si totusi ...de ce???
-
0 0buna ziua....
am facut toti pasii necesari intr-o relatie ca imi parea perfecta si nemuritoare...insa multe ganduri ma cuprind acum si nu imi dau pace
m-am casatorit din dragoste...a fost singurul barbat din viata mea(fizic vorbind)...nu am alergat dupa altii...nu am cheltuit banii mi-am facut munca de casnica si mai tarziu pe cea de mama....
el mereu avea alte preocupari , mereu avea de baut cateva ore cate o bere cu baietii , mereu gasea cate o cunoastinta cu care discuta ore si uita sa vina acasa , uita ca are copilul in parc si vorbea cu vecinii fara sa il supravegheze , mereu ma neglija adormind la ora la care eu imi incepeam treaba prin bucatarie si trezindu-se cand eram franta de oboseala...mereu eram in contratimp...desi sambetele si duminicile erau ale familie...el avea alte si alte preocupari...ma duc in bazar...ma duc pana la X , ma duc pana la biserica singur.....
a venit si ziua in care ne-am despartit..desigur fiind prin definitie barbat si-a luat mai toate lucrurile din casa si a plecat...ok am zis eu...vrei sa pleci ia ce vrei si pleaca...si a luat tot
nu m-am suparat pentru ca orice lucru are un inlocuitor si am zis ca sufletul si viata mea nu mi le mai da nimeni inapoi
a plecat "uitand"vreo 2 luni ca acel copil pe care l-a dorit are nevoie de imbracaminte sau mancare ,uneori si dragoste . Mereu l-a denumit "copilul meu"ca doar eu l-am vrut.
Acum il aud spunandu-ne...imi e dor de voi...imi e dor de copil..stau noaptea si plang...vreau sa va ajut dar nu pot(ca deh de 2 ani statea acasa fara servici)...lasa-ma sa stau pe picioarele mele ca destul m-ai crescut tu
si eu va intreb....daca le avea pe toate langa el...femeie , copil , familie , statut ,rude...imbracat...ingrijit...de ce?De ce alege omul......sa nu le mai aiba? -
De multe ori oamenii cauta ajutor cand se simt pierduti. A crezut ca o sa-si revina, dar probabil ca viata i-a dat un sut in oo, s-a uitat imprejur si si-a adus aminte ca avea si familie, sotie, ingrijit si era bine mersi atunci.
Trebuie sa fii atenta si sa observi daca omul vrea sa se intoarca pt ca ii lipseste zona de confort sau pentru ca va iubeste si va vrea inapoi.
Pana la urma, oamenii nu pleaca din familie de bine ce le e.
-
eu am ales linistea..ca drept dovada am deschis divortul si sunt ferma de a merge mai departe
ce a vrut el cand deja le avea pe toate acasa?probabil ca cineva ..undeva in cautarea lui pentru job-uri a dat peste matrimoniale...si cam asa se leaga micile lui escapade de cateva ore..desigur nu ca m-ar supara pentru ca raul e deja facut...insa de ce cere...tot ce a avut in mana...cand deja e prea tarziu? -
cu tristete o spun...a putut... cred ca asta-i raspunsul, tu erai prea ocupata ca sa va intretineti...
poate ca intrebi si ca sa vezi unde ai gresit tu...nu l-ai implicat, nu trebuia sa-l lasi sa nu te ajute...bine, e teorie doar... greu se poate si aplica, nu inseamna ca ii iau apararea...
bafta!!! -
Daca ii este cu adevarat dor de tine si de copil, daca va iubeste cu adevarat, primeste-l inapoi. Macar pe timpul zilei, seara sa se duca sa doarma acolo unde are culcusul.
Si nu ii permite sa fie neimplicat, doar spectator la propria lui viata de familie. Nu ii mai permite sa lancezeasca in casa fara nici-un rost. Sa mearga la serviciu, acasa sa te ajute la treburile casnice : cumparaturi, spalat vase, intins si stras rufe de pe sarma, supravegheat si ingrijit copilul atunci cand esti ocupata.
Daca te ajuta cu 2-3 treburi din astea, tot e bine.
Si-a luat omu' lumea in cap de prea mult bine.
Asa ca, da-i bice : la treaba cu el !
-
Eu stiu ca-s tanara si n-am fost maritata inca si nu prea stiu cu ce se mananca si anume casnicia, da' sa mor de le inteleg pe femeile care zic sa le ajute si pe ele barbatu' la treburile casnice atunci cand ele n mai pot saracele.
Da' de ce doar atunci cand nu mai pot? De ce sa nu faca si barbatu' 50% din treaba, daca si tu lucrezi si aduci bani in casa? De ce se pune problema in termeni de ajutat nevasta? Sa se puna problema in termeni de facut partea lui, nu de facut vreun favor sa o sprijine pe sotie.
Parerea mea, noah. Poate chiar nu stiu eu deloc cu ce se mananca viata de sotie. -
imi e deja somn si sunt cam obosita, imi e greu s scriu exact ce gandesc, dar...
eu una cred ca exista oameni care fug de prea mult bine.
sunt obisnuiti sa li se cuvina totul, asa ca nu apeciaza "prea binele". poate asa i s-a intamplat si lui.
ceea ce mi se pare mie mai ciudat e ca i-a luat cam mult timp sa isi dea seama de ce strica...
eu una de pe akm trec prin ce (poate) sotul tau a trecut. sunt momente in care nu reusesc sa inteleg ca starea mea de bine nu e intamplatoare, nu mi se cuvine si sigur trebuie sa multumesc cuiva pt asta.
cand crezi ca totul ti se cuvine, nu apreciezi. knd nu apreciezi nu realizezi exact binele care ti se intampla, asa ca il cauti in alta parte.
asta e "filozofia" mea; poate nu ma-m exprimat cum trebuia dar asta e ce cred eu. -
Daca a demarat actiunea de divort nu-i intelept sa-l primeasca inapoi, nici macar pe post de spalator de vase
si oricum tipu` a aratat de ce-i in stare timp de 13 ani - parca atat spunea ca i-a suportat "neimplicarea in treburile casnice"-
iar cand a plecat, n-a plecat astfel incat sa lase loc de buna ziua.
a golit si casa, de una, de alta...
chiar scriepe fruntea ei? -
Adevarata, scuza-ma ca intreb, dar cum se face ca nu a lucrat timp de 2 ani? E o perioada foarte lunga totusi. Tuturor ni se mai intampla sa mai ramanem cateva luni fara loc de munca din diverse motive, dar 2 ani e mult.
Ce l-a impiedicat pe tatal unui copil sa-si caute ceva de lucru ca sa-l intretina? A fost bolnav? Daca a fost bolnav parca i-as gasi o scuza, dar altfel nu. S-a intamlat ca si sotul meu sa ramana fara job cateva luni, dar vreau sa-ti spun ca in perioada aia el facea cam 70% din treburile casnice, si asta pentru ca asa a simtit el, nu pt ca l-as fi impins eu de la spate. In rest, impartim totul, inclusiv curatenia: tu aspiri, in timp ce eu curat baia, tu imi toci ceapa in timp ce eu curat cartofii si asa mai departe. La fel, cand eu am stat acasa, am incercat sa-l implic pe el cat mai putin in treburile casnice, pt ca oricum ma plictiseam toata ziua (nu avem inca copii).
Orice ar fi este inca tatal copilului vostru, e bine sa-l vada din cand in cand, sa-l ia la plimbare, dar trebuie sa-ti pui serios problema daca mai vrei o casnicie cu el. Tu ai deja un copil de crescut, nu-ti trebuie inca un copil mare, si cu nazuri pe deasupra. Banuiesc ca esti inca tanara, si ai toate sansele sa-ti gasesti pe altcineva, mai ales daca nu te neglijezi pe tine ca femeie. Poate te mai ajuta si parintii cu copilul din cand in cand, daca sunt disponibili.
La tine nu se aplica teoria cu “e greu sa cresti un copil singura†pt ca material cel putin cred ca iti era mai greu sa intreti o persoana in plus.
Daca mai sunt ceva sentimente, poti incerca sa-l primesti inapoi, dar dupa ce ti-a demonstrat ca te vrea cu adevarat, si dupa ce va fi lucrat neintrerupt cel putin un an sa demonstreze ca poate avea grija de voi asa cum se cuvine. Fruntea sus, si mult curaj! Cu siguranta vei reusi sa depasesti acest moment dificil! -
deci...e adevarat ca am luptat pentru casnicia asta mai mult decat a trebuit
cand ne-am casatorit aveam mii de reprosuri...ca nu stiu sa gatesc...ca nu ma ocup de el..etc etc
am invatat cu timpul ...am mers mai departe...am inceput si o forma superioara de invatamant
insa el mereu era nemultumit de mine...mai ales ca acum il depasisem...el are cateva clase
dar nu faceam niciodata difernta acasa...a stat acasa ok...e criza..astea astea....dar cand am vazut ca timpul trece si el (si scriu apasat aici)refuza serviciul deoareca castiga mai putin ca mine ...am inceput sa ii pun conditii
am zis...eu muncesc...tu faci treburile casei...de unde... veneam acasa si gaseam casa intoarsa cu fundul in sus...
desigur ca am gasit si mesaje cu diferite femei pe mess...ceea ce m-a infuriat si mai tare...cu cat ii ceream sa indrepte situatia cu atat mai mult dadea cu bata in balta...
am parinti...ma ajuta enorm deocamdata...nu duc lipsa unei case...
incerc doar sa ma imbarbatez singura...sa inteleg si eu unde am gresit sa nu fac o alta greseala in viitor.. -
cel mai rau este sa te simti singur intr-o casnicie.
nu stiu ce bucurii ai avut tu in toti acesti ani, insa de tristeti si griji vad ca nu ai dus lipsa. dupa mine ar fi cea mai mare greseala sa o iei de la capat. incearca sa te eliberezi si chiar daca ai fi singura pe viitor, macar stii ca nu mai ai si un bolovan atarnat de gat. capul sus si timpul rezolva multe.
-
Adevarata, si daca castiga salariul minim pe economie, puteai cel putin sa consideri ca asigura mancarea familiei pe luna respectiva, in timp ce tu plateai intretinerea si celelalte, si poate ma aveati si un banut pentru vreo haina, o iesire in oras, o excursie poate, desi in Romania mai putini isi permit.
Faptul ca in perioada asta el a parazitat si tu ti-ai rupt spinarea a fost in dezavantajul tau doar pe termen scurt. Pentru ca tu in timpul asta te-ai autodepasit, ai facut si o scoala, iar el a stagnat, sau chiar a dat inapoi. Pentru ca in zilele noastre e greu sa ti pasul, trebuie sa inveti mereu lucruri noi, si sa fi mereu mai bun. Daca stai pe tusa doi ani, esti deja esti depasit, si ti-e cu atat mai greu sa te angajezi. Mai mult, cand mergi la un interviu si te intreaba angajatorul cand ai avut ultimul loc de munca devine circumspect daca ii spui ca n-ai mai lucrat de 2 ani. Scaparea ar fi sa minta ca a mai lucrat prin strainatate pe ici pe colo sa stranga niste bani – pt ca astea sunt lucruri care nu se prea pot verifica. Nu mai e ca pe vremea parintilor si a bunicilor nostri care ieseau la pensie din fabrica in care au lucrat neintrerupt timp de 30-40 de ani.
Faptul ca ai o casa si parinti care te ajuta, conteaza enorm. Alte femei care divorteaza se gasesc uneori in situatii cu adevarat dificile mai ales din punct de vedere financiar (stau prin chirii, pensia alimentara este simbolica, copilul are nevoile lui, facturile se emit, etc).
Si inca ceva: in primul rand cred ca e in beneficiul lui (al sotului) sa fie nevoit sa se descurce singur o perioada, sa-si revina din letargie. Cei prea comozi trebuie pusi in situatii de genul asta ca sa inceapa sa se miste.