Viitorul meu sot e un om fara ambitii

  •  
    • 10 mesaje
    22 Aug 2010, 18:22
    0 1
    Suntem impreuna de mult timp, intentionam o casatorie, il iubesc, presupun ca si el ma iubeste, ne intelegem bine cu mici exceptii in materie de bani.
    Amandoi ne tragem din familii modeste. Familia mea, in speta maica-mea, s-a zbatut toata viata ei si a reusit sa depaseasca nivelul de saracie unde a plecat, ne-am construit o casa, avem si eu si ea servicii decente, nu sa cazi pe spate, ci pur si simplu sa poti trai normal.
    Taica-miu acum vreo 20 de ani a plecat de langa ea si si-a gasit una cu 10 ani mai tinerica decat el. Pe mine m-a crescut mama singura, doar cu ajutorul bunicii (adica a mamei ei), fiindca tata nici macar amarata aia de pensie alimentara nu a vrut sa mi-o trimita. Si am crescut, am invatat, m-am chinuit, am terminat o facultate, am ajuns sa am un loc de munca bun, mama mi-a imprimat caracterul asta ambitios si m-a invatat sa nu ma multumesc cu putin.
    Iubitul meu e cumva opusul.
    Si ai lui sunt o familie modesta, nu dau pe-afara de bogati, dar sincer nici nu se agita. El e un barbat serios, prea serios pentru 27 de ani pe care ii are, dar nu are dorinta asta de a se depasi, de a realiza ceva, de a vedea rodul eforturilor lui. Merge la serviciu constiincios, nu are o munca prea solicitanta si nici nu isi doreste, e pur si simplu muncitor calificat. Nu vrea sa avanseze, nu vrea sa-si termine facultatea pe care a inceput-o pe motiv ca il costa prea multi bani sa se inmatriculeze si ca nu poate lipsi de la munca zile in sir ca sa mearga la cursuri.
    Am incercat sa il imping de la spate, sa-l trimit la scoala, sa-l incurajez, el o tine una si buna ca el este multumit cu ceea ce are si ca nu e materialist, ca nu isi doreste case si masini. Practic el nu-si doreste nimic, spre deosebire de mine.
    Cu riscul de a zice ca sunt o snoaba, eu da! imi doresc o casa mare in care sa-mi incapa toata familia, sa nu-i culc pe jos cand vor veni la mine, imi doresc o masina buna, nu vreau 100, ci in mintea mea asta e necesarul de confort pentru un nivel de trai decent. Si pentru chestiile astea, inca fac eforturi, ma pregatesc pentru o functie mai buna, pentru un salariu mai mare, vreau mai mult de la mine, nu sa raman toata viata chiriasa si sa circul cu transportul in comun si cu geanta in spate (nu consider o rusine asta, doar dau un exemplu).
    Si ma tot gandesc, oare omul acesta pe care eu il iubesc, va ramane el langa mine? Oare nu cumva se va simti o marioneta daca eu voi reusi sa fac ce imi doresc? Incerc sa-l trag si pe el dupa mine si sa-l conving ca daca te-ai nascut intr-un bordei de pamant si ti se ofera totusi posibilitatea sa avansezi, sa te dezvolti, e bine sa prinzi mana aia care ti se intinde. El se pare ca nu e de acord. Si stau si ma gandesc daca nu cumva el cu atitudinea asta de "nematerialist" o sa ne traga in jos pe amandoi.
    Vorbeam zilele astea, pe baza scandalului de la maternitate, cat costa o nastere normala si o cezariana. Si el ma intreaba: dar nu poti sa nasti acasa, fara sa dai bani?
    Am incercat sa-i explic cam ce se intampla cand nasti fara ajutor, de ce e nevoie sa dai pentru o cezariana 50-60 milioane, nu prea l-am convins, ma tem ca daca voi naste vreodata copilul nostru, ma voi chinui de groaza pentru ca el are arici la buzunar si probabil nu se va indura sa dea banii necesari ca sa nu ma chinui eu in ultimul hal.
    Ma gandesc foarte serios daca relatia noastra chiar are sanse sa reziste, in situatia in care el incearca sa ma invete pe mine sa ma moderez, sa nu mai cheltui mult, sa nu imi mai cumpar haine,sa nu fac un master (ca de ce imi trebuie?), sa nu ma intind mai mult decat am (acestea sunt cuvintele lui), iar eu incerc sa ii arat lui ca daca nu iti doresti nimic , nu faci nimic.
  •  
    • 10876 mesaje
    22 Aug 2010, 18:37
    0 0
    iti dau unmic ex.
    Eu , 26 ani, frumoasa, slaba, cu waiting list in buzunar in ceea cepriveste barbatii, ofacultate la stat terminata, niet ambitii, circulat cu metro.
    El, 32, serios rau, ambitii imense, invata de-i sar ochii.Pune ochii pe mine, eu pe el, intrei luni la primarie.
    Primii doi ani de casnicie lesinati de foame.Noroc ca eu aveam un apartamnet primit mostenire, el luat o masina in rate.
    Au trecut 10 ani, eu n-am nicio ambitie, el e smecher rau si ca job si ca bani.dar niciodata nu m-am opus sau i-am stat in calea avansarii.A trebuit sa lipseasca ani de acasa ca sa avanseze , a lipsit.
    Uite ca se poate, eu fara nicio ambitie, el de o ambitie iesita din comun.
    Daca era dupa mine, n-aveam nicun ban, i-am fi cheltuit pe toti pe toale, petreceri si excursii.
    datorita lui avem tot ce ne trebuie
    Si never ever nu mi-a reprosat ca eu stau si nu fac nimik.ma intreba doar daca suntf ericita cu el
  •  
    • 10 mesaje
    22 Aug 2010, 18:38
    1 0
    incearca sa vorbesti cu el...acum cat mai poti pt ca pe urma,daca veti avea si copii,o sa fie mai dificil.gandeste te...daca esti sigura ca l iubesti,si ca vei putea trai langa el mereu
  •  
    • 8237 mesaje
    22 Aug 2010, 18:43
    1 0
    Eu cred ca are nevoie de ajutor specializat, saracu...Cum sa-i zici unei femei sa nasca acasa sa nu cheltuiasca la spital?
  •  
    • 5872 mesaje
    22 Aug 2010, 18:53
    0 0
    w...wh....wha.....what?

    nu am citit postul initial ca e prea lung. Noroc cu spicuirea lu' froggy. Asa a zis?

    asta e mai tare ca faza aia cu hagi tudose si coada pisicii



    on the other hand, the man has a fuckin' point


    o moasa si o nastere acasa si economisesisti o gramada de bani, dar ia stai...who the fuck needs a moasa...ca si aia costa bani probabil...
  •  
    • 10 mesaje
    22 Aug 2010, 18:53
    0 0
    Multumesc ca mi-ati raspuns.
    Dar oare e normal ca intr-un cuplu, barbatul sa stea pe tusa iar femeia sa invarta "zarurile" mari? Daca eu voi ajunge sa ma invart in niste medii iar el nu se va simti bine in ele? Cum il voi prezenta eu pe el, sotul meu, lucrator calificat la locul de munca la firma x?
    O femeie gaseste cu ce sa-si ocupe timpul daca nu are mari ambitii profesionale, dar un barbat? Nu cred ca el se gandeste asa departe. Dar spre exemplu, el are o aversiune impotriva imbracatului la costum, eu lucrez numai intre oameni imbracati la tol de serviciu, costum, cravata. La petrecerile la care am mers cu el pana acum in cadrul institutiei, el a fost singurul care neavand un costum si refuzand cu indarjire sa mergem sa cumpere unul, a mers in blugi si tricou si cu o sapca, iar eu in rochie eleganta. Evident, imaginea mea a iesit un pic sifonata, desi am incercat sa nu dau atentie, ca doar nu haina il face pe om.
  •  
    gmn
    • 327 mesaje
    22 Aug 2010, 18:56
    0 0
    nutline, acum ceva ani, am avut o relatie in care eu eram pe o pozitie superioara profesional si castigam cam de 3 ori mai mult decat el. desigur ca in sinea lui nu se simtea bine dar nu facea nimic sa rastoarne situatia. si-a gasit pe altcineva, fata de care sa se simta superior, noi ne-am despartit si, dupa ani, aflu ca a ajuns bine merci, lucreaza intr-o institutie importanta, are masina, se plimba pe afara (lucruri poate nu atat de marete in sine dar marete raportat la delasarea din timpul relatiei noastre).

    experienta mi-a aratat ca:
    1. un barbat este atras de o femeie careia sa ii ofere el;
    2. ramanand alaturi de un barbat lipsit de ambitii si impingandu-l de la spate nu rezolvi situatia;
    3. dorinta unui om de a se realiza are mai multe sanse sa intre in functiune nu atunci cand doarme in puf ci atunci cand se loveste de greutati si nu este nimeni langa el sa il salveze;
    4. este foarte important ce om iti alegi pentru a imparti viata.
  •  
    • 10 mesaje
    22 Aug 2010, 18:57
    0 0
    Vi se pare ca eu sunt prea snoaba cand vad lucrurile asa?
    El este un tip foarte destept, nimic de zis, dar nu-i plac conventiile astea sociale de genul imbracat la 4 ace la anumite ocazii.
    Stie sa vorbeasca si sa se poarte, dar are niste fixuri din care n-am reusit sa-l scot.
    La ultima nunta la care am mers, vroia sa mergem cu metroul, eu in tocuri de 10 si rochie eleganta, el in jeans si camasa, ca nu-l scot din asa ceva.Abia am reusit sa-l conving sa mergem cu taxiul.
    Suna greu de crezut dar e adevarat.
  •  
    • 10 mesaje
    22 Aug 2010, 19:03
    0 0
    Cateodata am senzatia ca nu intelege de ce ma agit eu atata, pentru ce renunt la o parte din concediu, pentru ce imi cheltui economiile pe mers la master , de ce imi trebuie mie atatea costume si atatia pantofi (nu va ganditi ca am o caruta de pantofi si de haine de mers la serviciu).
    Anul acesta am fost plecati in concediu in vreo 3 reprize. Lui se pare ca nu i-a ajuns, imi reprosa zilele trecute ca spera sa obtin nenorocitul ala de post pe care il vreau , ca la anu sa avem si noi concediu ca toata lumea.
    Si i-am zis: am fost de 3 ori plecati, dintre care o data afara din tara. Nu e de ajuns pe un an? Nu a mai zis nimic.
  •  
    • 14418 mesaje
    22 Aug 2010, 19:04
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 14418 mesaje
    22 Aug 2010, 19:04
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 14418 mesaje
    22 Aug 2010, 19:08
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 10 mesaje
    22 Aug 2010, 19:09
    0 0
    Nu stiu ce sanse am ca el sa nu-si caute pe cineva la nivel cu el peste cativa ani.
    Eu in jos nu vreau sa ma las, am prins trenul asta si voi merge inainte, ca asta e sansa mea si am muncit mult pentru ea. Cand eu imi pierd noptile invatand si tragand de mine, el imi zice ca niciodata in viata lui n-a ratat somnul pentru un examen si nu intelege ca eu nu ma pot multumi sa fiu mediocra si sa traiesc de pe o zi pe alta, vreau un nivel de siguranta cat sa pot sa am confurtul ala de care ziceam in primul post. Dupa aceea, dumnezeu stie ce va mai fi.
    El iarasi nu e de acord ca un parinte trebuie sa faca pentru copilul lui njiste eforturi, mi-o da exemplu pe mama lui, care uite cat de bine ne-a crescut (pe el si pe fratele lui).
    Din respect pentru mama lui nu i-am zis ca asa cum mama mea a reusit de una singura sa ma creasca pe mine, sa ma tine la scoala, sa-mi cumpere un apartament in care sa stau, economisind la sange fiecare leu, macar atat puteau face si ai lui.
  •  
    gmn
    • 327 mesaje
    22 Aug 2010, 19:11
    0 0
    Doamne, nutline, a propos de a merge cu el la petrecerea firmei, am o amintire cu un gust tare amar. era o tipa director care nu ma avea deloc la suflet si ma vana mereu sa ma intepe cu cate ceva. si, la o petrecere a firmei, am venit cu mandrul meu. tipa, dupa ce se baga in seama, il intreaba pe el cu ce se ocupa si, auzind raspunsul, arunca un "ah, da?" plin de aroganta amestecata cu dispret. m-a durut cumplit.

    desigur, aici nu este vorba de veninul pe care oricine ti-l poate arunca oricand. este vorba de faptul ca, in sufletul tau, esti profund nemultumita de cum este cel de langa tine.
  •  
    • 10 mesaje
    22 Aug 2010, 19:17
    0 0
    Colegii mei sunt oameni cu destul bun simt cat sa nu se manifeste, dar am observat cum il scanau din cap in picioare. Iti imaginezi ca fiind singurul imbracat neoficial, adica blugi rupti, tricou si sapca, lumea se intreba cine e tipul ala. Sotiile lor-toate imbracate decent, elegant, el n-a vrut sa inteleaga ca uneori nu e de ajuns sa fii superdestept pentru a te incadra in randul lumii.
    Nu vreau sa credeti ca sufar de mine si ca imi dau importanta, dar el nu vrea sa inteleaga si sa se conformeze unor uzante din lumea in care muncesc eu. Cum suntem noi acasa, in spatiul nostru, e irelevant.
  •  
    • 10 mesaje
    22 Aug 2010, 19:22
    0 0
    O alta situatie penibila a fost cand l-am prezentat tatalui meu.
    Vara-mea are prieten un individ cu cercel in limba, dar mare patron de firma de net (o firma de cartier, dar nu conteaza).
    I-l prezint pe el tatalui meu, il descoase cu ce se ocupa, au stat de vorba ei, apoi cand am mers la bunica din partea tatalui, il prezinta taica-miu pe prietenul vara-mii de parca cine stie ce mare om de afaceri era pustiulache ala, iar pe baiatul meu ca si cum ar fi fost un neica nimeni. Si ma intreaba dupa aia ca el ce "hram" poarta, ca il vede cam ciudat.
    Am simtit ca taica-miu nu il respecta.Si toata chestia cred ca pleaca de la atitudinea lui de a nu vrea sa se faca remarcat in lume prin absolut nimic.
  •  
    • 14418 mesaje
    22 Aug 2010, 19:27
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 10 mesaje
    22 Aug 2010, 19:30
    0 0
    Pai scoli, pana acum liceul terminat si 5 ani de facultate, neterminata, ramasa la stadiul de an suplimentar cu cateva restante pe care refuza sa si le sustina ca il costa mult reinmatricularea, si este o facultate de umplutura, nu profeseaza in domeniu, lui ii place ce face aici unde lucreaza (in productie de alimente) si nu intentioneaza sa isi caute in alta parte. Banii luati sunt ok, nu vrea mai mult.
  •  
    • 172 mesaje
    22 Aug 2010, 19:30
    0 0
    Cred ca ar fi cazul sa deschizi ochii acum cat nu e prea tarziu.N-ai sa reusesti sa-l schimbi niciodata.Daca le-ai face tu pe toate fara sa-l afecteze pe el iti zic eu ca le-ar accepta si la un eventual divort s-ar bate ca un leu pentru toate.Nu vrea mai mult dar concediile adevarate ii plac.Un concediu adevarat l-ati face din salariul lui de muncitor?Asta e doar inceputul.Si eu sunt o persoana non conformista imi plac pantalonii si sa nu aud de fuste si rochii ca nu sunt genul meu.Dar cand ma duc la o nunta sau la ocazie imi pun si rochie eleganta si pantofi cu toc.Nu pot sa ma duc ca tata Floarea din dealul satului.O sa faci figuri de genul...si la un moment dat o sa-ti fie rusine sa mai iesi cu el din casa,pentru ca el este ignorant scuza-ma ca-ti zic.Cu timpul diferentele dintre voi vor fi si mai izbitoare si v-a sfarsi printr-un divort.El de pe acum incearca sa te modeleze dupa el pentru ca el se simte inferior si chiar e. Stie ca nu v-a putea sa fie niciodata mai sus ca tine.O sa plateti rau dragostea asta.Numai bine.
  •  
    • 627 mesaje
    22 Aug 2010, 19:30
    0 0
    e f egoist...are sau n-are ambitii, asta e partea a doua, dar faptul ca refuza sa faca mici concesii pentru tine, asta m-ar pune pe ganduri. ce e mare scula' sa-si puna o pereche de pantaloni cand mergeti la o petrecere, daca asta te-ar face pe tine fericita? nu cred in filozofia asta, take me as i am or leave me. intr-un cuplu, dorintele celuilalt CONTEAZA, chiar daca asta inseamna sa renunti la mari principii cum ar fi blugii rupti la o petrecere simandicoasa