici nu i-am cerut nimic. Nu vrea sa stie de mine, nici mie nu-mi pasa de el prea tare.
Ma aflu intr-un mare impas ca nu stiu incotro sa apuc.
Toata viata mea va fi la fel.
-
Nu te panica, incearca sa vezi lucid lucrurile. Te cred ca iti este foarte greu. In locul tau plecam demult si rupeam contactul o perioada ca sa vada ce a insemnat aceste reprosuri tot timpul. Numai o revolutie poate indrepta anumite lucruri.
Se joaca cu psihicul si cu personalitatea ta. De aici neincrederea in sine, depresii si asa mai departe
Nu procedeaza corect. Daca te-a nascut a stiut ce responsabiltati are...Dar mai sunt femei care fac copii sa-si "tina" barbatul langa ele
Sper sa nu fie si cazul ei.Mi se pare normal sa o respecti, sa o ajuti dar sa te respecte si ea la randul ei. Daca nu ii spui frumos ca nu te mai vede. Pune-o la incercare. Dra nu intinde coarda pre tare ca tot mama ramane asa cum e ea. Succes si fii tare!
Acest mesaj a fost editat de către medion: -
Tatal ne-a parasit acum 20 de ani, nu ieri.
Nu stiu ce sa mai zic, ce sa mai fac.
Nu vreau sa fiu rea si sa nu-i mai raspund la telefoane ca stiu ca e amarata si bolnava si chinuita, dar pe cuvant ca nu mai pot, face din mine un nimic, sterge pe jos cu mine si nu vad de ce merit.
Asta e parerea ei, ca eu sunt o pacoste pe capul ei, si nu se simte datoare sa-mi dea explicatii.
Nu e nebuna, nu bea, doar cand i se pune ei pata, toata lumea e un rahat in fata ei, sterge pe jos cu toti. -
Din cate ai scris, inteleg ca a fost autoritara cu tine, de cand erai mica si vrea chiar si acum sa-si impuna gandirea ei. Ramane valabil sfatul meu: viziteaz-o cat mai rar si daca se nimereste sa fie intr-o stare din cea descrisa de tine, ia-o la fuga...indiferent de pretext si las-o sa se calmeze.
-
Nu stiu ce sa fac, sa plec din casa sau sa raman.
De trecut ii trec toanele,maine va fi iar prietena mea pana i se va parea ei ca iar nu merit sa-mi adreseze vreun cuvant.Daca i-am zis ca plec si ii las tot ce mi-a cumparat sa le stapaneasca ea, sa le vanda, sa le inchirieze, treaba ei, schimba placa, ca ea moare intr-un an doi si ca imi vrea binele, dar nenorocita de mine nu inteleg!
-
Te inteleg perfect. Am trecut si eu prin asta. La mine lucrurile au stat un pic altfel. Parintii nu s-au despartit. dar mama e o fire dominatoare, astfel ca tata nu avea prea multe de spus. Niciodata nu am putut sa inteleg de ce unii parinti se comporta astfel. Eu sunt mai in varsta decat tine, am la randul meu un copil, dar tot sunt afectata e ceea ce am trait. Sfatul meu este sa fii puternica. Jignirile, lipsa incurajarilor isi pun amprenta asupra ta, vrei nu vrei. Foarte greu am capatat incredere in mine, foarte greu a fost sa ma convinga cineva ca sunt frumoasa, desteapta si ca pot sa fac ceva in viata.
Eu zic sa ai o relatie cat poti tu de normala, dar sa nu ii mai permiti sa te jigneasca. Si ce e mai important, desi nu ai pomenit nimic, sa nu o lasi sa intervina in viata ta sentimentala. Eu sufar si azi...
A, si am incercat sa caut explicatii pentru comportamentul ei, in propria copilarie. Dar a fost totul ok, am niste bunici extraordinari, nu a fost nimic in neregula. sunt oameni simpli, dar au un suflet extraordinar. Ma iubesc si ii iubesc. Chiar nu stiu...
Curaj si vezi-ti de viata ta!
-
M-am saturat sa fiu albie de porci , sa stearga cu mine pe jos de cate ori vrea ea.
Ca a facut atatea sacrificii pentru curul meu (scuzati) si eu nici nu stiu sa apreciez!
Atatea jigniri si atata umilinta aproape zilnic!
Cand i se pune ei pata, se dezlantuie iadul la telefon.
Daca nu fac un lucru cand zice ea, cum zice ea, e scandal.
Acum doua zile s-a gandit ca mi-ar trebui o masina de tocat carne electrica.
I-am zis ca nu am nevoie si nici nu am 10 milioane disponibile, asa cum vrea ea, plus ca nu am loc, abia incap eu in camera asta , ca e de 16 metri toata.
Atat mi-a trebuit! mi-a inchis telefonul in nas. M-a suna dupa aceea sa-mi zica eterna poveste: proasto, cretino, idioato, esti un blestem pe capul meu, semeni cu scarba aia de tactu......are rost sa mai zic? -
Trebuie sa-i atragi atentia ca e singura persoana care se poarta asa cu tine, multa lume te apreciaza si vorbesc frumos cu tine. Daca e frustrata si nemultumita de viata ei si-si varsa frustrarile pe tine trebuie cat mai repede sa fii total independenta si sa-ti traiesti viata frumos, gandeste-te ca ai si tu dreptul sa fii fericita.
-
Care e acea rezolvare?
Incearca sa se impuna pe toate planurile. Profesional, am facut ce-a vrut ea, acum e nemultumita ca nu castig de ajuns, ca stau ca o molima degeaba in acele 4-5 ore pe care le am libere dupa ce termin ziua la serviciu, de parca dupa 9-10 ore de munca, as mai putea sa lucrez bine si altceva.
Sentimental, n-are rost sa mai zic.
-
Pai sunt total independenta, singura dependenta de ea e ca mi-a dat avansul pentru incaperea asta in care stau, pentru care am luat credit pe numele meu si platesc ratele la ea de la bun inceput, 10 milioane pe luna.
Asta e singura dependenta, si faptul ca n-am vrut eu sa rup orice comunicare cu ea, ca stiu ca e amarata si mai are nevoie de ajutor, sa mai stie cineva de ea.
Ea nu intelege, ori bat pasul cum zice ea, ori ma pot arunca la fel de bine de pe un pod sa nu mai fac umbra pamantului degeaba (n-am ganduri sinucigase, asa mi-a zis ea acum vreo 2 ani cand iar o nemultumea persoana mea,ca de obicei). -
In primul rand,vreau sa iti spun ca imi pare rau ca treci prin asa o situatie.Dar trebuie sa intelegi ca tu nu esti asa cum vrea ea sa te faca sa crezi ca esti.Ai realizat ceva in viata si nu tariesti pe spinarea ei.
Tu nu trebuie sa te lasi influentata de "caracterizarea"ei.Mereu trebuie sa ai in minte ca se poarta asa fata de tine din niste motive.Posibil si sa simta ce simte,din cauza ca esti fiica barbatului care a parasit-o.Mintea omului uneori nu o poti intelege.Cred ca e o femeie care sufera si asa isi manifesta ea durerea,jignindu-te,si varsandu-si veninul pe tine(cand de fapt cred ca si-l varsa peste cel ce i-a fost sot).Ai un mesaj privat. Iti doresc sa ai intelepciune si incet-incet sa te detasezi de ea,dar nu sa o abandonezi.