Fara subiect...
-
0 0Am o stare ciudata si cred ca nu am nici macar cuvinte potrivite sa o descriu...Uneori simt ca nimic nu are niciun rost...
Sunt o persoana dificila.Nu ma inteleg nici macar eu uneori... In ultimele 3 luni am castigat, am pierdut, apoi iar am castigat si iar am pierdut...aceiasi persoana...Care vine si pleaca din viata mea cand vrea...
Nu mai inteleg nimic!
Nu sunt suparata! Asta stiu! Sunt doar...ingandurata!
Nu am facut decat sa ma agat de un vis, sa ma sprijin de o iluzie, si sa cred intr-o aparenta...Acum cand totul s-a naruit, simt ca am pierdut totul ,dar am reusit sa imi adun orgoliul calcat in picioare incat sa spun "STOP!Pana aici!"
Si gandindu-ma mai bine, defapt nu am pierdut nimic, pentru ca nu am avut niciodata cu adevarat acel ceva...
M-am indragostit probabil de imaginea lui pe care mintea mea "prelucrat-o", si a reusit sa creeze perfectiunea!
Gandindu-ma mai bine...ii tot gasesc defecte!
Niciodata nu a fost intre noi mai mult decat un referat la engleza, o glumita la dirigentie si aproape 2 luni de "trai virtual"...
Ah...si era sa uit...discutii la telefon...Muuulte!
Avea un stil fantastic...putea spune orice pe Ymess, un picut mai putine la telefon, dar "face to face" ...hm...probabil ar fi lasat din nou privirea-n pamant si s-ar fi inrosit la fata...
Si totusi...ma tot gandesc...Ce e oare in mintea lui?Stateam cu orele de vorba...Spunea tot ce mi-as fi dorit sa aud dar...niciodata nu ne-am putut vedea sa vorbim...Stia ce simt, mi-a spus ce simte si totusi a disparut...
Nu am de gand sa mai fac nimic...Daca va face el vreun pas, ar fi perfect!Dar cred ca am incercat destul!
Voi ce ziceti? -
Ne-am vazut, la liceu...Ne-am cunoscut intr-a 9a...Acum sunt a 13-a...Dau bacul...Acum 2 ani m-am mutat din clasa.( eram colegi de clasa)....Am vb toata vara pe net...si nu ne-am intalnit deloc in aceasta vara...Asta vroiam sa spun....Uite....pe aici am scris cate ceva despre ...el...( http://incaopoveste.wordpress.com/).....
-
sti cat e de timid?! Doamneee....Ne vedeam in clasa, ne salutam si pleca capsorul in pamant....( se inrosea la fata) ....Vara asta nu stiu ce am avut dar am inceput sa vb pe mess si sa depanam amintiri...Ma alinta "coleguta mea"...Si culmea ....toate fazele minore pe care le faceam la liceu au insemnat ceva si ptr el...Altfel uita naibii...de atata timp ce faceam noi la ora de mate, cum am plecat amandoi in ploaie cu o singura umbrela sa ii cumparam profului te miri ce...si tot asa....
-
Prima dragoste nu se uita draga mea....Dar urmeaza a doua, a treia s.a.m.d. Stiu ca acum ti se pare ca totul se naruie in jurul tau, dar durerea se transforma in furie, pe urma totul trece si se uita. Ai toata viata inainte, nu e cazul sa te cramponezi de o poveste de dragoste, chiar daca tie ti se pare povestea vietii tale. Totul o sa fie bine, o sa vezi!
-
Salutare!
Andrusia...mi-a spus ca e timid...dupa ce am inceput eu sa-l "descos"...
Am aflat printre altele ca ar fi avut o prietena la 14 ani si una la 16 ani, ambele relatii durand nu mai mult de 3 saptamani...
Apoi, m-a intrebat pe mine cati prieteni am avut...Ce era sa-i spun?! O relatie serioasa de vreo 5 ani?( plus mici scapari cand ne mai desparteam si ma cuplam io cu altcineva sa-i fac bestiei in ciuda?)....
Io pun pariu ca baiatu' asta e si virgin...
Doamneeee....si daca ati sti, fetelor cat e de frumusel....
Are niste ochi caprui e inalt, are niste gropite dulci in obraji si e saten....

Ma omoara baiatul asta....
Uf....si are atata tupeu pe mess....la telefon....
Mi-a spus vacanta asta ca probabil nu o sa mai fie la fel cand incepe scoala...Adica nu o sa mai vb atat ca nah....poate afla colegii si fac tot felu' de glume...si nah....
Vorbeam noaptea la telefon, inainte de nani...si-mi spunea ca ar fi fost frumos sa fie cu mine...sa ma tina in brate si sa adormim....
Pe mess ma provoca sa-i spun ca il iubesc....
oooof....Greu mi-e.....
Nu stiu ce sa-i mai fac.... -
Hahaha! Parca ma vad pe mine acu 3-4 ani.
El: coleg de clasa, ochi albastri, par cret, saten si cel mai timid om in viata! Pe messenger parca se producea schimbarea la fata, era altu', iar in clasa nici nu ne bagam in seama.
Omu' nu stia cum sa ma ia, ce sa-mi zica, eu aveam prieten, dar umblam cu ei (inca 2 colegi) tot timpul si uite asa, incet-incet, cam intr-un an de zile s-a dat pe breazda, dar la insistentele mele mai mult.
Acum suntem cam de 2 ani si jumatate impreuna, dar a fost taaaaaaaaaaaaareeeeeeee greuuuuuuuuuuuu!!!!! -
scorpion112....cred ca timiditatea e o chestiune de varsta, experienta, caracter si personalitate...
Exista orice, oriunde...Nu ma mint singura...De obicei am raspunsuri la orice intrebare sau curiozitate.Stiu cum sa comunic....Comunicarea e o arta!Reusesc usor sa fac pe cineva sa spuna ce ar vrea sa tina secret...
E marele meu atu!
Dar, nu reusesc sa imi depasesc eu limitele probabil!
Stiu ca un lucru bun ar fi sa am muuuulta incredere in mine! De frica unui raspuns negativ insa, aman vreao actiune ....
Constienta de toate astea, dar incapabila sa constientizez ca trebuie sa pun in practica tot ce gandesc!
Sa actionezi "instinctual" nu este gresit mereu...