Copil

  •  
    • 2297 mesaje
    28 Oct 2010, 18:18
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 5872 mesaje
    28 Oct 2010, 18:26
    0 0
    eu nu stiu ce experiente am, adica mai exact nu am experiente de astea, dar daca tu poti sa fii egoista ,eu pot sa fiu pedant si simplist. Presupun ca ai peste 30 de ani, ar trebui sa iei in calcul ca daca vrei sa ai un copil cat mai sanatos e bine macar sa incepi sa te gandesti sa il faci. Stiu.... e un truism ceea ce spun dar truismele nu inseamna ca nu sunt "true', ci dimpotriva.

    Trust me, I'm a doctor.
  •  
    • 2297 mesaje
    28 Oct 2010, 18:35
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 8403 mesaje
    28 Oct 2010, 18:37
    0 0
    daca ai doar 30 de ani si indoieli, poti sa mai astepti maximum cinci ani.
  •  
    • 2297 mesaje
    28 Oct 2010, 18:40
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    kti
    • 1327 mesaje
    28 Oct 2010, 18:40
    0 0
    nici sa nu te gandesti ca un copil nu iti va schimba viata. e si normal ca lucrurile sa nu fie la fel ca inainte. o mare parte din timp il vei dedica lui, poate nu vei mai putea face unele lucruri cu care erai obisnuita. nu pot sa spun ca totul e minunat, ca in filmele dupa danielle steel dupa ce apare cel mic. intervine oboseala, nopti nedormite, boli, febra, vizite nocturne la spital, curatat voma in toiul noptii, urlete fara incetare din cauzacolicilor, etc.
    daca ti-l doresti cu adevarat eu zic ca lucrurile astea nu trebuie sa te descurajeze. va fi al tau si il vei iubi la nesfârsit, chiar daca va plange noaptea si iti va ocupa tot timpul ingrijirea lui.
    al meu are 5 ani jumate si, sincera sa fiu nu-mi mai amintesc cum trecea o zi cand el nu se nascuse inca. perioada critica a trecut, sunt si eu mai libera, el mai independent, incepe sa se maturizeze, am si eu timpul meu si doar al meu. am fost si in concedii toti trei si a fost f bine. eu nici o clipa nu m-am simtit frustrata sau enervata ca mi-a schimbat viata. am luat lucrurile ca pe ceva firesc, m-am adaptat din mers.
  •  
    • 2297 mesaje
    28 Oct 2010, 18:44
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 2642 mesaje
    28 Oct 2010, 18:44
    0 0
    Mai, ce sa-ti spun?
    Eu am facut copil de tanara. Am 45 de ani si fiica-mea are 23.
    Sunt avantaje si dezavantaje.
    Sa incep cu dezavantajele. Tineretea ti-o petrci schimband scutece, fierband biberoane...si ce alte chestii mai implica un copil.
    Nu mai tin minte de atata timp.
    Este adevarat ca, in ziua de astazi, e mult mai usor de crescut un copil, mai ales daca dispui si de mijloace financiare.
    Care ar fi avatajele daca faci copilul de tanar?
    Vorbesc din punctul meu de vedere acum.
    Copilul este mare, oarecum pe picioarele lui, cand tu esti inca tanar si mai poti "trai". Nu-i mai duci grija si poti calatori oricand ai chef, fara sa te gandesti ca nu ai cu cine sa-l lasi. Spun asta pentru ca si eu sunt amatoare de excursii si calatorii prin lume.
    Acuma, poti face si invers, calatoresti in tinerete si faci copii mai tarziu.
    Insa, din punctul meu de vedere, e mai bine sa fii mama tanara cu copii mari.
  •  
    • 2297 mesaje
    28 Oct 2010, 18:46
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 16187 mesaje
    28 Oct 2010, 18:47
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 5575 mesaje
    28 Oct 2010, 18:48
    0 0
    Eu zic sa-ti mai acorzi un an , doi, trei, sa te bucuri de relatie.Lasa lucrurile sa vina de la sine, va veni un moment cand vei zice: vreau copil! si sotul tau la fel.

    La mine, spre exemplu, eu nu sunt lesinata dupa copii, nu stiu sa ma joc cu ei, desi am un magnet .... mi se suie si in cap, cand ma prind. Inca nu vreau copil, dar sunt constienta ca la 29 de ani va fi momentul cand va trebui sa vreau un bebe. Mai am 3 ani de "copilarit" in doi, trebuie sa profit sa-mi fac mofturile, sa ma ocup de ale mele socoteli.
    Cum zicea o colega de-a mea: viata ta s-a terminat in momentul in care apare un copil. De atunci incepe viata lui!
  •  
    • 8237 mesaje
    28 Oct 2010, 19:03
    0 0
    Aici e topic de contabilitate?

    Ca-mi aduce aminte cand mi-am facut eu asigurarea la masina....
  •  
    • 2297 mesaje
    28 Oct 2010, 19:16
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 6557 mesaje
    28 Oct 2010, 19:16
    0 0
    daca acum ai o viata ok si-ti trece prin cap ideea ca viata asta s-ar putea schimba intr-un mod incomod
    atunci mai bine renunta la idee
    si ca sa contabilizez....pe cel mare al meu l-am facut in ultimul an de facultate....de inconstienta ce eram , dar oricat de greu ar fi fost uneori nu mi-a parut rau niciodata
    pe fratele lui intr-adevar l-am mai calculat oarescum ..sa nu fie diferenta prea mare intre ei si sa nu ramana primul singur pe lume
    nu ai cum sa primesti sfaturi din exterior cand e vorba de lucruri din astea pentru ca fiecare persoana e intr-un anumit fel si vede lucrurile prin experienta personala

    gata cu contabilizarea..din punctul meu de vedere
  •  
    • 2297 mesaje
    28 Oct 2010, 19:26
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 4687 mesaje
    28 Oct 2010, 20:02
    0 0
    nu esti pregatita, asa ca nu-l face , n-are rost sa-l faci doar pt ca ceasul biologic ticaie.
  •  
    • 8901 mesaje
    28 Oct 2010, 20:13
    0 0
    cand o sa simti ca iti lipseste o sa si-l faci. nu tre sa-l calculezi sau sa te simti obligata de varsta.
    dupa mine l-as fi facut la 23, ca mama m-a facut la 33 si asa bine ne intelegem......si asa bine comunicam.....de rasul curcilor!
  •  
    • 2642 mesaje
    28 Oct 2010, 20:15
    0 0
    Bai, si pregatirea asta...nimeni nu e pregatit pentru ceea ce inseamna un copil.
    Fiecare din noi stie cam ce presupune, nu ce inseamna cu adevarat.
    Cand il ai, te trezesti ca esti super pregatita.
    Eu, recunosc, nu sunt o mare amatoare de copii. De aceea am facut doar unul. Insa, daca tot vrei un copil, daca tot ai deja o cariera stabila, e mai bine sa-l faci la tinerete.
  •  
    • 10876 mesaje
    28 Oct 2010, 20:15
    0 0
    Cen, strict parerea mea.
    Tinjesc dupa noptile de sprehuiala cu al meu om, de pierdut zile in sir aiurea prin excursii, magazine, fara sa stiu ca la o anumita ora tre sa fiu acasa.
    Visez la un Peru, la un capul Horn, visez la o gramada de lucruri.Hilar e ca ma pot duce sa le vaz, si mai hilar e ca nu fac fata eu la mine la atita drum,darmite sa mai am in grija si pe altcineva.
    Tinjesc sa pot iesi si eu odata din casa scoasa din cutie, fara un fir rupt la ciorap, fie fara un siret rupt, fara un ou in pantofi, fara a fi fleasca.
    Visez la o noapte nebuna in Amsterdam.
    Si ma gindesc citeodata ca sunt total nerecunoscatoare pentru ce am.
    Nustiu daca sunt o mama buna, am momentele mele de frustrare maxima.
    De multe ori mi-am zis ca plek si ma duc dreaq.
    Nu pot sa stau o zi fara ele. cu banii ce ii primesc sa-mi iau mie le iau lor, eu pot sa ma astept.

    Prietena mea are 39 si nici un gind de copii.Ei i-am spus ca e cel mai bun lucru pe care l-a facut.
  •  
    • 6557 mesaje
    28 Oct 2010, 20:23
    0 0
    pe copii nu ii cresti o viata
    sau cel putin nu asa ar trebui sa se procedeze
    de la o anumita varsta ii inveti sa mai stea si singuri, sa aiba grija singuri de ei si tot asa...
    pentru ca nu poti sti niciodata ce se va intampla cu tine
    e o perioada mai complicata la inceput, cand sunt mici, dar dupa aia te mai poti elibera treptat
    totul e sa nu-ti faci din copii scopul tau in viata ca atunci e rau...si pentru ei si pentru tine