despre cei singuri...in general

  •  
    • 33 mesaje
    12 Sep 2010, 12:12
    0 0
    M-am decis sa mai deschid un topic mai pe subiectul care ma preocupa – singuratatea.
    De fapt, week-end-ul e doar o mica parte din neplacerile vietii mele de single. Mai sunt si alte neplaceri dupa cum admit ca exista si avantaje.
    Ma rog, unii pot zice ca a fii singur e ok…dar eu intreb cat de mult poti fi singur? Cat de mult poti sa te bucuri de viata - la modul cinstit? Mai ales cand vorbim de ani si de o situatie impusa de…viata, nu de o alegere. Si cand totul in jur pare croit si destinat celor care duc o viata de cuplu?! Si cand la noi femeile singure sunt inca vazute cu ochi critici?

    As vrea si eu cateva opinii de la oameni singuri dar si de la cei implicati intr-o relatie.
    Eu recunosc ca sufar un pic de ideea fixa ca cei casatoriti sau cuplati sau, ma rog…ceilalti…ma privesc ciudat cand merg singura in diverse locuri, la evenimente, la film, in excursii, la plimbare…desi n-am incotro, trebuie sa ies din cand in cand si nu am intotdeauna vreo amica cu mine.

    Deci…voi cei singuri de ceva vreme…de ce sunteti singuri si cum va priviti si aranjati viata?
  •  
    • 21507 mesaje
    12 Sep 2010, 12:17
    0 0
    de ce-ar fi singuratatea un handicap ? depinde ce fire si ce preocupari ai,uneori sa fii tu cu tine e chiar convenabil...bucura-te de fiecare zi exact asa cum vine si la un moment dat va rasari soarele si pe strada ta daca asta-ti doresti
  •  
    • 33 mesaje
    12 Sep 2010, 12:23
    0 0
    Am preocupari de multe feluri dar totodata nu-mi place ca sunt singura. Intotdeauna mi-am dorit o familie.
    In plus, repet, sunt singura de suficient de multa vreme incat sa ma ingrijoreze un pic situatia
    Pt. mine, da, e un handicap. De-aia as vrea sa vad si cum privesc alti "singuri" situatia.
  •  
    • 21507 mesaje
    12 Sep 2010, 12:25
    0 0
    atunci poate ca e bine sa faci ceva in sensul asta,la 35 de ani se poate , nu-s chiar toti pe la casele lor...n-as crede ca-i vreo reteta tip,totusi ma-ndoiesc ca vine vreun print pe cal alb sa te ia de-acasa desi chiar netul poate fi o solutie
  •  
    • 33 mesaje
    12 Sep 2010, 12:34
    0 0
    A...nu vreau solutii ca sa-mi gsesc un tip. Sunt campioana incercarilor de tot felul. Si toate soldate cu esec, drept pentru care m-am hotarat sa fac pace cu soarta mea si sa-mi traiesc cumva viata.
    Intreb doar...ce fac altii in situatia asta. Mie mi se pare cam nasol, sincer.
  •  
    • 1509 mesaje
    12 Sep 2010, 12:39
    0 0
    O gasca ai cu care sa iesi?
    Toate prietenele tale sunt cuplate?
    La munca ce colectiv ai?

    In astia 2 ani de cand esti singura, ai mai avut relatii? Daca da, de ce consideri ca nu au mers?
  •  
    • 21507 mesaje
    12 Sep 2010, 12:40
    0 0
    eu n-am solutii decit pt mine,dar nu-s genul care se resemneaza,din contra...cred ca daca vrei ceva,obtii...nici mie nu-mi place singuratatea decit temporar,motiv pt care am avut grija sa nu fiu singura,asa ca te pot intelege pina la un punct..oricite pasiuni si job-uri ai avea,cind te-ntorci acasa incep sa te stringa peretii si-atunci actionezi
  •  
    • 120 mesaje
    12 Sep 2010, 13:41
    0 0
    Buna! Si eu ma simt foarte singura insa mereu ma incurajez ca cineva este si pentru mine. Eu am iubit un barbat foarte mult de care nu m-am putut detasa si inca e in mintea si sufletul meu cu toate ca s-a casatorit acum o luna. El a fost prima mea dragoste cu toate ca am suferit in toata aceasta perioada din cauza distantei dintre noi.

    Am incercat sa am o relatie cu alt baiat dar nu a mers decat cateva luni, am facut asta doar ca sa-l uit pe primul.

    Ca sa mai uit de faptul ca sunt singura imi ocup timpul iesind cu prietenele atat cat se poate fiindca toate au relatii,sunt casatorite, imi umplu timpul acasa cu diverse treburi,mai citesc...insa singuratatea asta te apasa mereu.

    Recunosc ca sunt si pretentioasa, nu pot accepta pe oricine in viata mea si nici nu vreau sa fac pe cineva sa sufere din cauza frustrarilor mele din trecut.

    Peste aprox o luna implinesc 26 de ani si poate faptul ca sunt tanara ma face sa sper ca va fi bine si voi intalni si eu barbatul potrivit pentru mine cu care sa-mi intemeiez o familie. Trb sa-ti pastrezi optimismul si sa ai puterea sa mergi inainte indiferent de situatie. Sunt de parere ca timpul le rezolva pe toate, chiar daca suna a cliseu.
  •  
    • 33 mesaje
    12 Sep 2010, 15:39
    0 0
    Ok, poate ca ce zic eu aici pare o prostioara pe langa problemele complicate cu care se confrunta lumea in general. Nu zic ca-i un capat de tara. Dar imi afecteaza calitatea vietii si din punctul meu de vedere e o situatie cumva nefireasca.
    Dar uite ca cineva a inteles si transpus foarte bine starea mea de spirit, da "ma strang peretii".
    Oricat as iesi cu amicele, cu mama, cu colegii, oricat as calatori, m-as duce la sala, la coafor, la shopping, la masaj, mi-as dadaci fina, bunica, pisica...ma rog...oricat mi-as ocupa vremea cu una si alta - si o fac, zau asa - tot ajung sa ma "stranga peretii".
    Din pdv dating, am incercat de toate - nimic nu s-a legat, nimic n-a mers, mi-am luat nenumarate tzepe, am investit afectiv si material in poameni care n-au dat doi bani pe mine si uite - la 35 de ani am ajuns sa consider ca un lucru atat de simplu pt cei mai multi - a avea o relatie - e ceva imposibil pt mine.
    Nu intreb de ce, ca probabil nu exista un raspuns logic pt asta. Intreb doar...ce faci cand "te strang peretii"???!!!
    Da' uite - a aparut deja un raspuns - imi strig si eu durerea public
  •  
    • 582 mesaje
    12 Sep 2010, 16:26
    0 0
    Corina, in primul rand trebuie sa te intrebi la modul cel mai sincer de ce esti singura de atata timp...?! DA, ai spus ca ai incercat mai multe relatii care nu au mers.....dar oare de ce nu au mers? Ai avut relatii de lunga durata?

    Sunt persoane care nu reusesc sa aiba relatii din cauza unor blocaje emotionale dobandite in urma unor esecuri sentimentale. Adica au iubit tare mult la un moment dat, au fost tradate, inselate etc si in urma suferintei provocate ajung sa se inchida in ele. Poate este si cazul tau....

    Orice femeie merita sa fie iubita, dar inainte de toate invata sa te iubesti pe tine si pe cei din jurul tau.
    Va aparea si EL cu siguranta la momentul potrivit....!
  •  
    • 523 mesaje
    12 Sep 2010, 18:18
    0 0
    grace- ai spus exact ce as fii spus si eu.
    Iubeste-te pe tine, si te vor iubi si altii. Stiu cä sunä aiurea pt unii, dar asa este.
    Capul sus, vindecä-te pe tine, apoi va fii bine.
    Pupici
  •  
    • 582 mesaje
    12 Sep 2010, 18:29
    0 0
    da, din pacate multe persoane au probleme emotionale nerezolvate.....pe care nici nu le constientizeaza.
  •  
    • 735 mesaje
    12 Sep 2010, 18:33
    0 0
    Lasati-o in pace cu blocaje emotionale si alte bazaconii. Sunt in aceeasi situatie cu a ei. Sunt singura. Desi mi-am dorit intotdeauna o familie si am fost foarte bine intentionata, nu am intalnit decat barbati model lichea. Iar acum, la 37 ani, am in jurul meu numai barbati casatoriti, iar cei divortati de varsta mea ies cu fete de 20 ani( multe chiar uratele, dar usor manipulabile), desi lumea imi da ca varsta pana-n 30 ani. Voi ce solutie aveti? Initiatoarea topicului, eu, altele in situatie noastra, suntem "blocate emotional'', "nu ne iubim suficient pe noi insine", ma mir chiar ca nu ne spuneti ca suntem proaste de-a binelea. Tocmai pentru ca ma iubesc si ma respect pe mine insami, nu accept relatii fara viitor cu barbati imaturi si instabili. Nu sunt toti asa??? Mai sa fie, eu numai din astia vad prin jur, cei intr-adevar seriosi sunt casatoriti de mult.
    Astept sa ma contraziceti, am chef de scandal
  •  
    • 21507 mesaje
    12 Sep 2010, 18:37
    0 0
    faptu' ca-s casatoriti nu garanteaza ca-s si seriosi
  •  
    • 262 mesaje
    12 Sep 2010, 18:41
    0 0
    Corina, sunt o femeie putin trecuta de 40 de ani, la 28 am trecut printr-un divort si de atunci sunt singura. Practic mi-am petrecut cei mai frumosi ani ai mei fara un om alaturi la bine si la greu.
    Intr-o perioada am sperat si am incercat sa-mi gasesc pe cineva. Am avut si am o mare problema: trebuia sa fie un om pe care sa-l indragesc nu doar sa o fac pentru a fi cu cineva linga mine. Au trecut pe linga mine putine sanse sau (ne)sanse...nu multe la numar. Regret enorm anii pierduti, irositi in care gandeam cam asa: intai sa vad ce fac pe acest plan, fara asta nu are rost nimic. Imensa greseala, asta m-a costat cel mai mult! Atunci ar fi trebuit sa investesc in mine, sa am curajul de a evada intr-o alta lume mai civilizata, cu alt standard de viata.
    Am fost si eu ca si tine in excursii, la film sau la teatru singura, la restaurant, la service-auto...etc...M-am obisnuit cu acesata situatie, acord mult timp sanatatii, ingrijirii, lecturii, imi place viata culturala, ador sa calatoresc. Sunt bugetar si in paralel mi-am inceput o mica afacere a mea. Exista totusi si momente in care simt ca sunt "altfel", sarbatorile...nu au farmec! Nu-ti poti imagina cate sarbatori le-am petrecut singura, singura, fara sa primesc un telefon, privind oamenii care treceau pe strada...cu fata plina de plins si doar privind.
    Asa cum spuneai si tu a fi cu cineva nu e un lucru care sa depinda de noi si tragand o linie mai bine singura decat nefercita in cuplu.
  •  
    • 735 mesaje
    12 Sep 2010, 18:42
    0 0
    mika mi, ai dreptate, dar ma refer la cei intr-adevar seriosi
  •  
    • 523 mesaje
    12 Sep 2010, 18:43
    0 0
    matzo- te.ai intrebat vreodata, daca nu mai exista oameni (barbati) seriosi in preajma ta?
    Fi sincera cu tine. Unde.i '' buba '' la ei sau la tine?
  •  
    • 262 mesaje
    12 Sep 2010, 18:45
    0 0
    Matzoanca, nota 10!
  •  
    • 21507 mesaje
    12 Sep 2010, 18:47
    0 0
    eu zic sa va uitati in jur ca mai exista variante inclusiv la virsta asta...si-i foarte adevarat,sarbatorile de unu' singur n-au nici un farmec
  •  
    • 735 mesaje
    12 Sep 2010, 18:51
    0 0
    Pumooo, barbaÈ›i în preajmă am numai la servici. AceÈ™tia ies din discuÈ›ie È™i din motivele expuse mai sus. Iar până acum nu m-am pomenit "agaÈ›ată" în locuri publice decât de È›igani raÈ™i pe cap, cu lanÈ›uri încă de gât È™i nu de mâini È™i È™lapi ce le încalÈ›ă elegant picioruÈ™ele delicate.
    Hai zîîîîîîît! Ti-am zis ca sunt cu blana zbârlită rău!