... o stea cazatoare

  •  
    • 38 mesaje
    9 Sep 2010, 09:17
    0 0
    Candva nu mai credeam in iubire... dar speram la o dragoste mare.
    Spuneam prin vorbe ca: ''Dragostea nu exista !'' ... dar inima-mi suspina si astepta in tacere. Simteam ca acolo undeva exista DRAGOSTEA si IUBIREA ... acea iubire de care n-am avut parte, acea dragoste care nu e inselatoare.
    Ma amagisem de atatea ori in viata asta a mea, dar mai pastram in suflet si-n inima un loc... un ultim loc pentru EA.
    ... o EA pe care o vedeam curata, sincera, adevarata, care ma va iubi pe mine pentru ceea ce sunt eu pe lumea asta. Spuneam odata ca: ''Astept pe aceea care ma va trage usor de maneca si-mi va zambi cu sinceritate sufleteasca''.

    Intr-o dupa amiaza linistita de Iulie am intalnito ... si totul s-a schimbat atunci.
    Am inceput sa iubesc neconditionat, mi-am daruit putin cate putin sufletul si inima, am investit clipe pretioase din viata mea pentru iubire, traiam parca o noua viata in care nu existam EU si EA ... existam doar NOI.
    Toate acele clipe, acele zile, acele nopti... au fost sublime, magnifice.
    Lumea era a noastra, pamantul se invartea numai pentru noi, soarele rasarea doar pentru a ne mangaia pe noi. Cuvinte soptite, vise si sperante porneau sincer si curat din suflete chinuite si amagite pana atunci.

    ......... timpul care credeam ca-mi va arata o cale, o poteca catre infinit... mi-a aratat cu totul altceva, mi-a aratat cat de amare si chinuitoare sunt lacrimile ... din nou si din nou totul se intorcea impotriva mea, totul parca se repeta.
    Nu m-am lasat invins si am luptat cum am stiut eu cu viata, poate uneori mai bine, poate uneori gresit... dar numai sufletul meu disperat de a nu pierde si ultimul sentiment pe care-l puteam oferi stie zbuciumul si nelinistea prin care treceam.
    Speram ca EA, care credeam ca face cu mine impreuna un NOI, nu-i ca ori si care, dar ... ... ...
    Ma amageam in speranta... si toate visele si sperantele se spulberau in bucati.
    Candva cu lacrimi in ochi am intrebat-o:
    - De ce tocmai tu care stii cei suferinta si dezamagirea, de ce tocmai tu nu stii sa ierti si sa intinzi o mana si sa stergi lacrimile care-mi curg ?!

    ......... TIMPUL ... iar si iar acelas necrutator si amagitor.
    Lacrimi si suferinta, durere si intristare a strans in suflet... si inima-mi o chema pe EA... numai pe EA. Dar EA nu ma auzea... mereu m-am gandit: ''De ce oare?!''
    Iubirea se pierdea in timp, sfaramata in bucatele mici. Dragostea disparea printre lacrimi amare si durere.
    Visele s-au transformat in ganduri disperate. Sperantele s-au stins una cate una si s-au transformat in amagiri.
    Se spune ca speranta moare ultima si ca atunci cand gandul de speranta ti-a murit... esti un suflet mort.

    Da, recunosc am murit putin cate putin, am murit cu fiecare clipa si cu fiecare lacrima care a curs necrutator in clepsidra timpului. Secunda cu secunda... minut cu minut... ora cu ora... zi cu zi... saptamana cu saptamana... luna cu luna... sufletul meu s-a stins, inima-mi striga disperata si astepta un semn... un semn de la EA.
    EA in care sufletul si inima mea investise totul ... dar in acea asteptare nu s-a aratat nici o raza, nici o speranta.
    Am murit si nu mai regasesc in mine sufletul si inima pe care le-am avut odata.
    Bantui prin lume... o lume care odat' era doar a mea si in care traiam amagitor prin NOI. Soarele rasare in fiecare zi... dar nu mai are lumina pentru sufletul meu mort, pentru inima mea oarba.
    Candva cautam dragostea si iubirea ... acum ma caut pe mine.
    Lacrimi nu mai am, s-au impietrit acolo undeva in inima... o inima care s-a impietrit intr-un suflet amagit si dezamagit... un suflet care s-a stins ca o lumina in noapte.
  •  
    • 38 mesaje
    9 Sep 2010, 09:19
    0 0
    Priveam candva cerul, si era luminat de stele, era plin de stele... uneori dintre ele se desprindea una... ii spuneam stea cazatoare. Lumina puternic la inceput, dar cu cat parcurgea mai mult spatiu se stingea pana nu o mai vedeam.
    Candva de mult inima si sufletul meu au luminat puternic, au luminat asa cum numai luminasera niciodata... straluceau si luminau un cer pe care il credeam al NOSTRU. Un spatiu imens plin de stele in care sufletul meu a luminat puternic, mai puternic decat orice stea ...
    Dar... steaua sufletului meu intr-o zi a plecat din locul ei ... loc care credea ca-i este destinat, si-n care credea ca-si va gasi linistea. La inceput curgea lin printre stele si astepta o mica raza sa-i iasa in cale si sa-i opreasca caderea,
    ... sa pleci privind in urma... sa pleci asteptand ca cineva sa-ti spuna ''Ramai, opreste-te !''... sa pleci uitandu-te dupa cineva, asteptand ceva... orice.
    ... greu si trist.
    Spatiul inseamna timp... iar timpul este necrutator pentru orice stea cazatoare, putin cate putin o stinge si o transforma in intuneric.
    Steaua sufletului meu s-a stins in spatiu, inima mea a disparut in intunericul dezamagirii. Pana acum in viata mea am vazut multe stele cazatoare si ma minunam la frumusetea lor, ma uimea acel ultim spectacol pe care-l ofereau,
    ... si-mi puneam o dorinta in gand.
    Cazut-am si eu, am fost si eu o stea stralucitoare candva... durere, suferinta si lacrimi amare sunt in caderea unei stele. Acum stiu cum este pentru ca am fost o stea cazatoare si m-am stins in timpul intunecat... diferenta este ca acum dorinta ti-o vei pune doar tu. Pentru ca doar tu ai mai ramas... eu nu mai sunt, m-am stins.
    Poate ca uneori vei crede ca ma vezi, dar sa stii cu siguranta ca eu nu-s, si este doar imaginatia ta care crede ca ma poate vedea... daca vei intinde mana sufletului tau vei observa ca nu ma vei putea atinge, pentru ca eu nu mai sunt, nu mai luminez nici un cer.
    Candva cu ochii de copil privind cerul instelat, am intrebat-o pe mama:
    - Mama, unde se duc stelele cazatoare ?!
    ... mi-a zambit, m-a mangaiat usor pe cap si mi-a spus:
    - Ai sa inveti la scoala.
    Acum stiu adevarul, si i-as spune asa:
    - Mama, de ce m-ai mintit ?! ... am aflat de la viata raspunsul, si doare rau mama... doare rau.
  •  
    • 1336 mesaje
    9 Sep 2010, 10:30
    0 0
    Ce frumos..si ce trist...Mi-a placut felul in care ai scris.
  •  
    • 4503 mesaje
    9 Sep 2010, 12:44
    0 0
    pazea... s-a intors sobolanu'
  •  
    • 12625 mesaje
    9 Sep 2010, 13:18
    0 0
    e un EL

    Ma amagisem de atatea ori in viata asta a mea, dar mai pastram in suflet si-n inima un loc... un ultim loc pentru EA.
    ... o EA pe care o vedeam curata, sincera, adevarata, care ma va iubi pe mine pentru ceea ce sunt eu pe lumea asta. Spuneam odata ca: ''Astept pe aceea care ma va trage usor de maneca si-mi va zambi cu sinceritate sufleteasca''.

    Intr-o dupa amiaza linistita de Iulie am intalnito ... si totul s-a schimbat atunci.
    Am inceput sa iubesc neconditionat, mi-am daruit putin cate putin sufletul si inima, am investit clipe pretioase din viata mea pentru iubire, traiam parca o noua viata in care nu existam EU si EA ... existam doar NOI.

    ce barbati sufletisti nu exista?e vorba de sobolanul iubaret cumva?
  •  
    • 8403 mesaje
    9 Sep 2010, 13:24
    0 0
    de aceea marii autori de romane de dragoste sunt barbati?
  •  
    • 27207 mesaje
    9 Sep 2010, 13:54
    0 0
    Carmen, era soarece da` o mai fi crescut intre timp
  •  
    • 4503 mesaje
    9 Sep 2010, 15:35
    0 0
    de gustibus
  •  
    • 61 mesaje
    9 Sep 2010, 16:16
    0 0
    superba postarea...
  •  
    • 38 mesaje
    9 Sep 2010, 23:53
    0 0
    mda ... eu mi-s soricelul_iubaretz
    sau cum vreti voi sa-mi mai ziceti
  •  
    • 234 mesaje
    18 Sep 2010, 14:52
    0 0
    Fiecare dintre noi avem momente cand ne simtim ca o stea cazatoare!Important este sa incercam sa trecem peste aceste dureri care ne macina sufletul si sa intelegem ca viata nu e tocmai roz ci o multitudine de incercari esuate sau cu final fericit!
    Am avut momente in viata cand nici nu ma puteam ridica din pat dimineata din cauza suferintei;zile in care nu vroiam sa vad pe nimeni in fata ochilor .In acele zile de cosmar mintea mea era acoperita de ganduri negre si singura cale de iesire din intuneric care o vedeam era moartea!
    INDIFERENT CAT DE GREU VA FI TREBUIE SA NE GASIM RESURSELE DE A NE CONTINUA VIATA!