cum as putea?
-
0 0buna, evelor...
sunt despartita de sotul meu de 2 saptamani...inca nu a depus actele de divort, dar o va face.
spuneti-mi va rog ati trecut printr-o astfel de experienta?
v-ati revenit cu greu? stiu ca lucrul asta depinde de fiecare persoana in parte, dar acum imi e atat de greu de nici nu pot sa mai gandesc coerent.
sunt atat de trista....imi doream asa de mult o familie...simt ca nu mai am puterea sa merg mai departe....totul s-a naruit in jurul meu... -
nu din motive grave gen infidelitate, violenta, gelozie, ci doar din lucruri marunte...aparent, dar care au contat f mult..
si-a luat lucrurile si s-a mutat la mama lui pentru a doua si ultima oara....
in seara cand s=a mutat am stabilit, la nervi, de fata cu mama lui, ca vom divorta...de atunci nu a mai dat niciun semn....nimic.
cand ajung acasa, cad peretii pe mine de atata singuratate...am slabit 5 kg...si toata lumea (colegi, cunostinte) ma intreaba ce am patit...inca nu pot sa le spun motivul.
azi mi s-a parut ca ii vad masina in fata tribunalului....mi-a stat inima in loc si au inceput sa imi tremure picioarele....
simt ca nu mai sunt eu...mi s-au naruit toate visele..ratiunea imi dicteaza ca e mai bine fara el, inima mea il vrea inapoi!!!!
nu stiu cum sa ies din asta.... -
Daca nu te-a batut, inselat, insultat, poate ar fi bine sa incerci sa discuti cu el, calm si echilibrat. Numai voi doi, fara mame prin jur. Fa tu primul pas, esti sotia lui. Nu ar fi pacat sa divortati din cauza unor lucruri marunte care acum poate conteaza, dar peste ani vei vedea ca au fost intr-adevar marunte si nu ar fi trebuit sa conteze? Hai, incearca, lasa de la tine si cauta-l tu, daca el este prea tzafnos sa o faca
-
mi-a spus sa nu il mai sun, sa nu il caut....era asa de nevos...si mama lui s-a mirat, nu stia ce e cu el in starea aia....
i-am trimis ieri un mail....nu l-am implorat sa ne impacam, ci doar i-am spus sa ia decizia,daca nu a luat-o pana acum, care considera el ca e cea mai buna pentru mine, pentru el, pentru noi doi. e un om interiorizat, putin comunicativ, indivdualist...
considera ca daca ii arata unei femei ca o iubeste, chiar daca acea femeie e sotia lui, i se urca in cap....
ca decat sa faca compromisuri, sa lase de la el, mai bine ramane singur....
are o gandire imatura desi are 33 de ani..
de cate ori ne-am certat, chiar si atunci cand era vina lui, eu eram cea care facea primul pas...
data trecuta cand iar a plecat de acasa la mama, iar eu am facut primul pas....
mama lui imi da mie dreptate, dar nu ma ajuta cu nimic treaba asta....
el nu accepta nicio opinie, niciun sfat....nimic.
de multe ori mi-a trecut prin cap sa divortez, dar am zis ca asa e in primul an de casatorie, si sa mai las sa treaaca timpul....a trecut timpul, dar in defavoarea mea.... -
dupa pararea mea o casatorie implica compromisuri, implica si lucruri bune, dar si lucruri mai putin bune, implica clipe fericite cand cel de langa tine iti este atat de drag, dar si clipe cand nu il mai vrei deloc alaturi de tine, implica momente de bucurie, dar si momente de tristete, implica drepturi, dar si responsabilitati, implica momente de criza, dar care daca exista intelegere, iubire si rabdare, pot sa fie depasite, implica sacrificii mai mici sau mai mari, implica certuri mai mici sau mai mari, implica renuntare la unele orgolii, implica momente de renuntare la unele placeri in favoarea celui de langa tine, implica momente cand iti spui ca vrei sa renunti si sa te desparti de cel de langa tine, crezand ca vei gasi pe altcineva mai bun, dar si momente cand iti spui ca e bine ca nu ai facut-o, implica tentatii carora poate uneori ai puterea sa le rezisti, iar alte ori nu, implica momente in care razi alaturi de celalalt, dar si momente in care plangi pe umarul lui, implica momente cand vrei sa fii ascultat si inteles, implica momente cand vrei sa fii in bratele celuilalt, dar si momente in care simti nevoia sa fii singur doar cu gandurile tale, implica griji cand vezi ca celui de langa tine nu ii este bine, implica vise, sperante, rabdare, comunicare, sprijin, fidelitate, incredere, sinceritate, si nu in ultimul rand, respect.
oare gresesc? nu asta inseamna casatoria? el nu gandea asa.... -
mama lui era de fata cand am discutat pentru ca atunci ne=am intors din concediu si am trecut pe la ea sa o vedem. locuieste in alta localitate decat cea in care stam noi....era in drumul spre casa si am intrat pe la ea...apoi a venit acasa si-a luat lucrurile si a plecat la ea...
sunt sigura ca nu e vb de o alta persoana...de o alta femeie...
de cate ori ma supara cu ceva ii spuneam mamei lui...am (pentru ca inca mai e soacra mea...poate pentru scurta vreme) o soacra cum rar gasesti....ma intelegeam mai bine cu ea decat cu sotul meu...
am plecat in concediu cu gandul sa facem un bebe, iar acolo din nimicuri ne-am certat...a stat 4 zile fara sa vb nimic cu mine! degeaba incercam eu sa il impac... -
Coco, mi-am amintit, tu de asta vara o tii tot asa, de atunci se punea problma divortului, tot atunci plecase musiu la maman. Si ne-ai ingrijorat pe toate cu starea ta de rau legata de comportamentul lui musiu.
Pana la urma, ce vrei? Iti place suferinta?
Rupe naibii pisica-n doua (stiu, biata pisica!) pen`ca viata poate fii traita si altfel. Las-o naibii de dependenta emotionala, invata sa traiesti si fara sa te agati de tipul asta care oricum se simte mai bine la maman decat in casnicia cu tine. -
Ca trecuta fiind prin ceea ce treci tu iti spun ca se poate.
Fara barbat care bea, care bate, care insala, pot spune ca am trecut peste asta. Pur si simplu pentru ca nu eram pe aceeasi lungime de unda.
Poti crede ca ai fi mai... linistita, cel putin?
Si, da, poti. Si tu stii, in interiorul tau, ca poti. Iti trebuie argumente din exterior doar. Incurajari, mai exact.
Ca fe(u)meie divortata de ceva ani, parca as aprecia ultima perioada
Ia de gandeste
-
Maya, ai dreptate...
la inceputul verii iar a plecat, ne-am intalnit, am discutat si a fost bine o vreme, chiar f bine. dar cum e ceva ce nu ii convine, pleaca...nu vrea sa inteleaga ca de fapt casatoria nu implica numai momente frumoase, numai drepturi.
atunci l-am sunat tot eu. acum nu o sa o mai fac! sigur asteapta sa il sun, sa ma duc dupa el, dar nu..de data asta nu am sa o fac. sunt hotarata!
dar tot imi e greu....daca as sti ca nu ma iubeste, poate mi-ar fi mai usor...
nu stiu ce sa mai zic...pacat ca se termina asa ceva ce a inceput atat de frumos!! nu ma pot lupta cu mentalitatea lui.... -
Coco, iti stiu povestea!

Insa... daca el si dupa acea impacare a ales sa se intoarca la mama, nu crezi ca e prea copil sa te tot duci tu sa-l aduci acasa?
E greu al naibii sa vezi ca omul ce-l iubesti o prefera pe mamica sau prefera o viata unde are impresia ca ii e mai bine, dar e alegerea lui si cu siguranta vei trece si peste asta!
Depune divort, f bine! Sa o faca! Iti vine citatie, mergi cu fruntea sus si nu te arata ff afectata. Daca e prea orgolios si destul de p'rost (sa ma ierti) nici nu va dori sa-ti vorbeasca, dar nu stii cum se asaza lucrurile pe parcurs si poate e mai bine asa.
Eu sustin sa incerci orice varianta pt a-ti mentine casnicia, mai putin a merge si a-l aduce inapoi de la mamica lui! Desi spui ca te-ai inteles f bine cu soacra, eu tind sa cred ca ea are o mare parte din vina! Ea l-a invatat prost si tot ea l-a primit acasa, inapoi, desi ca femeie ar fi trebuit sa ii spuna ca e insurat, sa-si rezolve probleme acasa la el!
Ai grija de tine! -
Inteleg, dar ce viata e asta? Lasa-l sa stea acolo pan` s-o satura si tu in acest timp (re)invata sa ai grija de tine.
Suferinta, intr-un anume fel, ti-o provoci si singura fie si numai prin faptul ca lasi sa te afecteze profund unele lucruri. Te agati de cuvinte, de trecut sau naiba stie de ce si refuzi sa privesti realitatea, in fata: nu va potriviti si pace. El vrea calculator , filme si sanul mamei, eventual; tu vrei un om pe care sa te poti baza - asta daca-mi duc bine aminte. Nu se poate, asta este. Viata merge mai departe. Fara drame inutile ca nu moare nimeni din dragoste. -
aveti dreptate....nu merita sa sufar...
ce ma doare cel mai tare e faptul ca el se poarta cu mine de parca eu i-as fi facut cel mai mare rau din viata!! nu e asa...
mama lui are si ea partea ei de vina, dar tot nu o pot acuza...e vaduva de un an de zile(sufera si acum dupa sotul ei), are un baiat care e afemeiat si nu isi doreste o familie, iar acum are un baiat in prag de divort....daca nu il tine la ea...el va trebui sa isi gadeasca gazda unde sa se mute. casa lui inca nu e gata amenajata, nu se poate locui in ea...iar aici unde statea cu mine, e apartamenul meu...
ea a incercat cat a putut sa ne ajute, sa ii dea un sfat, dar el...degeaba..nu asculta de nimeni.
data trecuta cand ne-am impacat am sperat ca poate isi revine, ca vrea sa iasa din lumea aia a lui....dar m-am inselat. eu mai mult de atat nu mai pot sa fac...
imi spunea ca eu sunt genul ala de femeie la care daca nu ii convine ceva isi ia jucariile si pleca...chiar isi facea griji din cauza asta...dar pana la urma s-a dovedit ca el e asa...
ieri i-am trimis un mail...stiam ca nu o sa imi raspunda...il mai las si saptamana asta, iar cealalta il sun si ii spun sa mergem la tribunal...poate intre timp depune el actele...
mi-as dori sa divortam de comun acord....asa ar fi cel mai elegant, mai rapid.
macar asta mi-o datoreaza...macar de data asta sa imi faca pe plac... -
te-ai gandit sa o lasi asa un timp? timpul trece si cu voi si fara voi si poate daca mai asteptati un timp si va luati o pauza (stiu, urat cuvant cand ne referim la o relatie), veti gasi solutia. Nu merge dupa el, dar nici nu forta treaba cu divortul, lasa-l sa fie fara tine un timp si poate-si va da seama de multe..... eu povestea anterioara nu o stiu, nu stiu ce s-a mai intamplat intre voi
-
Eu NU zic sa divortezi cat mai repede.
Eu iti spun sa ai mai multa grija de sufletul tau.
Divortul, in sine, e destul de traumatizant. Ca sa ii poti face fata , oarecum cu bine, trebuie sa fii motivata, trebuie sa poti gasi resurse interioare care sa te tina la suprafata.
Ori tu esti terminata deja numai la gandul separarii.
Lasa-ti un timp pentru tine, da-ti acest ragaz si incearca sa faci pace cu tine, intai. Foloseste acest timp in favoarea ta nu ca sa te distrugi.
Si apoi o`ti mai vedea. -
coco, multe femei au trecut prin asta si din pacate vor mai fi... multe.
nu exista o sotutie sau o reteta standard, ci fiecare trebuie sa isi caute puterea sa mearga mai departe.
ceea ce ai de facut si tu. nu se termina viata cand te desparti de un om. cauta in jurul tau sprijin, in persoanele carora nu le-ai spus nimic pana acum. si mergi mai departe.
din cate mi se pare omul asta nu iti aduce decat suferinta, asa ca nu merita sa lupti pt relatia asta, nu merita decat sa lupti pentru tine.
capul sus! -
evelor, va multumesc pentru sfaturi si incurajari!!!! ma ajuta asa de mult!!!
stiu ca puterea de a trece peste este doar in mine....
nu ma voi duce dupa el, nu voi introduce eu divortul, desi as avea un motiv f serios...parasirea domicililui...dar nu vrea sa trec printr-un divort cu multe procese...nu voi rezista la asa ceva...
stiu ca nu se termina lumea cu el...nici nu stiu de ce sa il acuz...de imaturitate? nu era afemeiat, gelos, posesiv, violent fizic sau/si verbal, nu fuma, nu bea fara masura, dar era genul de barbat pe care nu te puteai baza, cu care sa comunici, parca era insurat cu frate-so, nu cu mine...deja vorbesc de el la trecut, ca si cum nu mai face parte din viata mea...cred ca asa si este...nu mai face parte...ne mai leaga doar o simpla hartie...