Situatie disperata
-
0 0Am nevoie de parerile, sfaturile voastre!
Ma aflu intr-o situatie disperata, deci clar nu vreau alte suturi in fund!
Sunt casatorita de 2 ani, zilele astea am aflat ca sunt insarcinata. Dintr-o prostie, in luna mai a acestui an, mi-am dat demisia, iar de atunci nu am reusit sa-mi gasesc un alt job.
Azi am avut o cearta oribila cu sotul meu, care s-a lasat cu multe jingniri si reprosuri. Mi-a spus, printre altele, ca am facut copilul pt ca urmaresc eu ceva! Pana acum el a fost cel care mi-a reprosat ca nu fac un copil, ca are si el o varsta si si-l doreste .. bla bla.
In seara asta am incercat sa lamuresc problema cu el, dupa ce toata ziua i-am spus sa se intereseze pe unde poate ce trebuie sa facem pt a obtine acea indemnizatie pt cresterea copilului. Imi reprosa ca eu l-am trimis peste tot, ca l-am manat, ca vai... Doamne! de ce sa-l trimit eu pe el sa faca asa ceva!? Pai daca nu el, atunci cine?
In fine, m-am enervat atat de tare incat nu am mai suportat reprosurile lui ( cum ca el nu-si dorea copil, desi noi discutaseram mult pe tema asta si mereu a spus ca si-l doreste!) si am sarit sa ii dau cateva palme. Nu doar ca m-a jignit si el inapoi, dar a dat si el in mine.
Am inceput sa plang, nu-mi venea sa cred la ce s-a ajuns.. i-am cerut sa plece pt ca nu voiam sa-l vad in fata ochilor. Ajunseseram deja sa ii spun ca o sa avortez si voi divorta.. si el era de acord. Nu a plecat imediat, ci doar dupa ce s-a asigurat ca ma lasa in culmea disperarii.
Cam asta e situatia pe scurt. Ce ati face voi sa fiti in locul meu (desi evident, nu doresc nimanui)????
Va rog, nu am nevoie de alte reprosuri! -
cred ca trebuie sa va calmati amandoi.
bauiesc ca la aceasta veste lui i s-a facut brusc teama. e inca un copil, emotional vorbind.
nu te mai juca cu cuvinte gen :" avort"!. treci cu vedere ce a spus si el, pentru ca erau cuvinte spuse la manie. discutati cu calm amandoi, dupa ce va veti odihni putin, iar el va constientiza ce se intampla.
hai, zambeste! vei fi mamica! sa fie intr-un ceas bun ! -
Ce as face eu in locul tau....mi-as cere scuze de la sot cand vine acasa.
In primul rand tu singura recunosti ca ti-ai dat demisia dintr-o prostie.
Acum cand e atat de greu de gasit de munca , drept dovada ca nu ai reusit sa gaseti de 4 luni nimic , cred ca sotul tau are un pic dreptul sa fie un pic suparat ca ai renuntat pur si simplu la locul de munca.
Trecand peste asta s-a intamplat sa ramai insarcinata si ceva trebuie sa faceti. Nu mi se pare absolut deloc normal ca sa ii pretinzi sotului tau sa se intereseze singur despre ce e de facut. Tu nu traiesti pe lumea asta? Nu ati conceput copilul amandoi? Discutati si strangeti cateva idei si interesati-va impreuna despre ce se poate face.
Vad ca poti scrie pe forum , poti sa intrebi si pe forumuri care iti sunt posibilitatile in situatia data. Sincer daca sotul tau s-a enervat ca il trimiti numai pe el sa faca ceva il inteleg perfect.
Inteleg ca esti insarcinata , poate te simti rau , dar a te interesa nu inseamna neaparat sa te duci sa astepti la randuri sau sa umbli pe drumuri....mai ales ca ai internet. -
Cuvintele pe care le-a spus el se voiau a fi spuse cand situatia deja se mai calmase. Eu ii cerusem sa discutam si sa punem la punct unele lucruri pt a nu mai fi nevoie sa le rediscutam alta data.
Si.. calm fiind, mi-a spus ca nu si-a dorit copilul, ca i-am vorbit urat azi (desi el o face mereu!), ca l-am trimsi peste tot sa se intereseze... ca si cum eu dadeam ordine si el trebuia sa execute.
Dar si daca a parut asa, sarcina o port eu, dar copilul este al amandurora!
-
home...calmeaza-te ca nu rezolvi nimic.
Nu-i ok ce-a facut, orice motiv ar fi avut...dar acum fapta e consumata si tu trebuie sa analizezi totul calm. Fara decizii la nervi pentru drama si fara cuvintele astea.
Acum nu poti face asta...asa ca nu face prostii, incearca sa te calmezi, nu sa te incarci cu mai multi nervi. -
Daca eu nu m-am deplasat personal pe unde mai are si el relatii, nu inseamna ca nu am facut nimic.
Cum bine scrii, NoNickName, m-am interesat si pe alte forumuri, am "gugalit" toate zilele astea.
Evident ca e un copil facut impreuna, despre care am discutat mult pana acum, pentru care era asa bucuros pana azi cand a aflat ca nu se mai poate face nimic pt a obtine acea indemnizatie. Si azi.. mi-o tranteste ca el nu si-l dorea!!!!
Si mai si pleaca de acasa dupa ce ma loveste??? Tot eu sa-i cer scuze???? -
si veti adora zambetul lui.
si va va placea sa il puneti langa obrazul vostru, sa il mirositi, sa va treziti dimineata pandindu-l cum doarme, sa alergati dupa el prin casa, sa vi se umple sufletul d efiecare data cand va zambeste si el....
ohohoooooooooo...eu nu am copii, dar stiu ce inseamna, caci am tinut in brate nepotii.
hai, zambeste! un copil schimba totul. sunteti tineri, frumosi, destepti, veti gasi voi solutii. acum doar invatati sa va bucurati! -
Ok , in cazul asta nu ai dat toate datele problemei. Ar fi util sa stii ca dupa ce nasti si iti trece concediul de lehuzie , poate sa isi ia tatal concediul de crestere al copilului. In acest timp tu poti sa te angajezi iar el sa ramana acasa un timp...poate nu toti cei 2 ani . Mai exista si posibilitatea ca tu sa iti gasesti rapid ceva de munca sau sa ceri ajutor de somaj ...insa in acest caz deoarece veniturile sunt mici si indemnizatia v-a fi pe masura.
-
Nici nu m-am gandit sa raman acasa toti cei 2 ani dupa nasterea copilului, i-am si spus ca daca imi voi gasi un job, ma voi angaja.
insa.. acum e prea departe sa ma gandesc la ce voi face dupa.
Chiar e normal, se mai intampla asa ceva si la alte case? E normal ca sotul sa plece dupa ce-si bruscheaza sotia insarcinata? E NORMAL sa-i spuna ca a ramas insarcinata pt ca urmareste ea ceva??? -
Clar ca a luat-o la fuga cand a dat nas in nas cu o responsabilitate pentru care nu era pregatit psihic in acest moment. Situatia ...inteleg ca s-a inrautatit in momentul in care ei au realizat ca nu vor putea beneficia de indemnizatie si ca dintr-un salariu vor trai 2 + un bebe care are nevoie de multe.
Cred insa ca homless e inca foarte nervoasa si daca nu se calmeaza lucrurile nu au cum sa se inbunatateasca. La fel si sotul , poate ca e mai bine ca a iesit sa ia aer. -
Nu e normal nimic din ce ai spus tu dar uite ca se mai intampla cand oamenii se gasesc in situatii naspa.
In primul rand tu ai gresit ca ai dat prima in el. Tu de ce ti-ai bruscat sotul? Oamenii mai au certuri / pareri contrarii dar violenta nu rezolva nimic...din cate vad si tu esti de acord cu asta si totusi erai cu nervii intinsi , l-ai lovit si el...cu nervii intinsi la randul lui te-a lovit inapoi.De aceea ti-am si zis ca tu ar trebui sa fii prima care isi cere scuze. Desigur daca el nu intelege gestul tau si situatia continua pentru ca el nu se calmeaza , e clar ca se schimba datele problemei.
Momentan amandoi v-ati descarcat frustrarile acumulate deoarece suneti intr-o situatie ...financiara pana la urma...destul de delicata. -
Tot ce ati facut voi seara asta a fost facut la nervi. E cazul ca amandoi sa rumegati separat situatia si sa reganditi ce aveti de facut. O casnicie si un bebe , fie el si pe drum , nu sunt lucruri de care sa te lepesi dupa o cearta si niste cuvinte spuse la greu. Probabil e primul vostru test real al casniciei , nu e imposibil de trecut.