Intre 2 barbati
-
0 0Nu e vorba de eterna poveste in care ea iubeste doi barbati, ci de o situatie in care ea incearca sa fie rationala pentru viitorul ei si al copilului ei.
Nu vreau sa intru in detalii care ar face sa se piarda sirul povestii. O sa spun ca am fost casatorita timp de 6 ani cu un el. Casnicia a fost una de rutina, ne intelegeam si nu prea, insa certuri majore n-au fost intre noi. Viata intima scartia, mai ales dupa nasterea copilului. El a fost primul meu barbat, deci eram neexperimentata si se presupune ca el ar fi trebuit sa ma initieze cumva in acest domeniu. Insa el nu-si prea dadea interesul, iar pentru mine copilul a trecut pe primul plan. Sa nu se inteleaga ca l-am neglijat, numai ca momentele acestea erau rare, comunicarea aproape 0. Nu faceam planuri, nu discutam despre absolut nimic in afara de schimbul de cuvinte uzual.
Intr-un final am divortat, urat, cu batai si injurii (din partea lui). Au trecut cateva luni in care el n-a mai dat nici un semn de viata, n-a vazut copilul, iar eu incepusem sa ma vindec, incet-incet. Am cunoscut pe cineva, un altfel de barbat: romantic, sensibil, comunicativ, spontan, sufletist, care s-a atasat si de copilul meu, reciproca fiind valabila. Si viata intima era altfel, ma simteam femeie pentru prima oara. Nu-l iubeam, rana nu era cicatrizata inca, insa il indrageam.
Am intrerupt brutal aceasta relatie din cauza lui, a fostului sot. Ne-am intalnit intamplator intr-una din zile si sentimentele mele fata de el au renascut, mai vii ca niciodata. Trecand peste cateva etape o sa spun ca si acum suntem impreuna, intr-o relatie monotona ca cea de acum cativa ani, insa el nu mai e barbatul de atunci, care statea toata ziua in casa, cu mana pe telecomanda, ci un barbat care si-a facut multi prieteni, cu care se vede zi de zi si care vine acasa doar sa manace si sa doarma. Comunicarea e 0, grija fata de copil aproape inexistenta, ma jigneste de multe ori atunci cand incerc sa discutam despre viata noastra, despre faptul ca eu sunt nefericita si am asteptat altceva de la noi. Am crezut ca am invatat din greseli si ca ne vom stradui sa avem un viitor frumos. Ne iubim... cel putin eu stiu ca il iubesc, dar mai stiu si ca nu se va schimba, mi-a spus-o.
Acum catva timp am vorbit cu celalalt barbat... eu l-am cautat, intr-un moment de slabiciune, in care simteam nevoia unui cuvant bun, a unei alinari. Mi-a spus ca inca ma mai iubeste si ca e pregatit sa avem un viitor impreuna, daca si eu imi doresc asta.
Acum se da o lupta in sufletul meu, intre ratiune si iubire. Sa aleg sa raman cu barbatul pe care il iubesc, care nu ma respecta, dar sustine ca ma iubeste sau sa fiu cu cel care ar face tot ce-i sta in putinta sa ne fie bine? -
Draga mea,
Nu stiu de ce te cramponezi, cum poti sa rabzi sa iubesti si sa nu fi respectata macar, nu mai spun iubita.
Pt. binele tau si al copilului alege cu mintea o data nu cu sufletul.
S-ar putea sa ajungi sa-l iubesti pe cel care ti-e numai drag acum, mai mult decat iti poti inchipui.
Ce pierzi? ca nu stai sa lancezesti langa cineva caruia nu-i pasa de tine?!
Sincer, nu vad unde e dilema,mie mi se pare chiar f. usor sa alegi.
Pupi -
Sunt intru totul de acord cu ce au scris fetele. Nu-ti poti reprosa ca nu ai incercat de dragul copilului si al tau sa-ti refaci casatoria. Dar daca nu merge, nu da cu piciorului celeilalte relatii. Din pacate barbatii cumsecade sunt f.rari si daca ai avut norocul sa gasesti un asemenea om, bucura-te alaturi de copilul tau de ceea ce vi se ofera.
Bafta! -
Uneori inima se incapataneaza sa nu vada tot raul care ni-l pricinuiesc unii barbati si o tine tot pe a ei...Si atunci tre' sa lasam inima deoparte si sa facem loc ratiunii...Este clar ca acest barbat nu te iubeste si deci nu te poate face fericita ..Iubirea unuia dintre parteneri , indiferent cat este de mare , nu este niciodata de ajuns .Intr-o relatie de iubire este nevoie de 2 !
Iti faci rau singura !Fii curajoasa si paraseste-l !Dar nu te sfatuiesc sa te refugiezi in bratele celuilalt!Nu-l iubesti si cu siguranta il vei rani la un moment dat ...
Ramai singura , analizeaza-ti sentimentele , ordoneaza-ti viata si doar cand vei fi sigura - du-te la el .Doar asa veti putea fi fericiti . -
ceea ce simti tu pentru sotul tau nu e dragoste ci dependenta emotionala pe care o sotul tau ti-a creato prin comportamentul lui. el te-a brutalizat emotional si fizic iar tu ai incercat sa-l iubesti in speranta ca si el te va iubi si va inceta cu comportamentul lui. cu cat vei intelege mai repede acest lucru cu atat te vei detasa de el. dragostea inseamna independenta si libertatea de a fi tu insati, de a fi fericit si implinit alaturi de cel pe care-l iubesti. daca el nu-ti ofera asa ceva, pleaca, nu e o relatie sanatoasa.
-
Nu vreau sa credeti ca fostul nu are calitati sau ca celalalt nu are defecte. Poate calitatile lui nu ma lasa sa ma decid, sunt si zile in care e altfel, mai cald, mai apropiat - rare ce-i drept. Nu ma jigneste zilnic, ci doar cand eu ii reprosez ca ne neglijeaza, iar bataile au fost doar atunci cand am divortat.
E un tip inteligent, nu mi-a fost infidel, nu bea peste masura, cand iesim impreuna e atent cu mine.
Nu ii caut scuze, stiu ca nu se face primavara cu o floare, dar dupa 11 ani e greu sa inchizi usa si sa pleci.
Cu celalalt nu am o relatie, mai vorbim din cand in cand si nu am de gand sa ma arunc in bratele lui daca voi incheia relatia cu fostul, ci voi incerca sa ma linistesc mai intai.
Stiu ca barbatii buni sunt rari si nu vreau sa-l pierd, chiar daca din partea mea nu va fi dragoste. O sa fac tot posibilul sa nu-l ranesc vreodata, sa-l fac fericit.
Imi doresc sa am puterea sa rup lanturile, caut momentul cel mai potrivit, insa parca nu mai vine... -
Atunci stai cu sotul tau si accepta sa te jigneasca "doar uneori" si sa te mai si bata daca nu-i convine ceva.In primul rind ca nu inteleg ce-a fost in mintea ta cind v-ati impacat??
Problema este si din partea ta,ti se pare ca nu meriti sa fii iubita,nu ai incredere in fortele tale ca vei gasi pe cineva care sa te respecte.Si ceea ce simti pt sotul tau este dependenta emotionala,cum spunea o alta eva de pe forum. -
"Bataile au fost doar atunci cand am divortat".... Pentru mine orice barabat care loveste o femeie devine un mare zero. Indiferent de situatie lucrurile se pot rezolva si cu calm, rational fara sa fie nevoie de lovituri. Oricine injura cand e nervos. O fac barbatii si o facem si noi femeile dar sa bati o femeie... insa pana la urma fiecare e stapan pe viata lui si procedeaza cum crede de cuviinta. Aaaa... si subscriu la dependenta emotionala. Sa-ti fie bine!
-
Aveti dreptate, cred ca sunt dependenta emotional si ca orice dependenta, cere timp si vointa pentru a renunta.
Am vrut sa punctez faptul ca m-a batut doar atunci pentru a nu se intelege ca stau in relatie chiar si agresata fizic. Mi-am spus ca n-o sa accept niciodata o palma de la sotul meu si uite ca am iertat, desi n-ar fi trebuit.
Am gresit mult ca m-am impacat cu el, regret lucrul asta. Nu-mi pot explica de ce nu pot iesi din situatia in care ma aflu. Parca ma invart intr-un cerc din care n-am scapare.
Oare un psiholog m-ar ajuta? -
draga mea exista o vorba "supa reincalzita nu mai este buna". tu spui ca ti-e greu sa renunti la sotul tau dupa 11 ani dar eu stiu cupluri care au divortat dupa 30 de ani. nu conteaza cat timp a trecut de cand sunteti impreuna, conteaza cum te-ai simtit tu in tot acesti timp. eu zic sa pui in balanta ce a fost bine si ce a fost rau si sa cantaresti, asa iti vei da seama ce ai de castigat sau de pierdut daca te desparti de sotul tau. in plus, comunicarea este cea mai importanta intr-un cuplu. tu singura ai recunoscut ca celalalt barbat te-a facut sa te simti femeie ceea ce nu a reusit sotul tau in acesti 11 ani si ca se poarta minunat cu tine si copilul tau. deci se poate si altfel, asta ar trebui sa-ti dea de gandit. nu trebuie sa il iubesti de la inceput, majoritatea cuplurilor la care a fost dragoste la prima vedere si mare iubire la inceput au sfarsit prin a se desparti cand s-a stins flacara. conteaza f mult sa sti sa il faci pe celalalt sa te iubeasca si el a facut deja un pas prin a te face pe tine sa il indragesti. nu spun acum ca e musai sa te arunci in bratele celuilalt dar e bine sa ai in vedere si partea asta. poti apela si la un psihiatru sa sti ca te poate ajuta. Bafta! si nu uita ca in viata trebuie sa te gandesti in primul rand la tine, sa-ti fie tie bine, pt ca daca nu o faci tu altii nu o vor face in mod sigur.
-
Cercul de care vorbeste Sensitive poate uneori fi foarte puternic . Nu e asa usor sa fii lucid , sa gandesti limpede si sa faci alegerea buna . Iar din afara lucrurile par simple , in interior sunt cumplit de dificile.
Raman la ideea ca cea mai buna solutie este sa stai o perioada fara sotul tau.
Chiar daca iti este dor de el , chiar daca il vrei intr-o oarecare masura inapoi , chiar daca spui ca il iubesti , daca fara el te simti relaxata , eliberata , fara sa te te apese ceva , atunci poate iti vei da seama ce e mai bine sa faci si vei prinde si curaj . Si nu ceda la primul impuls , mai amana putin , si mai gandeste-te o data . -
Draga mea, citeste si mesajele de la subiectul "iubesc o alta femeie", sant cateva care ti-ar folosi.
Iti recomand cu toata caldura sa mergi la un psiho-terapeut pentru ca e ingrozitor ce ti se intampla: simti iubesti ca iubesti pe cineva care iti face rau... Stii, ma gandesc ca probabil nu iti este chiar asa de rau cum spui si de fapt chiar daca nu esti impacat si multumita e mai comod asa... (numai tu stii ce te face sa accepti orice , sa te victimizezi in asemenea hal si sa iti iubesti calaul!!!) Poate ca ti-e frica sa te desparti a 2-a oara de el... Tu stii de ce o faci, si numai tu...
inainte de a avea un cuplu, insa, tu trebuie sa te regasesti pe tine. Nu poti fi impreuna cu cineva daca tu nu nu intelgi, nu te poti afirma si nu poti decide pentru tine. Analizeaza-te si hotaraste-te urgent cine si cum esti, vezi daca iti convine si actioneaza repede.
Un pshiolog bun, te poate ajuta foarte mult dar numai cu conditia ca tu sa vrei din tot sufletul asta! fa ceva, nu mai sta asa pana nu e prea tarziu nu numai pentru tine ci si pentru copii tai. -
Vezi sa nu fie prea tarziu,sensitive atunci cand te vei trezi la realitate.Cel de-al doilea s-ar putea sa nu te astepte la infinit.Psihologul te poate ajuta,doar sa intelegi placerea ta de a fi maltratata fizic pshic,si nu ma refer la palme ,pumni,asta constand in mai multe gesturi barbare sau nu.Nu vrei sa-ti traiesti viata cu toate lucrurile frumoase ce pot fi,ci doar sa speri la ele?!Ai facut prea multe compromisuri.
-
Mi-am adus aminte de articolul pe care l-am citit in Ioana parca si in care se spunea ca radacinile dependentei emotionale se afla in copilarie, intr-un comportament agresiv al tatalui si in sentimentul de vinovatie pe care il resimte copilul. Sentimentul asta de vinovatie se mai spunea acolo il ducem cun noi si de accea unele femei pur si simplu nu pot pleca de langa astfel de barbati care le trateaza urat. Nu sunt specialist dar cred ca mersul la un psiholog te poate ajuta.
-
Mie mi se pare prea mult si o injuratura adresata mie din partea partenerului (ceea ce nu s-a intamplat), de bataie nici nu incape discutie.
Dragostea si bataia, chiar daca a fost doar 1 data, consider ca nu au nimic in comun.
Nu inteleg de ce unele femei accepta chestii din astea din partea partenerului. Sotul nu este nici mama si tatal tau ca sa iti faca educatie. Dragostea presupune respect pentru partener iar injuraturile si bataia arata lipsa de respect.
Intr-o zi cand am fost in parc cu sotul meu, am stat pe o banca langa un teren de tenis. Pe teren jucau tenis un sot cu o sotie. De cate ori ea nu reusea sa ii dea mingea lui astfel incat el sa nu alerge deloc, o injura. Cat am stat pe banca si i-am privit oripilata, el a injurat-o permanent. Am fost foarte uimita ca ea nu riposta, ci era foarte linistita. Eu asa ceva nu as fi acceptat nici 5 minute. -
I-am spus de cateva ori sa plece (sta in casa mea), dar se face ca n-aude si in urmatoarele zile isi schimba comportamentul: vine mai devreme acasa, face cumparaturi, chiar isi pune singur in farfurie, e mai dragastos. Apoi uita si-o ia de la capat.
Adevarul e ca nici eu n-am fost foarte ferma, cand am vazut ca se poate si altfel, am lasat-o mai moale cu plecarea.