Unde merge iubirea mea oare?

  •  
    • 7 mesaje
    7 Nov 2010, 03:19
    0 0

    Buna dimineata.

    O sa va spun si eu povestea mea si sper ca veti avea timp sa-mi dati un sfat, o opinie.Doua creiere sau mai multe oricum sunt mai bune decat unul.

    Sunt cu un barbat de 3 ani. Ma iubeste (cred eu si zice el), il iubesc si ne intelegem bine, cat timp eu nu cer de la el mai mult de atat.

    Acest iubit al meu in 3 ani de cand noi suntem un cuplu , impartim acelasi pat, aceeasi casa, nu a avut curiozitatea sa stie despre mine decat bazele.Ca am atatia 27 de ani, ca ma numesc cum ma numesc, ca lucrez in locul x si atat. Este total necomunicativ, pentru el nu conteaza si nu-l intereseaza ce muzica imi place, ce filme imi plac, nu vrea sa stie ce imi place mie sa mananc, daca sunt fericita cu el, niciodata nu este interesat de ce simt eu, crede ca totul merge de la sine, ca si cum ai avea o masinarie si merge la nesfarsit fara sa mai trebuiasca sa-i ungi osiile din cand in cand. Nu face gesturi dragute, nu-mi face surprize, pentru el este un chin sa imi ia un cadou, sa scoata macar banii din buzunar ca sa imi cumpere de ziua mea un cadou cat de neinsemnat.

    Veti zice ca nu am incercat sa il invat, sa il educ. Ba da, am incercat. Cred ca am incercat in toate felurile, de la subtilitati, pana la replici directe, intrebari: tu stii care e mancarea mea preferata? tu stii ce condimente nu suport eu?

    Pentru el, se pare ca eu cer prea mult. Uneori am impresia ca nu ma iubeste. Odata ne-am despartit din cauza lipsei lui de interes fata de mine. Nu sunt tipul de femeie careia sa i se sufle-n pene in mod constant, pot sa traiesc si fara, dar mi-ar placea din cand in cand ca iubirea mea sa-mi spuna cat sunt eu de frumoasa pentru el, cat de unica sunt eu, de ce ma iubeste el, ma rog, chestii dragute pe care si le spun doi oameni care intr-adevar se iubesc. Cu el, e mai bine sa discutam despre Ozn-uri. M-am simtit umilita cand am deschis subiectul si l-am intrebat de ce nu-l intereseaza niciodata daca sunt bolnava, ce mi-a zis medicul, ce am facut azi la serviciu. Daca eu n-as vorbi, daca nu l-as provoca la discutii pe diverse teme , nu neaparat siropoase, noi cred ca nu am comunica deloc.

    Nu are pe altcineva, daca asta va ganditi, pentru ca in timpul cand nu lucreaza, sta acasa, cu ochii cat cepele pe internet. Toata ziua! Nu face nimic altceva decat sa citeasca despre tot ce-i trece prin minte si sa vizioneze zeci de documentare despre absolut orice. Ok, omul doreste sa se cultive. What about me? Eu am fost desemnata cu premiul " catelusul care latra la luna"???

    Si chestiile astea nu sunt de acum, ci din totdeauna,de la inceputul relatiei noastre.

    Il intreb uneori daca este fericit cu mine.Se uita absent si un pic deranjat de intrebare si zice: da, sunt, ce, ti se pare ca n-as fi fericit? Ok, ce mai pot spune? Nu-si pune intrebarea: oare de ce il intreb? sa fie pentru ca eu nu sunt fericita cu el?

    Am sentimentul ca nu contez pentru el. In timp, am evoluat, de la perioada in care ma suna la inceput, o data pe zi, cand era inebunit dupa mine, la perdioada cand, acum, cand este la serviciu, ma suna din ora in ora si vorbim nimicuri, sau cand este plecat in afara localitatii, iar cand este acasa si evident absorbit de internet, abia daca ma suna o data pe zi, sa vada ce fac, eu fiind la serviciu.

    Ma intreb foarte serios incotro ne indreptam noi doi, relatia noastra.

    El vrea casatorie in viitorul indepartat, maica-sa ma suna saptamanal si deschide subiectul "poate va veti lua, mama!" iar eu ma ingrozesc gandindu-ma ca poate el NU MA IUBESTE! 

    Si oare toata viata noastra va fi asa sau mai rau? Un barbat absent la nevoile mele, la doleantele mele? Un barbat care nu vrea sa vada ca eu am ceva pe suflet, cu care decat sa vorbim si sa punem tara la cale, mai bine ma atarn de un pod! Oare asta ma asteapta?

    In ultima vreme,mi-a disparut si cheful de a mai face dragoste cu el, mi se pare un cosmar, in conditiile in care, in relatiile pe care le-am avut inainte, am putut vorbi despre tot si toate, am avut prieteni relativ atenti, se interesau ce imi place, daca ma vedeau suparata ma intrebau de ce si puteam sa-mi spun of-ul nu neaparat legat de relatie, ci de orice alt motiv, familie, serviciu, facultate, orice. Cu el nu pot vorbi nimic, mai precis eu vorbesc iar el nu asculta, e in lumea lui, nu-l intereseaza ca maine vine administratorul sa citeasca apometrele, ca daca merge la cumparaturi trebuie sa cumpere si un piper, cumpara doar ce mananca el si atat, nimic mai mult, nici macar o napolitana sau o cutie de lapte daca am eu nevoie si nu el.

    This is it. Mi-am spus of-ul. Astept acum parerile si sfaturile voastre, din afara se vede mereu altfel, mai bine decat vad eu, poate.

    Va doresc o duminica superba si insorita.

  •  
    • 54 mesaje
    7 Nov 2010, 05:08
    0 0
    tu ce simti pentru el ? cu adevarat ?
  •  
    • 18346 mesaje
    7 Nov 2010, 08:41
    0 0
    emoticon.caruia.i.se.invart.ochii.in.cap.si.se.mira.de.ameteste
  •  
    • 2436 mesaje
    7 Nov 2010, 08:51
    0 0
    Doar o intrebare, esti sigura ca il iubesti? Nu ca tii la el si esti obisnuita cu el, cu prezenta lui...esti sigura ca il iubesti?

    O casnicie cu el, cred ca te va distruge, sunteti doua firi diferite, el are o lume a lui, cred ca este introvertit...tu ai o lume a ta, dar aceste doua lumi sunt paralele... cel putin asa vad eu
  •  
    • 27207 mesaje
    7 Nov 2010, 08:52
    0 0

    trist. daca te priveste ca pe un obiect, probabil cam atat si simte fata de tine. dulapul este frumos, util si atat. iti inchipui ca o sa-ti poti trai viata in acest fel? ma indoiesc. mai bine ai pune punct acum. asa poate s-ar trezi la realitate. daca nu, cu atat mai bine pentru tine. scuze daca sunt prea dura, insa ar fi mult mai dureros sa traiesti in acest fel o viata intreaga.


    Acest mesaj a fost editat de către rybana: 7 Nov 2010, 08:53
  •  
    • 18346 mesaje
    7 Nov 2010, 08:55
    0 0
    eu nu pot sa cred ca ea chiar crede ca are o relatie. se mai si gandeste la un viitor cu specimenul asta.
  •  
    • 7967 mesaje
    7 Nov 2010, 09:07
    0 0

    Barbatul tau este ideal pt o femeie preocupata de chestii practice, cariera, o femeie care nu are nevoie de afectiune si care doreste o viata rece, calculata. Sunt multe astfel de femei...

    Dar daca tu nu esti asa, atunci nu prea ai ce cauta langa un astfel de barbat. Ehe...ce intrebi tu....Raspunsul il stii numai tu...Dar gandeste-te ca alegerea ta va fi pe termen lung, lung....

  •  
    • 8901 mesaje
    7 Nov 2010, 09:53
    0 0
    pffffffffuai..............di ce ai stat langa el 3 ani? chiar credeai ca situatia se va imbunatati?
  •  
    • 91 mesaje
    7 Nov 2010, 09:57
    0 0

    Sincer...parerea mea ca sunteti doi oamenii diferiti...fiecare isi doreste altceva sau cel putin el isi doreste al;tceva si u nu intri acolo unde isi doreste...si tu la fel si spui ca il iubesti...dar te intreb esti SIGURA CA IL IUBESTI?Ti-ai dat u raspunsul singura:""dar mi-ar placea din cand in cand ca iubirea mea sa-mi spuna cat sunt eu de frumoasa pentru el, cat de unica sunt eu, de ce ma iubeste el, ma rog, chestii dragute pe care si le spun doi oameni care intr-adevar se iubesc"
    DEci clar ce astepti u nu e el....eu cred ca t ai obisnuit cu el....dar cand iubesti pe cineva tre sa l accepti si sa l iubesti cum e el...sa nu astepti de la el sa fie altfel...cand deja vrei sa-i dai alt comportament de fapt il vrei pe el fizic poate pt ca sufleteste vrei un om sensibil ...atent ...sa te iubeasca
    Parerea mea ar fi sa pleci din relatia asta....sa nu faci un pas care mai tarziu il vei regreta...e greu ...poate te gandesti ca avand o varsta no sa gasesti un alt om...caci cu bune cu rele...el e langa tine....dar trebuie sa treci....nici eu nu trec printr-o situatie f roz...dar dupa ce am scris aici....am inceput sa vad altfel lucrurile....credema ca mai bine ar fi sa renunti....un om trebuie sa iubesti pt ce face....nu pt ce ti-ai dori sa faca


    Acest mesaj a fost editat de către only_me0000: 7 Nov 2010, 09:57
  •  
    • 21507 mesaje
    7 Nov 2010, 09:57
    0 0
    salma are dreptate
  •  
    • 1509 mesaje
    7 Nov 2010, 10:30
    0 0

    De schimbat, omul tau nu se va schimba.

     

    Tu decizi daca vrei o viata plina de frustrari alaturi de el, sau cauti altceva .

    Si da, e ciudat ca ai rezistat 3 ani langa un om care nu te multumeste de la bun inceput.


    Acest mesaj a fost editat de către Desteapta_Pamantului: 7 Nov 2010, 10:48
  •  
    • 523 mesaje
    7 Nov 2010, 10:44
    0 0
    .

     

  •  
    • 7 mesaje
    7 Nov 2010, 19:16
    0 0

    Merci pentru raspunsuri.

    Am stat trei ani langa el pentru ca, asa cum ziceati si voi, este ideal un astfel de om pentru cineva care vrea sa se preocupe de cariera, adica atat el, cat si eu ne-am dedicat cumva muncii,studiului, numai ca la un moment dat lucrurile s-au racit mai mult decat era cazul.

    O sa ma gandesc bine ce-ar trebui sa fac. Poate ca asta este felul lui de a iubi, cu acordarea unei libertati infinite reciproce.

    E bine si asa, nimic de zis, dar lipseste ingredientul pasiune, combustibilul intr-o relatie.

  •  
    • 69 mesaje
    7 Nov 2010, 19:51
    0 0
    lorineenirol said:

    Merci pentru raspunsuri.

    Am stat trei ani langa el pentru ca, asa cum ziceati si voi, este ideal un astfel de om pentru cineva care vrea sa se preocupe de cariera, adica atat el, cat si eu ne-am dedicat cumva muncii,studiului, numai ca la un moment dat lucrurile s-au racit mai mult decat era cazul.

    O sa ma gandesc bine ce-ar trebui sa fac. Poate ca asta este felul lui de a iubi, cu acordarea unei libertati infinite reciproce.

    E bine si asa, nimic de zis, dar lipseste ingredientul pasiune, combustibilul intr-o relatie.

     

     

     Bună, lorine! În acest moment şi eu sunt cu problemele mele dar mă sensibilizează şi ale altora, oricum.

    Deşi sunt puţin cam sceptică în privinţa iubirii în general ... în cazul tău cred că, totuşi nu este vorba de faptul că nu te-ar iubi doar că nu ştie să o facă aşa cum ţi-ai dori tu.

    Sunteţi doi oameni complet diferiţi,eventual cu unele puncte comune  pentru că altfel ...n-aţi fi rezistat trei ani.

    Dar ... chiar şi aşa, chiar dacă te iubeşte ... e clar că tu nu vezi în el bărbatul pe care să-l vrei alături o viaţă. Nu-ţi satisface nevoile sufleteşti, nu împărtăşeşte cu tine lucrurile care sunt fundamentale într-o relaţie.

    Poate că acum îl mai iubeşti, sau poate fi vorba de obişnuinţă, rutină . Posibil să mai existe şi teama de a lăsa în urmă nişte ani din viaţa ta care în fond ...reprezintă o investiţie de sentimente, emoţii, trăiri etc.

    Însă ... în condiţiile date sunt mari şanse ca iubirea ce i-o porţi azi ... mâine să nu mai repezinte pentru tine decât o povară. Anii trec şi tu o să ai un cumul de frustrări şi nevoi, o să îţi doreşti pasiune, interes din partea cuiva şi inevitabil se poate întâmpla să cauţi toate acestea în altă parte (ceea ce nu e recomandat în cazul unei căsătorii cu actualul).

     

    Eu zic să analizezi foarte bine lucrurile... să pui totul într-o balanţă şi să începi să te gândeşti mai mult şi la nevoile tale, nu numai la nevoile celui care îţi este alături.

    Înţeleg că nu eşti un om căre să ceară foarte multe de la partener ...dar oricum, orice femeie merită tot ce e mai bun pentru ea.

    Nu văd de ce te-ai menţine într-o relaţie care te macină sufleteşte ... ştiu că nu e uşor dar luptă cu tine şi pleacă în căutarea iubirii care să te împlinească din toate punctele de vedere.

     

     

  •  
    • 1234 mesaje
    7 Nov 2010, 20:10
    0 0

    Tu ai incercat vreme de 3 ani -> feedback zero. Peurma, mai avem asa:
    "Un barbat care nu vrea sa vada ca eu am ceva pe suflet, mai bine ma atarn de un pod!"
    "eu ma ingrozesc";
    "mi-a disparut si cheful de a mai face dragoste cu el, mi se pare un cosmar"

    Cred ca e foarte clar. omul asta NU TE VEDE si nu te simte, desi e firesc ca vrei sa fii vazuta si simtita de omul iubit. TU construiesti toate firele care leaga acolo "relatia", el e prezent doar corporal, ca un "consumator" - sorry dar asta e. Eu cred ca in afara de atasament si ceva nevoie de siguranta, afectiune sau altele asemenea, nu te mai tine nimic acolo. Da, e putin trist sa contempli retroactiv si sa vezi atita nimic in loc de constructie, bucurie, echipa. Dar e si mai trist sa ramii in nimic, sau in foarte putin, pentru niste firimituri, niste jalnice reprezentari ale unei relatii asa cum ti-o doresti. Atita vreme cit stii ce simti si ce iti doresti, esti inca vie si sanatoasa.
    Daca te incalzeste cu ceva, am cunoscut un caz similar. Fata a stat, a tras, a incercat, a suferit, pe urma s-a incordat, si a adunat fortele si si-a luat zborul spre un loc unde a putut inflori Curaj !


    Acest mesaj a fost editat de către Arpagic: 7 Nov 2010, 20:11
  •  
    • 7 mesaje
    7 Nov 2010, 20:23
    0 0
    Multumesc, Arpagic ..... e foarte posibil sa ajung si eu pe urma acelei fete pe care o cunosti tu.
    I mean, nu cred ca pot trai toata viata simtind ca nu sunt valoroasa pentru iubitul meu.
    Trebuie sa simti, zic eu, ca insemni ceva pentru el.
    Ori in cazul meu, nu prea simt asta, pentru ca " antenele " lui nu sunt pe directia mea, doar coexistam in acelasi spatiu, el nu are curiozitati cu privire la mine, cum am eu in privinta lui, desi ma suna, ma intreaba ce fac, imi povesteste ceva sau eu lui si atat.
    Dar nu-i pasiune. Nu zic sa fie un tip gelos si sa ma suspecteze non-stop, sa ma urmareasca mereu, ca sa simt eu ca ma iubeste. Dar ceva acolo, cat de putin!
  •  
    • 1234 mesaje
    7 Nov 2010, 20:34
    0 0
    Problema e ca tu daca te oglindesti prea mult in el si feedbackul nu vine, nu o sa te mai simti valoroasa nici pentru tine. Iar dorintele si asteptarile bagate sub pres te vor ricii, deja au inceput sa rabufneasca. Nu e simplu sa stai singura o vreme, dar poate fi benefic, pentru a-ti redesena tu limitele, dorintele si toleranta care aici au devenit cam elastice Si inca ceva.... "e bine si asa nimic de zis" e foaaaarte putin pentru 27 de ani !!

    Nu cred ca el te desconsidera sau devalorizeaza, asta e marea capcana pe care ti-o intinzi singura si vei tot persista in ea, asteptand "recunoastere" de la el. Wrong !! Nu are de unde. Antenele lui nu sunt strimbe ci doar limitate. Sunt oameni care atita pot sa dea, sa imparta, indiferent ce minune cereasca au alaturi. Iubirea inseamna regasire in celalalt, incredere, tras impreuna la aceeasi caruta, sarbatoare, bucurie, participare fir-ar sa fie! He's just not the one, it happens.
    Asta ca sa nu-ti dau sfatul ala mai egoist cu "apuca te si pregateste-ti frumos plecarea cit inca stai cu el"
  •  
    • 4007 mesaje
    7 Nov 2010, 21:26
    0 0
    Barbatii, in general, nu sunt atat de vorbareti ca femeile, dar prietenul tau este inchis in el si nu stie cum sa comunice cu tine.
    Eu as zice sa ii dai un ultimatum pt a-si schimba atitudinea fata de tine si de relatia voastra, discutand fara ton ridicat.
    De abia dupa ce el va intelege clar ce te doare pe tine si va continua la fel, vei putea sa spui ca el nu este asa cum vrei tu.
  •  
    • 7 mesaje
    7 Nov 2010, 22:23
    0 0
    Da, greu de acceptat, dar ma tem ca aveti dreptate
  •  
    • 7 mesaje
    7 Nov 2010, 22:32
    0 0
    Oare chiar nu mai exista nici o solutie, nici o sansa ca el sa se schimbe?
    Va imaginati ca am vorbit cu el de cateva ori despre "problemele" mele, sau ale noastre, ma rog, si reactia lui a fost ca el nu intelege de ce si cum am ajuns eu sa ma simt neglijata, ca ce vreau eu sa faca el? apoi ca asa este el, ca el nu stie cum sa fie galant, el prefera fapte, nu vorbe.Iar prin fapte intelege ca el nu inseala, nu minte, nu se uita dupa alte persoane, el se considera iubitul ideal pe care l-ar vrea orice femeie langa ea. Imaginati-va! Ce sa mai zic ca mi-a inchis gura rapid. Am vazut ca n-am cu cine vorbi pentru ca el nu intelege, probabil ca nici nu sd-a simtit vreodata neglijat.
    Gesturile lui "dragute" sunt sa faca el de mancare din cand in cand, sa ma sune de nu stiu cate ori pe zi si o data pe an sa-mi aduca flori.Mai mult de atat nu stie, am incercat sa-l invat la modul grosolan, dar efectiv am primit acelasi raspuns: eu nu stiu sa fiu asa!