despre limite
-
0 0fetelor, am si eu nevoie de cateva pareri. Am o relatie de un an jumate si tocmai mi-am dat seama ca n-am stiut sa pun niciun fel de limta. mai exact am observat ca domnul are o strategie foarte "parsiva": are talentul de a intoarce orice situatie in favoarea lui, astfel incat eu sa par cea nebuna. Cel mai recent exemplu....? pai ieri. Ma numesc si Maria si m-a sunat toata lumea cunoscuta, mai putin el. Si pe la 18 30 deschid mes-ul si domnul era acolo si ma trezesc cu un "la multi ani" . Daca pana atunci eram calma, chiar nu ma gandeam sa -i zic nimic, in secunda aia m-am umplut de nervi . Ce credeti....am ajuns la.... domne, el se simte rau si eu ii fac scandal! Repet, este doar un exemplu, dar mi-am dat seama rememorand, ca e o situatie foarte asemanatoare cu multe altele. Cam care credeti ca ar trebui sa fie reactia mea de acum inainte? M-am gandit ca poate nu vad eu clar lucrurile si sunt inca nervoasa si niste pareri m-ar ajuta. Multumesc
-
Pai in primul rand trebuie sa vezi daca reactia ta e constanta, si el simte ca esti capabila sa ii dai papucii pe loc in momentul in care ceva te-a deranjat ( mai ales cand te deranjeaza chiar tare)...sau tot tu oscilezi, si chiar crezi ce iti spune el...parsiv fiind.
Daca tu insati oscilezi, atunci el profita de faptul ca te cunoaste...si stie deja ca ii merge asa... -
adevarul e ca mai mereu, in majoritatea conflictelor (e mult spus conflicte , ca nu prea ne certam), eu am fost cea care a lasat de la mine, considerand totusi ca suntem oameni maturi si ca orgoliul nu-si are rostul. Ma gandesc sa-i fac o surpriza si sa-i demonstrez ca daca m-am purtat asa pana acum.....asta nu inseamna ca nu ma prind
-
cred ca e vorba de asteptari. ale tale. cu cat ai asteptari mai mari, cu atat cazi mai mult.
iar el habar nu are nimic despre ele.
de unde vine concluzia logica conform careia tu iubesti o iluzie, iar el e ceva mai impamantenit in relatia aceasta.
barbatii au un alt mod de a gandi. atata timp cat el nu stie ce fel de nevoi ai tu si tu nu esti la curent cu cele pe care el este dispus sa le satisfaca, relatia voastra va merge cu hartoape.
discuta cu el. explica-i ce simti, cum gandesti, de ce gandesti astfel dar mai ales, explica-i ca in timp ce el este barbat, tu esti femeie, ca este normal sa ai unele asteptari difgerite de ale lui, ca daca pentru el romantismul este ceva banal, pentru tine este important si ca ar fi bine sa respecte asta, si toate variatiunile pe tema. unii barbati inteleg.
altii....doar daca le dai una dupa cap. -
termenul "parsiv" l-am folosit in sensul ca este o chestie studiata sa se scoata din niste situatii, nu in sensul ca e o trasatura definitorie. Este un om bun, ma iubeste, face lucruri care demonstreaza asta si mai ales niciodata nu s-a intamplat sa "miros" ca ar putea sa ma minta (si asta pt mine e foarte important)....decat ca intr-adevar situatiile astea incep sa ma deranjeze
-
exact, e vorba de niste limite care sa se subanteleaga cumva, de bun simt.... adica vezi ca un om trece peste niste lucruri o data, de doua ori, iti atrage atentia ca il deranjeaza....si cu toate astea faci acelasi lucru. Eu ce sa inteleg, ca problema e la el ca nu tine cont, sau la mine ca n-ar trebui sa ma deranjeze?
ca sa -ti raspund la intrebare, in afara acestei probleme ma simt ok in relatie; niciunul nu suntem cicalitori, critici, respectam spatiul celuilalt, avem mici tachinari pe teme de gelozie, dar sunt dragute si normale, nimic exagerat. -
draga Scanteie.....imi dau seama ca poate am inteles gresit si totusi se incadreaza in categoria celor care trebuie loviti dupa ceafa. Ma gandesc ca poate solutia ar fi sa nu mai accept si sa actionez, nu doar verbal.... si poate abia atunci ar intelege ca intr-adevar e o problema. De vorbit si explicat, am facut-o, nu mi s-a pus pata asa, brusc
-
sti care este problema , pana acum i`ai dat prea multa atentie ... si orice indiferenta din partea lui te doare.... eu cred ca ar trebui sa faci si u la fel , sa aplici si u indiferenta in unele situati si vei vedea cum lucururile se vor remedia ....
In situatia ta am fost si eu , ....
Multa bafta -
da, Scanteie, ai dreptate.....a fost o rautate copilaroasa, nu este genul meu
decat ca ma aflu intr-un moment in care pur si simplu nu stiu care este cea mai buna cale de a actiona
Stii, intotdeauna am fost acolo cand am avut nevoie,si eu si el, imi este si iubit si cel mai bun prieten, discutam absolut orice....la fel de bine putem sa stam pur si simplu unul langa altul fara sa spunem un cuvant si sa intelegem tot...., niciunul nu judeca.....este super ok si totusi nu inteleg de ce asta nu se poate rezolva...nu inteleg -
Solutia cred eu...nu este sa iti faci nervi, sau sa rabufnesti...ci sa o gasesti pe cea mai buna; in locul tau, ori nu i-as mai fi raspuns o vreme...si as fi spus ca mi-am rezervat timp celor carora le pasa de mine...si care ma apreciaza, saaau...m-as fi botosit...si as fi spus ca m-a dezamagit, si ca imi trebuie ceva timp sa trec peste...pentru ca nu ma asteptam, si m-a suprins foarte neplacut.
Trebuie sa vezi totusi ce merge, si cum il poti face sa inteleaga ce simti tu...mai ales ca il si cunosti bine.