Adrian Paunescu........
-
0 0Internat la Spitalul Floreasca, poetul a suferit un stop cardiac în această dimineaţă, fiind nevoie de mai multe manevre de resuscitare. Surse medicale susţin că poetul nu mai are foarte multe şanse, tintand cont de multiplele sale afectiuni. Poate o minune, Doamne? E trist...
-
N-am crezut niciodată, în mod serios, că mă ameninţă moartea. Dar văd, în prea multe ziare şi la prea multe televiziuni, aşezarea numelui meu între viaţă şi moarte. Åži nu pot să nu mă emoţionez. Chiar aşa?! Da, chiar aşa. Åži eu sunt unul dintre muritorii care nu-şi înţeleg condiţia, câtă vreme se mai răsfaţă cu aerul existenţei în care pluteşte, fără merite şi fără permis. Aflu din cuvinte risipite prin dialogurile despre mine că situaţia mea e gravă, că inima, că rinichii şi că ficatul... Nu era o simplă hachiţă a mea cantonarea în casă şi refuzul de a participa la petrecerile lumii. Sunt suferind. Agresiunile din timpul vieţii n-au plecat din trupul de care s-au atins, ci continuă să-l chinuiască şi să-l subjugeâ€, scria Păunescu în urmă cu câteva zile.
-
postat de: cory_helen la data: 2010-11-03 15:24
va place sau nu e cel mai mare poet in viata al romaniei de azi...
mie imi place mai mult decat nichita, de exemplu...
ca e teatral, excentric si cum o mai fi, dupa mine are voie...
Si mie imi place mai mult decat Nichita. Faptul ca-i apreciez opera chiar daca nu mi-e neaparat simpatic inseamna ceva...
-
Ca tot suntem la sectiunea dragoste.....
Ce frumoasă eşti
Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Å¢urţurii în plete vor suna.
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.
Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.
Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Åži că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.
Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.
Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust? -
samoa, exact asta am vrut sa spun si eu. si mie imi place brumaru, si gellu naum, de care prea putini au auzit, tocmai pentru ca nu prea avea loc de paunescu, si alti comunisti
acu ce sa zic, e trist, omul moare.....
dar ipocrizia asta m-a miscat intotdeauna, nu doar in cazul lui, si a altora.
cand era sanatos si pe val,toata lumea il condamna, pentru ca atat el cat si nevasta lui cea criminala n-au platit cu nimic pentru cat rau au facut, fiecare in parte.
acum, e un inger, e un geniu...
cu vadim va fi la fel cand i se va apropia sfarsitul, pun pariu:.....ce poet, ce om!...