Stresul romanilor :lol:
-
0 0
Am primit pe email un text. Am ramas surprins de exactitatea cu care descrie autorul realitatea romanesca. Am ras amar si mi-am spus: Nu mai avem nicio sansa.
Ori de cate ori am avut prilejul, am observat modul in care femeile
occidentale se poarta cu copiii lor. Primul impuls a fost acela de a
le acuza de neglijenta. Mi-era greu sa ma obisnuiesc cu imaginea unor
copii sarind desculti prin balti la sfarsit de septembrie. Imaginea
unor copii lasati sa stea pe jos, in praf. Apoi, am inteles
beneficiile unei astfel de educatii, mult mai relaxate, in care
fricile sunt tinute la distanta, iar copiii nu traiesc cu senzatia
unui bau-bau permanent, de orice natura ar fi acesta. Mamele din
Romania, in schimb, traiesc cu o permanenta sabie a lui Damocles
deasupra capului. Toate pericolele din lume planeaza asupra micutilor
lor: microbi, cazaturi, julituri, cucuie, toate ameninta din umbra si
sunt investite cu puteri nimicitoare. Intru invingerea lor, copiii
sunt bombardati cu vitamine, suplimente nutritive si cu multe sfaturi.
Acestia ajung sa creasca inconjurati de tarcuri inalte si solide.
Interesant mi se pare ca se invoca inclusiv creaturi mitologice -
celebrii bau-bau si baba cloanta - pentru ca frica neascultarii sa
capete dimensiuni si un chip concret. Teama se transmite din generatie
in generatie. Intre "sperietori", isi face des aparitia si amenintarea
in nota rasista "daca nu esti cuminte, te dau la tigani".
Maternitatea nu este singurul domeniu care cauzeaza crispare romancei.
Aparentele care trebuie cu orice pret mentinute isi insinueaza inca
din adolescenta influenta. Nimic nu ne provoaca mai multa teama ca
infama "gura a lumii". Ajunsa la varsta maritisului, romanca vrea ca
nunta ei sa depaseasca taramul lui "ca in povesti" si sa tinteasca,
mai degraba, spre modelul nuntilor mondene.
Chiar daca ea nu face parte din lumea celor care merg cu limuzina, va
inchiria cu siguranta una, iar rochia trebuie sa fie mai orbitoare
decat soarele in iulie. Ceremonia trebuie sa plesneasca de opulenta
caci scopul urmarit este o gura larg deschisa a tuturor invitatilor.
Concurenta este acerba. Nu conteaza ca mireasa sta intr-un apartament
de doua camere din cartierul Pantelimon: jos, la scara, se va strange
un alai comparabil cu cel al unei printese, chit ca nu ne aflam in
Monaco. Nu conteaza ca ginerele este un inginer angajat al unei
fabrici falimentare de mezeluri. Se vor face credite si mirii vor avea
in ziua nunti sofer cu manusi albe. Ca "doar o data in viata, te
insori!", nu? Desi dinamica statisticilor contrazice unicitatea
evenimentului.
Ulterior, odata plecati invitatii, se va numara "darul" cu degete
tremurande si cu teama ca banii colectati prin plicuri nu vor fi
suficienti pentru a acoperi nota de la restaurant, pentru un meniu
care amesteca de multe ori in maniera halucinanto-postmoderna,
bucataria internationala cu cea romaneasca.
Romanii se streseaza cu un efort care ar merita, cu siguranta, cauze
mai bune. Nelinistea lor nu este deloc constructiva. Le ingreuneaza
viata in mod inutil desi exista din belsug si motive reale. Isi
consuma energia in scopuri derizorii care le cauzeaza riduri si o
circumferinta a taliei care anunta viitoare probleme cardiace.
Sarbatorile insesi sunt un alt motiv de stres. Cand in tarile normale,
oamenii se relaxeaza, la noi se fac provizii. De parca nu urmeaza
Craciunul, ci o mare foamete si un razboi. Femeile din trei generatii
robotesc in bucatarii timp de o saptamana pentru a avea "ce pune pe
masa". Ca, vorba ceea, "doar o data in an e Craciunul/ Pastele". In
timp ce in alte parti, se organizeaza procesiuni si oamenii isi
manifesta bucuria, la noi se fac cozi la camerele de garda din cauza
indigestiilor. Iar singurele reuniuni colective prilejuite de vreo
ocazie religioasa duc la impartiri de coate si pumni in numele unor...
mititei si a unei portii de fasole cu ciolan.
Aparentele pe care romanii se zbat din rasputeri sa le mentina, cu
atatea riscuri, nu se limiteaza doar la nunti si la botezuri. Noi
facem credite ca sa ne procuram un telefon care costa cat chiria pe
doua luni a unui apartament in centrul capitalei. Ne cumparam plasme
cu diagonala de un metru cand sufrageria noastra masoara patru. Ne
luam SUV-uri cand locuim in garsoniere, confort doi. Probabil vi s-a
intamplat sa cunoasteti straini carora nu le venea sa creada ca
romanii sunt saraci uitandu-se la numarul de masini de lux din
cartierele muncitoresti.
Oameni buni, nu vi se pare stupide toate acestea? Va fac toate astea
mai fericiti? Nu as zice, uitandu-ma la fetele din metrou.
Cred ca la noi, mai nimeni, in general, nu-si asuma categoria sociala
din care face parte. Suntem saraci, dar vrem sa dam impresia ca traim
ca bogatii. Nu ne place sa studiem, n-am mai cumparat o carte de trei
ani, dar ne bulucim pe portile facultatilor. In noile generatii,
nimeni nu mai vrea sa fie sofer, croitoreasa, cosmeticiana, muncitor,
mecanic. Elevi care abia citesc se inscriu la cursurile facultatilor
pentru ca "eu nu sunt mai prost decat vecinul!". Ne atrag titulaturile
pompoase si nu ne intrebam o clipa ce anume ne califica pentru ele. Nu
ne punem intrebarea daca nu cumva ne-am descurca mai bine in alte
pozitii. Onorabilitatea nu mai este data de constiinta lucrului bine
facut, ci de cele cateva cuvinte insirate pe o carte de vizita.
Acum cativa ani am cunoscut doua adolescente frantuzoaice. Le-am
intrebat ce cariera ar vrea sa urmeze si mi-au spus ca doresc sa
continue activitatea parintilor lor, aceea de artizani. Au spus-o cu
mandrie, iar pe fata parintilor prezenti nu am citit o clipa rusinea
si stanjeneala pe care le-as fi vazut la niste conationali. Sunt
sigura ca acum sunt mai fericite si mai implinite decat multe
absolvente de studii politice, comunicare, politici europene etc de la
noi. -
e un articol banal, bazat pe niste discutii banale.
pot sa vin cu alte date, cum ca aici copiii sunt atat de.mi.se.rupe.de.viitorul.meu de ti se apleaca. o fi mai bine asa? mai sanatos? mi-e frica ca maine nu prea va fi cine sa plateasca pensiile generatiei de astazi.
si peste asta, studentii romani exceleaza in facultatile de aici. da... cu stresul de acasa sau cu ambitia de a fi in fata.
astia de aici, sunt niste lichele, nu lucreaza, multi fac doar profesionala si sunt urati de te sperii.
da, sunt si de-aia mai rasariti, dar eu vorbesc de majoritatea.
am vazut multi romani cumparand carti. aici se vand multe in reduceri, dar crezi ca e coada la librarii?
dar in acelasi timp perlele de la bac.urile din ro, te sperie. la fel si pitzipoancele din mall.
e adevarat ca romanul vrea firme tari, vrea branduri, dar exista si oameni normali. in general e nevoia aia de am ce nu am putut avea inainte.
eu nu-s pt branduri.
e bine si rau in ro. la fel ca si aici.
-
me_eva said:
astia de aici, sunt niste lichele, nu lucreaza, multi fac doar profesionala si sunt urati de te sperii.
Ei, hai ca m-ai spart. Ce are sula cu prefectura?
Bine ca-s frumosi plozii romani.
-
dikens said:
me_eva said:
astia de aici, sunt niste lichele, nu lucreaza, multi fac doar profesionala si sunt urati de te sperii.
Ei, hai ca m-ai spart. Ce are sula cu prefectura?
Bine ca-s frumosi plozii romani.
sunt urati, ca sunt multi de nu au grija de cum arata. gagicile din ro dau clasa astora. aici numai turistii arata bine.

Acest mesaj a fost editat de către me_eva: -
me_eva said:
da, ai nostri ajung cu indigestii. astia ajung obezi de la atatea semipreparate si junkfood.me_eva, de cand n-ai mai fost in tara?
Stii cati copii obezi sunt la noi?
In spatele firmei pe unde mai lucrez uneori, este o scoala.
Ii vad in fiecare zi cu sticlele de 1l de cola si cu shaormele si abia tarand bidonul umflat.
-
dikens said:
me_eva, stii prin ce recunosti o fata/femeie romanca? Prin startul gros de fond de ten de pe fata, indiferent la ce ora si indiferent de varsta pe care o are tipa.
deci, faza cu clasa...ma leshi?bun, si sa le apreciez pe astea care nici nu se spala pe cap? si-s machiate emo, peste machiajul de ieri?
-
dupa ce i-am vazut pe niste americani cum aveau grija de copiii lor (fara sa sara imediat ce se loveau un pic, fara sa ii imbrace cu jdemii de haine ca sa nu ii traga curentul sau mai stiu eu ce si multe alte chestii) m-am schimbat fata de ai mei
e drept ca uneori am inima cat un purice, dar prefer sa o pastrez pentru mine decat sa-i innebunesc pe ei
in schimba la partea cu stresul personal: nu-mi reuseste sa nu fiu stresata
dar mai incerc

pe la pensie poate m-oi linisti
iar in privinta luarii in greutate...din nefericire si pe aici lumea a inceput sa ia proportii de la varste din ce in ce mai mici
Acest mesaj a fost editat de către panselutas: -
hai sa fim...e si o probleme de cultura...civilizatie
vorbesti de alte tari..mai si ei au criminalii lor..dar cand o comit stau corespunzator la inchisoare..dau amenizi peste amenzi si cat de cat ii tin sub control
la noi...de ex...criminalui mihaelei runceanu..e vedeta acum si primeste 10.000 euro..si parintii plang un copil ucis...e corect?
stai cu groaza ca un prost iti violeaza copilu...ii da in cap si tu poti sa il lasi de capul lui?
obezitate...las bre copilul sa fie rumen ca o paine...poate sa aiba si 200 kg..ce poti sa ii faci tu?asa e cultura...semeni grau..culegi o
) restul puneti voi... -
Autorul a iutat sa mentioneze inmormantarile si pomenile romanilor!
Din pacate este adevarat ceea ce se scrie despre noi, fie ca ne convine sau nu. De multe ori ma gandeam la diferentele dintre noi si alte natii. Eu nu mai locuiesc in Romania si pot sa spun ca vad lucrurile putin mai altfel, poate ca vad diferentele astea mai clar. In orice caz e un subiect interesant.
-
trili said:
pe mine ma lesina ca tre sa stau cu mortu in casa 3 zile, adica dupa ce ca mi smulg paru din cap ca o murit, tre sa l mai si vad
ca sa nu zic ca am avut trei inmormatari intr un an jumate, falimentu scrie pe mine :I
Asta e groaznic! Sunt cumplit de costisitoare si in afara de durerea de a pierde pe cineva mai e si stresul de a urma niste traditii...