Viata?!
-
0 0Fiecare purtam in noi in un trecut, uneori ne urmareste toata viata, suntem legati prin ceva de el, de ex. un copil al carui tata este omul cu care te-ai iubit candva. Locurile in care candva erai fericita dar de multa vreme ai uitat de acest sentiment. Ajungi sa crezi ca daca ceva bine s-ar intampla ar fi o minune. Dar nimic nu se intampla si totul parca iti e potrivnic. Devii neinsemnat pentru cei din jurul tau si orice incercare de a schimba ceva e sortita esecului.
Asta e starea mea acum. Si vreau sa-mi spun odata punct, viata e o lupta. As vrea sa risc si sa las totul in urma dar aici am casa, serviciul, parintii. Si totusi ma simt inutila desi sunt intreaga. Oare de ce barbatii uita atat de usor si nu se intorc niciodata in trecut? V-am scris voua, cu speranta ca voi avea cu cine vorbi. -
ce va face daca nu va avea job? este o perioada destul de sumbra si tu te gandesti sa-l lasi singur?
Hai sa te intreb altceva: daca tot esti dispusa sa-ti iei adio de la viata, atunci baga-ti picioarele in ea si traieste cum vrei, ca oricand poti sa o faci oricand.
Spune-mi mai exact, ce te determina sa fi in starea asta? -
Eva, eu nu am spus ca vreau sa-mi iau adio de la viata, continui sa cred ca viata este o lupta.
Tot ce vreau este sa inchid undeva trecutul, sa ma pot simti om, sa simt ca traiesc. Nu e vorba doar de trecut dar poti sa crezi ca de multi ani nu mi s-a intamplat nimic si fiecare zi e la fel? Cu exceptia unei perioade in care am incercat sa schimb ceva si totul a esuat fara vina mea.
Cat despre relatia cu copilul meu pot sa-i fiu aproape si printr-un telefon, prin concedii petrecute impreuna. Eu am stat linga parintii mei, ma rog, acum locuim la o azvarlitura de bat si nu cred ca a fost un castig. Mi-au luat independenta dar m-au si ajutat. -
Ok, am inteles eu gresit. scuze. Asta este treaba ta cu fiul tau cum stati
Ma gandeam doar la ce-i mai rau.
Parerea mea este ca in primul rand tu nu ai incredere in tine si de aceea ai "scazut" in ochii celorlalti. Totul depinde de tine. Stiu si eu cum e situatia despre care vorbesti. Sincer, dupa ce m-am chinuit multa vreme si am tot avut esecuri pe toate planurile, plus ca nu ma simteam bine cu mine, nu aveam incredere in mine, pana la urma mi-a luat inima in dinti, am zis ca trebuie sa fac ceva si m-am dus sa fac sedinte de dezvoltare personala, care au inceput sa ma ajute si sa-mi arate niste chestii de care eu habar nu aveam si care imi daunasera.