Soacra
-
0 0Mesaj şters de administrator
-
Hai sa-ti spun cum am procedat eu: ei bine, pur si simplu evitam sa ma adresez intr-un mod direct. Si, bineinteles, ii vorbeam cu "dumneavoastra". Azi asa, maine asa...au trecut ceva ani. Pana cand, intr-o zi, mi-a spus ea: Uite, eu nu ma supar, spune-mi cum vrei tu, numai spune-mi intr-un fel! De atunci, ii spun pe nume si, crede-ma, nu este deloc lipsa de respect! Pot afirma ca ma impac bine cu ea, in definitiv, nu avem nimic de impartit, nu?? In plus, ea zice ca acest lucru n-a facut decat sa ne apropie si mai mult...(oare??)
-
Mie mi-a spus dupa casatorie ca intelege ca "mama" e greu (ca si in cazul lui Censky, a mea nu mai e de cativa ani), dar sa-i spun pe nume sau cumva, cum vreau eu, ca "Dna X" e cam oficial.
Eu insa nu inteleg de ce, dupa ce ani de zile s-a putut "domneala", acum nu se mai poate, doar ca "ne-am luat cu acte".
Deci m-am eschivat, nu-i mai spun nicicum
... dar sper ca in curand trecem la "Bunica" si ne-am scos
-
Daca-i romanca, nu s-ar supara deloc de te vei adresa cu-n diminutiv gen: Mika, Mimi, Mami, Mama-X, Maman.
Daca-i mai frantuzita, zi-i Belle mere, sau Belle mami, ceva de genul..
Astea merg ìn general, stiu din experineta mea si a prietenelor.
Cand ajunge bunica, va fi mai simplu: buni, buna, bunela, abuela, oma, etc.
Totul e sa spargi gheata, apoi te vei simti eliberata de povara de-a numi si alta femeie, mama.
Totusi, e mama sotului, gandeste-te ca o spui ìn numele lui, voi fiind doua jumatati unite; vei face placere si fiului si mamei iar tu vei culege roadele. Te vei simti mai iubita de soacra, pe care-i bine sa o ìntelegi si sa n-ai idei preconcepute de respingere.
Fericire multa! -
da-o-n pisici, nu-i spune in niciun fel. ca doar nu ai nevoie sa o strigi peste gard: "coana maricicooo!!! ai fa, neste oua de vanzare?"

continui sa faci acordul verbelor la persoana a doua plural si gata.
eu asa fac de 12 ani - rastimp in care m-am vazut destul de rar cu soacra (2-3 ori pe an), pe motive de incompatibilitati multiple.
nu-ti mai bate capul, nu merita efortul. plus de asta, CREDE-MA ca e mai bine sa pastrezi distanta. e foarte bine ca ai reusit sa faci asta pana acum - tine-o tot asa! -
Donna

Mai, in ultima relatie, ii spuneam mamei impricinatului, pe nume.
Aici nu se poarta sa spui soacrei "mama".Nici nu mi se pare potrivit.
Si nu cred ca e lipsa de respect, din moment ce femeia a cerut sa-i spun pe nume.
Da, ar trebui sa vorbesti cu "socrosenia" sa o intrebi cum vrea sa-i spui.Asa eviti posibile ulterioare plangeri.
Socrosenie

O sa imi insusesc expresia! -
Si eu ii zic lacustei tot pe numele mic.Cand am intalnit-o prima data,s-a prezentat pe numele mic,asa ca am decis sa-i vorbesc la per tu.Si bine am facut.Oricum nu ma vad jucand in filme de genul "mama soacra,mamitico,etc".Si, oricum,mai stiu ca ce naste din pisica tot soareci mananca.
Maica-mea,timp de douazeci si patru de ani,nu a strigat-o pe bunica-mea in nici-un fel.Primul ei apelativ la adresa soacrei a fost:"hei,cum fac mancarea asta?"
La care i-a raspuns bunica-mea:ia asculta,draga,tie nu iti e rusine?Hei,cea se striga la cai si vaci.
Bunica-mea si-ar fi dorit ca ea sa ii spuna mama sau macar o derivata de acolo. 
Censky,cunosc povestea foarte bine.Tocmai s-a terminat un concediu relativ reusit.Zic relativ pentru ca ultima discutie cu soacra-mea a fost,ca de obicei,un dezastru.
Domnule,ea vrea un nepot si basta.I-am zis,spre nerusinarea mea si de fata cu barbatu-meo
aca mai vrei un copil,fa-ti!
Mda,nasol moment,dar e greu sa ma abtin cand vine vorba de asta.Noroc ca o vad rar. -
bre buhu
ma gindeam la coropisnite acu'
intre timp se facura lacuste,noroc ca nu citesc eva
..nici io nu i-am zis in nici un fel,vorbeam cumva impersonal,da' respectuos ca asta e...adica,ne-am respectat de la distanta
pe potentiala inca n-o cunosc,ne trimitem mesaje tot respectuoase
prin omul de legatura
important e sa va fie voua bine si lor
pe linga voi,de la departare