simt ca imi pierd sotia

  •  
    • 6 mesaje
    30 Oct 2010, 14:44
    0 0
    Buna!
    Stiu ca acest forum este pentru Doamne / Domnisoare dar exact de sfatul vostru am nevoie.
    Sunt un barbat cu putin peste 30 ani, casatorit de 6 si cu un baietel de 2 ani.
    Luna aceasta sotia mi-a spus ca nu mai este indragostita de mine , ca nu ma mai admira.
    Totul a plecat acum un an si jumatate cand am sta acasa cu copilul, am fost nervos si irascibil si nu am apreciat-o asa cum trenuie.
    Dar un om slab nu sunt si nu am fost niciodata. Am plecat de la zero, avem o sit financiara frumusica si un copil frumos si sanatos.
    Imi dau seama acum cat de mult am gresit fata de ea, dar nu am incetat niciodata sa o iubesc. Din pacate nu am aratat asta cat trebuia.
    Acum, cand incerc sa-i spun cat de mult reprezinta ptr mine ma respinge.
    Simt ca imi fuge pamantul de sub picioare, ca tot ce am cladit impreuna se naruie.
    Stiu cat de mult o iubesc si cred in suflet ca si ea inca ma iubeste, dar nu situ cum sa trec de zidul ridicat intre noi.
    Vreau sa fac cumva, sa-i arat ca ei sunt viata mea dar nu stiu cum.
    Stiu doar ca nu pot renunta la ea....

    Astept sfaturile voastre...
    Multumesc,
    CVCJ
  •  
    • 2386 mesaje
    30 Oct 2010, 15:07
    0 0
    Dar ce-ti reproseaza ea mai exact, de ce nu te mai admira? Sau admira pe altul?
    Poate o discutie sincera si deschisa ar putea ameliora situatia.
  •  
    • 8901 mesaje
    30 Oct 2010, 15:11
    0 0
    tu ai stat acasa cu bebe pt ca nu aveai de munca sau a fost o conventie intre voi doi?
    in ce context nu ai apreciat-o?

    oricum istoria e nasoala rau.
  •  
    • 1336 mesaje
    30 Oct 2010, 15:27
    0 0
    Problema a inceput din lipsa de comunicare,cred eu.Nevoie ei nu au fost satisfacute si de aici a pornit racirea ei fata de tine.In general,toate femeile ajung sa se plictiseasca atunci cand viata de familie e prea monotona,cand sotul nu o mai rasfata,nu-i mai acorda afectiune,romantism si nu-i mai face surprize si complimente.Dar importanta e situatia actuala.Amandoi lucrati in prezent?ce s-a schimbat intre timp ?
    Ce meserie aveti voi?Intreb,pt ca poate aveti joburi stresante,cu responsabilitati importante si atunci treaba devine putin mai delicata,iar ea se simte prea solicitata fizic si psihic.
  •  
    • 8901 mesaje
    30 Oct 2010, 16:00
    0 0
    probabil o sa leg topicul asta de cel numit "copil". oricat de epuizant ar fi un job, sa stai acasa cu un bebe e muuult mai greu, mai dur, mai.....si nu vorbesc din carti. le-am facut pe amandoua si stiu cat de bine ma simteam la birou in comparatie cu cealalta varianta.
  •  
    • 2249 mesaje
    30 Oct 2010, 17:53
    0 0
    Fara a vrea sa ma "victimizez" in vreun fel, confirm cela zice de adina! Statulacasa pt ingrijirea lui bebe este mult mai solocitant decat un job obisnuit (nu ma refer la cele complicate gen 14 h/zi etc)...

    Din afara pare o munca f simpla: aaaa, pai stai acasa, nu ai serviciu... Ce mare lucru sa stai cu un copil ca doar STAI.... aia e, ca pana nu treci prin asa ceva, din afara privesti superficial..
    Insa dincolo de aceasta superficialitate, lucrurile stau cu totul altfel: practic esti "de serviciu" 24 h din 24... plange bebe in toiul noptii, nu ai cum sa-i zici ca esti in afara programului....un bebe iti ocupa aproape tot timpul, basca treburile casei
  •  
    • 93 mesaje
    30 Oct 2010, 18:26
    0 0
    incearca sa ii spui ceea ce simti si ca ai gresit ,ca nu vrei sa piarzi ceea ce aveti impreuna ,si dupa discutie incearca sa o recuceresti....fai mici cadouri(nu neaparat costisitoare ,ca nu asta asteapta o femeie..sa vina din inima )iesiti doar voi doi fara copil ca sa reaprindeti iar flacara aceea,fii dragastos si rabdator .mult succes !
  •  
    • 5575 mesaje
    30 Oct 2010, 18:48
    0 0
    Cand se produce o ruptura intr-un cuplu, lucrurile se pot lipi numai daca ambii parteneri vor asta.
    Daca ea chiar nu mai vrea, nu stiu daca vei reusi sa faci ceva sa schimbi starea de spirit, in cel mai bun caz poti incerca sa-i faci toate poftele, sa o provoci din cand in cand la discutii pe tema care te macina, pana reusesti sa afli de la ea cum poti proceda sa reparati ce s-a deteriorat.
    Acum nu stiu cum functioneaza sotia ta, dar la mine, in momentul in care un om drag mie m-a dezamagit foarte tare, orice ar face, in ochii mei nu se mai ridica, iar chestiile de genul asta (vorbe aruncate aiurea) au dus la despartire dupa 5-6 luni sau un an.
    Trebuie sa o convingi ca a fost pur si simplu un moment neinspirat.
  •  
    • 4687 mesaje
    30 Oct 2010, 21:03
    0 0
    asaaaaaa!!!!!!!!!!!!!! pana nu dati cu dovleacul de pragul de sus nu va ganditi ca ce aveti ati putea pierde intr-o buna zi, sunt sigura ca i-a trebuit ceva timp sa-si dea seama ca nu mai simte pt tine ce simtea candva dar tu n-ai observat poate pt ca nici nu te-a interesat ce simte, cum se simte, sau nu ti-a trecut prin minte ca ea s-ar putea satura de tine si sa-ti scuture intreg universul, ai doua alternative, ii spui ca-ti pare rau pt ceea ce n-ai facut pt ea, ca n-ai fost alaturi de ea 100% si ce stiu eu ce n-ai mai facut sau te obisnuiesti cu gandul ca vei ramane singur.
  •  
    • 6 mesaje
    30 Oct 2010, 23:30
    0 0
    eu a tb sa renunt la job.
    O situatie ce nu a depins de nimeni.
  •  
    • 6 mesaje
    30 Oct 2010, 23:31
    0 0
    Amandoi lucram destul de mult, timp avem f putin ptr noi avand in vedere ca e si baiatul.
  •  
    • 6 mesaje
    30 Oct 2010, 23:33
    0 0
    am vorbit, i-am explicat....
  •  
    • 6 mesaje
    30 Oct 2010, 23:50
    0 0
    Faptul ca am stat acasa nu a vost ceva prestabilt. S-au facut disponibilizari colective.
    Ceea ce v-am spus este ce cred eu ca am gresit.
    Am plecat impreuna de la 0. Acum avem o situatie buna dar totul s-a facut cu multa incrancenare, bucurie si nervi din partea amandurora. Sunt convins ca nu numai in casnicia mea au aparut astfel de evenimente.
    Stiu ca am facut greseli amandoi dar acum s-a ajuns la limita.
    E ceva ce ma face sa-mi fuga pamantul de sub picioare.
    Daca nu as iubi asca cum o iubesc pe ea....poate nu m-ar afecta atat de tare.
    Sunt un tip orgolios din fire, dar sunt dispus sa incerc si sa fac orice sa-mi recapat sotia.
    Pentru mine e un semnal mare de alarma, sper sa nu fie prea tarziu...nu pot concepe sa fie asa..
    Poate stiti senzatia ca o persoana e universul tau, ca tot ce ai realizat ai realizat cu acea persoana.
    Stiu ca poate e exagerat dar nu concep o varianta a renuntarii la ea.
    Sunt gata sa fac totul posibil, sa ma bat ptr ea, ptr ei, dar eu nu pot renunta, nu vreau!!!!!!!!!!!!
  •  
    • 8901 mesaje
    31 Oct 2010, 07:41
    0 0
    nu ai cu cine te duela pentru jumatatea ta din pacate. trecura vremurile cavalerilor.

    nu cred (fiind si un bebe la mijloc) ca o femeie sa renunte la casnicie fara a face nici o incercare de impacare, o sesiune de regasire. sau poate sa nu faca asta daca e deja indragostita de altul. si daca e asa ai cam pierdut-o.
    de obicei nu te mai iubesc are o continuare muta: pt ca-l iubesc pe altul. dar poate tu esti norocos si nu e asa.

    surprinde-o cumva, incepe sa va faceti planuri de revelion, lasa bebe la bunici si stati cateva zile singuri. ceva....
  •  
    • 1 mesaje
    31 Oct 2010, 08:18
    0 0
    TI-AM LUAT-O
  •  
    • 382 mesaje
    31 Oct 2010, 10:59
    0 0
    Nu am inteles ce a vrut sa zica eva dracu din-aintea mea, dar pe aici sunt multe eve care la sfaturi nu se pricep dar la batut cuie in inima sunt geniale.
    Revenind la subiect, consider ca in intr-o relatie bazata de dragoste(curata) orgoliile nu isi au rostul.Incearca sa rememorezi momentele de inceput al relatiei voastre, momentele frumoase, nostime, micile minciuni care vi le spuneati apoi momentele intime cand v-ati simtit impliniti unul de altul, adu-i aminte de toate astea si nu mai fi ranchiunos.Femeile sunt sensibile mai ales cand cei care le trateaza cu dosul sunt chiar soti lor.Simt ca isi pierd directia si devin reci, inchise, rele, razbunatoare si toate celelalte.
    Lasa de la tine mai mult, implinestei capriciile. Se v-a imbuna cu siguranta
  •  
    • 93 mesaje
    31 Oct 2010, 13:54
    0 0
    Apropo de ce ai zis tu,nu numai ca se va imbuna,dar cu timpul lucrurile frumoase vor lua locul celor urate si va lasa in urma ce a fost ,dar iti trebuie multa rabdare si da ,orgoliul nu isi are rostul in iubire
  •  
    • 1889 mesaje
    31 Oct 2010, 18:04
    0 0
    Daca ai dezamagit-o crunt poate ca mai exista 0,5% sperante sa-ti mai recapeti sotia (va leaga niste ani, momente dragi petrecute impreuna, copilul). Dar daca ea e dispusa sa mearga mai departe fara tine (vorba unei eve, continuarea muta este "iubesc pe altul") nici uraganul n-o va opri din drum. Pentru mine e clar ca si-a gasit pe altcineva, ca doar nu era sa-ti indure hachitele, toanele, nervii la nesfirsit. Poate acel cineva a stiut sa fie ceea ce tu n-ai fost, a stiut sa-i dea increderea ca e e cea mai dosebita femeie, a stiut sa fie tandru si atent la nevoile ei. Si acum o intrebare de baraj: de cind nu i-ai mai daruit o floare?
  •  
    • 1741 mesaje
    31 Oct 2010, 18:20
    0 0
    ce frumos esti din cj (presupun)

    intrebare intrebatoare : de cate ori ai fost cu ea(fara bebe) in vara aceasta intr-un parc,la teatru,la o plimbare doar voi doi?
  •  
    • 1088 mesaje
    31 Oct 2010, 19:10
    0 0
    Asta e marea proiblema in majoritatea cazurilor, rutina. Creste o rutina care duce la despartire.
    Ce faci ca sa ii dovedesti ca puteti merge mai departe?