Exista sentimentul ala?
-
0 0Alte existentiale a la Angelie....
Ma uit in jur la prieteni,rude,colegi...De unde ieri haladuiam la intalniri si prin cluburi si era fun sa schimbam partenerii mai des decat ne duceam la manichiura,acu s-a schimbat total situatia.
Mai sunt doar f putini oameni in jurul meu necasatoriti sau ne-pe cale sa se casatoreasca....Si nush dar mi se pare mie ca mai toata lumea,mai ales cei care erau de ceva timp impreuna ,au zis ceva de genul: "bah,plm,hai s-o facem si pe-asta ca si-asa o ardem de mult impreuna!" (si cand zic asta ma gandesc la facutul/pastratul unui copil,casatorie,cumpararea unei case in 2,etc).
Si acu va intreb pe voi,astea casatorite...A existat cu adevarat momentul ala in care ati simtit ,pana in ultimul cotlon al sufletului,ca X e omul cu care vreti sa va petreceti tot restul vietii?Nu v-a fost frica sa va luati un angajament,de orice fel,care sa implice obligatia de a sta cu un om for the rest of your life?
Exista momentul de siguranta deplina sau e doar un mit si tb sa ne asumam riscuri?
Intreb pt ca am tot avut discutia asta cu prieteni,casatoriti sau necasatoriti si nu m-a lamurit nimeni.In plus,io cred ca n-o sa fiu niciodata suficient de curajoasa sa-mi asum riscuri,oricat as iubi. -
da, a existat.

mai e o chestie: varsta medie la care oamenii se casatoresc. asta difera de la generatie la generatie, creste cu cresterea mediei de viata.
si cand in jurul tau sunt oameni de varste apropiate, cand esti printre ultimii care schimba statutul e firesc sa vina o zi cand sa te intrebi ceea ce te intrebi tu acum.
oricum insa, tu ai abia 27 de ani, asa ca daca simti nevoia sa mai "copilaresti" nu cred ca e cazul sa te lasi coplesita de astfel de existentiale (nu zic ca ai fi, ci ca nu e cazul sa ajungi sa fii).
l.e.: poti sa ma treci si pe mine pe lista aia
-
,Angelie chiar ca existentiala, dupa mine e mit, momentul ala magic cind zici "el e alesu"
Asta ca sa nu ne mintim singure, majoritatea au capu pe umeri si se gindesc" mai bine de atat nu am gasit", e timpul sa o fac si pe asta.
Acu daca e sa te iei dupa povesti, in general se termina prost, prea multe vise, prea putina realitate, la un moment dat se produce trezirea si gata fantezia. -
a existat momentul , si simt si acum ca el e omul cu care vreau sa-mi petrec tot restul vietii. suntem casatoriti de curand. dar, intr-o discutie foarte sincera de dinainte de casatorie, cand eram amandoi speriati de ce-o sa facem, am fost de acord ca oamenii se schimba, ca ne dorim sa simtim tot restul vietii unul pentru altul exact ce simtim acum, dar daca o sa se intample neprevazutul, o sa incercam sa ramanem cu tot ce e mai bun din relatia noastra. si dupa ce ne-am casatorit ne-am linistit total. ca inainte ne gandeam mama, ce-o sa se intample, ne legam de maini si de picioare. acum am vazut ca am dat o semnatura, a durat 10 minute, nu s-a schimbat nimic intre noi,nu ne simtim mai legati, mai tensionati decat inainte.
-
Doamne,ce frumos!

Eh,nu degeaba imi pun io intrebarea asta acu mai acut ca altadata.Pe viitor va trebui sa iau o decizie....Si desi il iubesc pe omul asta ca nici n-as avea cum sa nu-l iubesc la cat de minunat e,inca nu-s 100% convinsa ca pot sa raspund afirmativ.
Asa ca adun pareri...deci bagati!
-
angelie,
in bratele lui ma simt in siguranta,in bratele lui pot visa si pot spune orice tampenie.Imi lipseste pana si atunci cand e langa mine,mi-e dor de el mereu, stii e un sentiment ciudat pentru ca nimeni niciodata nu m-a facut sa ma simt in siguranta,nici macar ai mei.
Alesul, da e din cauza a multor motive,desi din alte puncte de vedere suntem complet incompatibili eu sunt mai puternica,spontana,vorbareata,am multe aspiratii ,iar el e opusul meu.
Intr-un fel sau in altul,simt ca ne completam iar cand vad ca isi da silinta sa inteleaga si de multe ori o face doar uitandu-se la mine ma simt linistita si cu multa speranta si incredere,simt ca pot zbura alaturi de el caci nu mi-ar taia aripile. -
Angelie, oricat ar suna de pragmatic, casatoria nu inseamna neaparat ca iti iei un angajament sa stai cu omul ala pe tot restul vietii. mai rau e sa fii un strain cu omul ala dar sa stai in continuare si sa-ti amarasti zilele, si pe ale tale si pe ale lui, in ideea ca acum te-ai casatorit si aia e. Vorbesc asa, la general. Casatoria e tot un parteneriat, ca si o relatie de lunga durata. daca il iubesti, da-i inainte!
-
daca nu esti 100% convinsa ca el e "the one", eu zic sa mai stai.
la mine totul a decurs firesc, pur si simplu dupa o perioada de relatie (destul de scurta perioada) parca a venit de la sine, el a zis ceva de genul "hai sa ne casatorim", eu am zis "ok" si gata.
mai lunga a fost pregatirea nuntii (aproape un an).
nici macar nu m-am intrebat daca el e sau nu omul langa care ma vad alaturi pentru restul vietii. cas atunci cand nu are rost sa te intrebi ceva cand stii deja raspunsul
-
La mine nu a fost un moment in care am simti, ci unul in care am inceput sa simt... si continua. Am avut probleme mari inainte de nunta: am pierdut intr-un accident doi prieteni f apropiati si cand altii imi spuneau ca pentru ei ar fi un semn cum ca sa anuleze nunta (joi doua inmormantari, sambata nunta), pentru noi a fost o imprejurare in care am invatat sa fim si mai uniti. Am renuntat la unele elemente ale nuntii si am facut-o ceva mai sobra, dar ce ne pasa? Ne-am luat de mana pentru tot restul vietii si eram cei mai fericiti. Am trecut prin multe de atunci impreuna, dar EL e... sunt sigura!. Cu EL ma bucur de viata, cu EL rad, cu EL plang, cu EL ma cert, cu EL ma impac, cu EL ma uit la filme, cu EL fac sport, cu EL gatesc, EL scoate la iveala ce e mai frumos in mine, EL imi da aripi. EL nu e perfect, dar e perfect pentru mine!
-
angi sentimentul ala exista....cand iubesti cu adevarat si gasesti in el tot ce tu ti-ai dorit...eu m-am casatorit la 21 de ani...adik anu trecut
si in august fac un an....si iti spun sincer k sunt foarte fericita, ca sunt cu un om minunat...
indoieli aveam iti dai seama...si din cauza prietenelor....dar am facut ce am simtit...si ma simt implinita, mutumesc lui dumnezeu....
eu zic ca iubirea e de ajuns...cand iubesti risti, traiesti cu intensitate viata... -
La noi acel sentiment a existat de la prima intalnire(chiar daca suna exagerat).
Chiar daca ne-am marturisit asta mai tarziu..
Al meu sot mi-a spus abia dupa vreo 2 ani ca el a simtit de la prima intalnire ca noi vom ramane impreuna.
Asa am simtit si eu,cand l-am vazut si am discutat mi-am zis"da cu acest tip ma vad si peste vreo 20 de ani"
Noi am facut logodna dupa 9 luni de relatie iar dupa inca 8 luni starea civila.
Nu se poate exprima in cuvinte ce am simtit la logodna in momentul cand mi-a pus ineleul pe deget.
Il iubesc enorm pt tot ceea ce face si pt ceea ce a facut din mine.
A fost dragoste la prima vedere ...si acum imi aduc aminte cu lux de amanunte de prima noastra intalnire.. -
angelie, draga.. acest sentiment l-am avut in momentul in care nu am mai fost nevoita sa ma prefac...
cand cel de langa imi asculta toate prostiile fara sa ma critice, fara sa ma corecteze, sa doreasca sa ma schimbe...
in fata lui pot sta nearanjata, neepilata, cu puchinute la ochi dimineata... nu conteaza, el ma adora oricum...
nu am stiut chiar de la inceput, de altfel, o prietena chiar s-a strambat cand l-a cunoscut...
acum, anul asta facem 9 ani de cand ne cunoastem si opt de casatorie...
in primul rand trebuie sa poti in orice moment sa-i spui orice si sa te asculte...
la noi comunicarea este f importanta...
probleme avem, ca orice cuplu... dar trecem impreuna prin ele si ne iubim enorm...
eu l-am iubit mai greu si mai tarziu... el cred ca m-a iubit cum m-a vazut...
o sa stii la un moment dat... eu aveam 33 de ani cand l-am cunoscut... si pierdusem speranta sa mai intalnesc sufletelul meu geaman...
dar...
-
Angi, am o cunostinta care acu 4 ani nici nu se putea inchipui maritata.
Era intr-o relatie de cativa ani buni dar ea pur si simplu nu vroia sa se marite,sa faca copii etc.
De vreo 2 ani a cunoscut un alt tip si au ramas impreuna si ca sa vezi in August fac nunta si vrea si un bebe.
Deci unde exista dragoste adevarata exista si dorinta de casatorie.