un sfat sau o parere va rog
-
0 0am avut o relatie de 3 ani cu bune si cu rele insa ultimul an s-a dovedit a fi dezastrus au inceput certurile fff in fiecare luna doar ca dupa doar 2 sapt ne impacam pe motivul ca el nu poate traii fara mine(dar nici cu mine).aceste certuri au inceput din cauza racirii lui fata de mine mai concret a inceput sa se duca la sala sa aiba mai multa grija de el si implicit a inceput sa ma insele,el incerca sa se ascunda fata de mine dar nu reusea niciodata nu vroia sa ma lase nici pe mine dar nici pe respectiva,am renuntat eu de multe ori si am tot incercat sa-mi vad de viata mea chiar daca aveam inima franta insa de fiecare data se intorcea si era f insistent iar eu pt ca il iubesc si acum ca o nebuna l-am crezut de fiecare data cu toate ca stiam ca o sa se ajunga iarasi la aceeasi situtie.Ultima faza care mi-a pus capac dar sufar ingrozitor de tare a fost de curand cand intr-o vineri seara cand urma sa ne vedem el nu a mai dat nici un semn asa ca m-am hotarat sa ma duc eu la el sa-i fac o"surpriza" si binenteles asa cum banuiam el nu era acasa l-am asteptat pana dimineata insa nu a venit, la tel nu raspun si am inteles am plecat si nici eu la randul meu nu ia-m mai raspuns la tel de atunci, insa si acum m suna cu privat si daca raspund sta si asculta unde sunt si cu cine, va rog ajutati-ma cu un sfat o parere orice
-
Au fost 2 ani minunati si 1 an de sacrificiu. In cei 2 ani eram eu cea indiferenta dar cu timpul am ajuns sa-l iubesc enorm de mult iar el a devenit din ce in ce mai rece.Am luptat in locul lui cand el nu a mai putut … i-am redat increderea in el, l-am primit innapoi de fiecare data fara sa regret si am sperat in ziua in care o sa se linisteasca o sa ne fie mai bine… dar, iata ca el a ales despartirea fara nici un cuvant. Ma doare ca nici macar nu a putut sa-mi spuna in fata. Nu a avut curajul sa ma privesca in ochi. Si nu pot sa-l uit! Imi reprosa ca sunt cicalitoare si nu-l inteleg si am invatat de-a lungul timpului sa inteleg si sa-l astept fara sa-i reprosez nimic acum insa numai pot continua, ma doare ca a renuntat la noi desi imi tot spune ca au fost 2 ani minunati. Am mai trecut prin astfel de moment dar de fiecare data se intorcea la mine spasit , dar de fiecare data e tot mai greu…nu-l mai vreau stiu sigur asta
-
bineinteles ca tu esti cea cicalitoare, ca doar nu isi va asuma el responsabilitatea pt aventurile pe care le are.
tipul stie ce si cum. si-a facut un obicei si stie ca il primesti inapoi de fiecare data. de ce s-ar mai chinui sa-si caute alta? te apuci iar de cucerit si turnat fundatie la relatie? nooo, e mai bine ce ai si ce pica pe langa. imi pare rau, dar l-ai ajutat sa fie asa. acum ai de ales: ori ii faci jocul asta in continuare ori alegi sa ai si tu ceva bun si implinitor in viata. deci? -
Buna!Am gasit din intamplare povestea ta si m-am gandit ca te-ar putea ajuta si parerea unui barbat (desi pare ciudat ca un barbat vizualizeaza astfel de siteuri).Ceea ce m-a facut sa postez este faptul ca ma regasesc pe mn in povestea ta dar din perspectiva lui.Crezi ca te intereseaza vreun sfat?Daca da iti las id-ul meu(meee_no1@yahoo.com)si discutam mai multe deoarece acest site este destinat mai mult femeilor si orgoliul meu de barbat nu ma lasa si nu pot sa fac publice niste chestii care tin de viata mea personala.ast rasp tau