Fiica mea se uraste
-
0 1Nu mai stiu ce sa ii spun.Ma tem ca nu sunt o mama buna, ma aflu intr-un impas si ma doare sufletul cand o aud ca ne uraste ca am nascut-o asa, ca ea e urata, ca nu o place nimeni.
Are 18 ani si initial am zis ca poate e doar timida, nu relationeaza, are putini prieteni.Nu iese din casa decat rareori. Am incercat toate variantele posibile, la un moment dat am platit un baiat sa o invite in oras sa o scoata din starea asta.
Nu are incredere in ea, nu se ingrijeste, isi roade unghiile, isi face tot felul de chestii pe fata, iar daca ii zicem ceva imediat se enerveaza si ne blesteama ca noi suntem vinovati ca ea e urata, ca vrea sa moara, ca ea nu are nici un rost in lumea asta.
Mi-e asa de greu cand o vad mereu suparata si nu stiu ce sa-i mai zic. L-am sunat si pe taica-su , sa vorbeasca el cu ea, desi de 15 ani nu l-a interesat ca exista.M-am gandit ca poate lipsa unui model masculin o face sa se poarte asa. S-a enervat si mai rau, a vrut sa plece de acasa, m-am ingrozit, am lesinat. Pana la urma a ramas acasa. A luat bacul cu nota mica. Nu stiu ce sa ma mai fac.
Va rog , daca stiti vreun caz sau vreo explicatie de ce s-ar ura pe sine, sa-mi spuneti si mie sa o ajut cumva.
Nu vrea sa mergem la psiholog ca zice ca ea nu e nebuna,ca noi vrem sa ne batem joc de ea. -
Imi pare foarte rau ca treci prin asa ceva.Cred ca fiica ta a fost ranita.Cineva i-a bagat in cap ca e urata,poate vreun baiat pe care ea il placea,sau un grup de colege rautacioase or fi facut misto de ea.Uita-te in calculatorul ei,poate gasesti ceva,cauta o colega care i-a fost mai apropiata si incearca sa afli daca au fost ceva conflicte la scoala.De cat timp are starea asta?Si cum a inceput?E la o varsta critica si e foarte usor de influentat mai ales de anumite persoane cu care are contact zilnic.Incearca sa afli subtil ce a generat acest comportament.
Du-te cu ea lal coafor,ajut-o sa-si schimbe look-ul daca tot crede ca e urata.Spune-i ca o sprijini in schimbarea pe care si-o doreste.Vezi ce reactie are...nu stiu ce sa-ti mai spun deocamdata.da mai multe detalii! -
Doamne, daca ai sti de cate ori am incercat sa aflu din ce cauza este asa!
Acum cativa ani, pana sa intre la liceu, a participat la olimpiade, avea rezultate foarte bune la scoala.Apoi dupa ce a intrat la liceu, s-a schimbat. Nici inainte nu iesea, era preocupata cu invatatul, adora istoria. Nu am observat schimbarea pana cand a inceput sa-si faca semne pe fata. Am vazut-o in oglinda, m-am luat de ea, a reactionat foarte urat. Asta se intampla pe la 16 ani. A avut perioade in care nu mai era asa necomunicativa.
Nu a avut, din cate stiu eu, nici un prieten. Cand o mai intrebam daca nu ii place de nici un baiat sau daca nu ii face nimeni curte, incepea sa tipe ca ne uraste, ca din cauza noastra pe ea nu o place nimeni, nu vrea nimeni sa aiba de-a face cu ea.
Daca am vazut ca e asa sensibil subiectul, am renuntat sa mai intreb. Ma ingrijoreaza.
Am vrut sa o iau cu mine, sa o duc la cosmetica sa faca ceva la chestiile de pe fata ei. Vai, ce scandal a facut cu mine! S-a incuiat in camera si doua zile n-a mai vorbit cu mine. -
trili,e vb de un copil!Trebuie luata cu binisorul,sa intre cumva in "lumea "ei si apoi ar putea convinge-o sa meraga si la psiholog.Deocamdata trebuie sa inceapa sa comunice "pe limba ei"...restul va fi mai usor.SPER!
PS: te-ai gandit sa mergi sa vorbesti cu o doamna psiholog si sa-i explici situatia fetei si sa o rogi sa vina intr-o zi la voi acasa in calitate de prietena la o cafea..si poate ca ar reusi sa intre cu ea in vorba pt inceput...fara sa stie fiica ta ca e psiholog. -
sau sa vina doamna psiholog (prietena,pardon) in vizita la tine,iar tu sa nu fii acasa inca si ea sa o primeasca si asa ar avea ocazia sa discute putin pana apari tu...in vreo jumatate de ora..eventual sa o suni pe fiica ta sa o anunti ca intarzii...Cred ca merita orice incercare ca sa iti vezi fiica sanatoasa!
Trili,copii la scoala vorbesc f diferit despre "psiholog" pt ei esti din start un nebun daca te duci la psiholog(dupa cu spunea fiica ei).Daca are 18 ani nu inseamna ca s-a maturizat,ca e femeie.... -
probabil ca s-a simtit deseori respinsa de unul din parinti sau chiar de amandoi si a crescut crezand ca daca ar fi fost mai frumoasa ar fi fost mai iubita....
este si la o varsta dificila acum, eu nu am copii dar am crescut cu parinti divortati si o inteleg oarecum. din punctul meu de vedere, desi e cam tarziu....incearca totusi sa petreci cat mai mult timp cu ea, arata-i ca o iubesti si ca e fiica ta iubita indiferent daca arata ca shreck.
mai mult ca sigur se simte singura daca nici nu prea are prieteni, poate reusesti sa te apropii de ea sa-i devii tu prieta cea mai buna. incearca sa nu o mai certi, sa nu ii mai reprosezi nimic, dimpotriva, lauda-i fiecare calitate de cate ori ai ocazia. o poti inca ajuta sa isi castige increderea in sine.
cel mai important este sa aibe timpul ocupat, sa nu petreaca prea mult timp singura, ura de sine este auto- distructiva.... daca tu nu reusesti sa te apropii de ea poate ai tu o prietena sau o ruda de gen feminin mai mare ca varsta, care are timp sa o ajute, sa ii dea sfaturi de machiaj, stil.... spun mai mare ca varsta pentru ca trebuie sa fie cineva in care sa aibe incredere, nu cineva care sa ii fie competitie....
este important ca macar iti pasa de ea si daca ai vointa sa o ajuti o sa reusesti. spune-i ca tu o iubesti chiar daca ea te uraste si chiar daca o sa fie si grasa nu numai urata
)
daca nu are nici prieteni si nu este nici foarte populara la scoala, mai are si note mici si o familie cu probleme inseamna ca nu prea are nimic bun in viata ei din punctul ei de vedere. pe cand colegii ei se bucura ca au devenit majori, ea isi doreste sa moara.... ca mama trebuie sa o ajuti sa gaseasca ceva bun, un motiv pentru care sa isi doreasca sa traiasca mai departe. ai putea sa incerci sa ii spui ca frumusetea e relativa si trecatoare sau ca nu conteaza... bineinteles cu exemple din viata reala. desi daca toti anii astia i-a intrat in cap ca viata ei ar fi fost perfecta daca ar fi fost ``manechin`` va fi greu sa o convingi ca frumusetea e ceva superficial, desi chiar asa este.
un alt mijloc prin care poti sa o ajuti este sa o incurajezi sa isi gaseasca o cale spirituala...sa ii platesti un curs de reiki sau meditatie (sau orice altceva). e o modalitate sa cunoasca oameni cu gandire pozitiva care o apreciaza pentru ceea ce este ea cu adevarat si nu pentru aspectul fizic. poate va invata sa isi depaseasca temerile si sa paseasca in viata cu incredere.
sau incearca sa glumesti cu ea daca vezi ca merge, invat-o sa faca haz de necaz, sa se accepte asa cum este ea. ok, daca ea crede ca este urata atunci asa sa fie, dar are multe alte calitati pe care fetele frumoase nu le au, ajut-o sa si le descopere. eu sustin ca mult mai mult are nevoie de o prietena buna in viata ei decat de psiholog. in loc sa o faci sa se simta si mai diferita, accept-o asa cum e ea si iubeste-o cum merita. sunt convinsa ca e o fata extraordinara si are un suflet bun (ia-i un catel daca ii plac animalele, un suflet care sa o iubeasca neconditionat).
mult succes si nu dispera, numai cu calm si iubire o poti ajuta. -
Presupun că are acnee fetiţa ta, şi netratată are consecinţe grave asupra imaginii de sine.
Tu te-ai recăsătorit, sau locuieşti cu cineva, că am văzut că vorbeşti la plural. Dacă există un bărbat în viaţa ta, cum se înţelege fetiţa ta cu el?
ÃŽn liceele din ţară există consilieri, mă mir chiar că nu ai luat legătura cu el până acum. Deci subiectul psiholog şi consiliere nu este aşa tabu printre elevi, faţă de acum câţiva ani. -
Nara, din ce spui tu, aici, nu poţi discuta cu ea, nu vrea să te audă vorbind, ţipă, reacţioneză urât.
Trebuie să fie cumplit!
Nici dacă îi propui să mergeţi la un estetician-doctor? Nu cred că e urâtă, cred doar că se vede ea urâtă. Poate discuţiile cu un medic o vor ajuta.
Faptul că a început să se mutileze, chiar dacă este vorba doar de mici semne pe faţă...e boală asta, ştii nu? Dar cum să vorbească cu cineva de specialitate dacă ea nu vrea?
O prietenă de-a mea, speriată că băiatul ei pierde nopţile la calculator - se întămpla acum câţiva ani buni - a chemat psihologul acasă, prezentându-i-o drept prietenă. Åži tipă a stat de vorbă azi un pic, mâine un pic şi uite aşa s-au liniştit şi mama şi băiatul a terminat liceul fără probleme (acum e absolvent de stomatologie, are aproape 30 de ani).
Ai putea încerca şi tu, astfel? -
Nu m-am recasatorit si nici nu am mai avut pe altcineva in viata, ca barbat, dupa tatal ei. El s-a recasatorit, are si copii destul de mari acum.Din an in paste s-a mai interesat de ea, i-a mai scapat un 5 sute de mii acolo, si ea venea acasa dezgustata de minciunile lui.Cand am vazut ca isi zgarma cosurile, i-am zis sa le lase in pace.Atunci am vazut ca are probleme cu imaginea de sine.
Nu vrea sa se apropie de nimeni,e absenta, nu ii place sa faca nimic, sta incuiata in camera, nici curat nu-si face.
Se poate sa fi facut colegele glume pe seama ei, dar cine poate sa fle? M-am ferit sa merg la scoala sa intreb, sa nu o fac de rusine acolo si sa fie mai rau.
L-am platit pe baiatul unei colege sa o invite in oras, a iesit odata si atat.Nu i-a mai raspuns la telefoane. -
trili, nu e singura dar unii copii sunt mai sensibili ca altii si pana la urma e important cum percepe ea durerea ei, oful ei si nu cat de grav credem noi ca este. desi am cunoscut si alti copii cu parinti divortati, pentru mine sa cresc asa a fost o trauma si m-a afectat pe mai multe planuri, chiar si in viata de adult. ceea ce tie ti se pare sirop mie mi se pare drama. la fel cum nu toti percepem la fel cruzimea fata de oameni sau animale....