Lipsita de ambitie
-
0 0Buna seara!
Sa va prezint o situatie: eu,lucrez de ceva ani intr-o institutie(lucru cu publicul), atmosfera placuta, sefi si colegi buni, postul meu este fara responsabilitati, nu trebuie decat sa-mi fac bine treaba.
Mi s-a propus sa avansez, asta ar insemna responsabilitati, transferul meu de aici (obligatoriu), cateva persoane in subordinea mea, ca locatie e mai departe de unde locuiesc eu,salariu mai mare si mai multe ore de lucru.
Personal,ma simt foarte bine unde sunt acum, suntem uniti iar munca mea imi place,nu as vrea sa-mi bat capul. Asa ca am zis ca nu. Ii povestesc prietenei mele ce am scris si aici si mi-a spus ca ma complac, ca ce conteaza atmosfera de la serviciu, important e sa fii sus si sa faci bani. Eu prefer sa stau la "caldut", chiar daca ea zice ca stau pe loc. Mi-a zis ca n-am ambitie.
Ea: lucreaza de trei ani la o firma, a avansat de doua ori, munceste pe branci, simte nevoia constanta sa dovedeasca tuturor cat de muncitoare e ea, se consuma, e stresata, amana de cativa ani sa faca un bebe (lipsa de timp), are mai multi bani (dar nu-i ajung) si e mereu nemultumita. Nu intelege cum de eu ma simt bine asa cum sunt si cum de nu vreau sa cresc. I-am spus ca nu toti avem aceleasi prioritati.
E lipsa de ambitie, comoditate sau doar o stare de bine si multumire? -
Eu in locul tau as fi acceptat, dar mai mult pentru ca e natural sa avansezi, nu poti sa stai pana la pensie la invartit hartii.
Dar daca nu ar fi presiunea asta din partea societatii de a avansa, as face ca tine. Si eu prefer sa plec la timp de la lucru si sa imi vad de hobby-urile mele decat sa ma stresez pentru altii ... -
Nu tre sa te ghidezi dupa ce ii coafeaza pe altii.
Uite, eu spre exemplu, sunt ca prietena ta, ma agit mult, muncesc in draci, stress mare, responsabilitate mare,bani putini momentan, imi vine sa plec cateodata, mai nou imi zic zilnic la trezire "i hate my job", mai ales de cand boc m-a lasat fara 7 milioane din salariu. Dar nici n-as putea sa traiesc fara sa imi doresc ceva, fara un scop, fara sa ma agit pentru ceva, n-as putea sa merg pur si simplu la munca si sa astept sa treaca timpul, sa vina ora plecarii, a doua zi la fel .
Reversul medaliei: o colega de-a mea, de la fostul loc de munca, stress destul de putin, mult de munca, zero sanse de avansare, zero sanse de bani mai multi, dar e multumita cu ale ei 15 milioane si nu vrea mai mult, pentru ca visul ei a fost sa ajunga aici, unde e acum, si atat. Si este mult mai relaxata ca mine, zilnic face 2-3 feluri de mancare, vizioneaza telenovele, iar eu n-am nici timp sa vad stirile, fac o ciorba pe fuga, felul 2 ceva rapid, preparabil in maxim 30 minute si atat. Si ma gandeam ce bine e de ea ca nu vrea mai mult, ea pur si simplu traieste. Dar cand eu m-am trezit in situatia ei, fara griji si fara bani, m-au apucat depresiile: cum,sa nu vreau eu chiar nimic? tre sa vreau ceva,ca altfel nu ma mai dau jos din pat dimineata sa plec la munci.
Like i said,i hate my job, but i love it! ma simt ca la spitalul de nebuni, ma face sa ma simt normala
-
daca sefii te-au remarcat si vor sa te avanseze, apoi asta e o bila alba pentru tine.ai dovedit ca poti sa ridici capul mai sus decat altii;
dar, in cazul in care refuzi avansarea, asta nu-ti va pricinui neplaceri?
eu stiu cazuri cand unii au renuntat la responsabilitati in plus, si au fost disponibilizati cu prima ocazie. Poate ca nu este si cazul tau, dar asta ar fi singurul lucru la care m-as gandi in cazul in care as refuza un alt statut. cu alte cuvinte, sa nu risti prea mult cu acest refuz.
in rest, sunt intru totul de acord cu tine, si nu cred ca esti lipsita de ambitie.
ai alte prioritati, iar pentru ca vrei mai mult timp liber iar banii iti ajung, este foarte ok!
p.s: sunt oameni care lucreaza cate 12 ore pe zi, n-au timp nici sa-si cheltuie banii, decat la spital cand ajung cu diabet pe sistem nervos sau mai stiu eu ce alte boli grave din cauza stresului.
Daca nu esti din categoria celor care fac bani usor, nu merita efortul -
daca ai un job usor si lipsit de responsabilitati nu inseamna ca nu ti-l faci bine
sau ca esti lipsit de ambitie. si chiar daca ai fii, daca la sf zilei esti mai linistit si fericit ce mai conteaza?!
parca cei care lucreaza non stop si nu se mai satura de bani sunt mai impliniti.
conteaza mult ce iti doresti tu, ce te face pe tine fericita nu ce cred altii ca ar fi mai potrivit sa faci. sa faca ei ceea ce zic. -
Nu toti oamenii sint facuti sa ocupe posturi de conducere. In orice situatie este si fata si revers. Daca ramii in acelasi post e bine pentru ca nu ai nervii macinati, poti sa te ocupi de tine, nu esti stresata si vesnic contra cronometru. Eu zic ca sistemul nervos trebuie protejat. Dar, reversul, este ca poate peste ani, iti va parea rau ca altele mai tinere ca tine ti-au luat locul plus ca exista posibilitatea disponibilizarii. Daca avansezi, ai bani mai multi, alta satisfactie a muncii. Dar, reversul, telefoane care suna, agenda incarcata, nervi in pioneze.