complicat

  •  
    • 68 mesaje
    13 Iul 2010, 11:39
    0 0
    ne cunoastem de ceva anisori,prieteni buni,cercuri comune,vacante impreuna...de ceva timp suntem impreuna.e relativ usor sa fi cu o persoana pe care o cunosti de atata timp.cel putin pt mine.per total e tot ce mi-as putea dori.doar ca....are un copil,fiind divortat de vreo 2 ani.nu po sa spun ca ma deranjeaza,ii cunosc copilul(dar de pe vremea cand el era cu fosta sotie) si ii stiam de la inceput situatia.doar ca mi-e teama a afle ai mei.nu asta isi doresc pt mine.nici nu stiu cum sa le spun,pentru ca s-ar impotrivi imediat.i-am mai dezamagit o data si nu vreau sa o mai fac...doar ca il iubesc...mai e cineva in situatia asta?
  •  
    • 6008 mesaje
    13 Iul 2010, 11:52
    0 0
    " mi-e teama a afle ai mei.nu asta isi doresc pt mine "

    dar TU ce iti doresti?
  •  
    • 68 mesaje
    13 Iul 2010, 11:54
    0 0
    pe el...recunosc ca nu mor dupa ideea ca el are un copil,dar nu ma deranjeaza...dar ai mei nici nu or sa vrea sa auda de asta!!!
  •  
    • 9899 mesaje
    13 Iul 2010, 11:56
    0 0
    Si daca are un copil ce?
    E cumva un terorist, sau un criminal, sau are o bomba cu ceas in buzunar?
    Dar daca era invers? Ca se poate si asa, nu?
  •  
    • 6008 mesaje
    13 Iul 2010, 11:59
    0 0
    daca te deranjeaza atat de mult parerea alor tai, cred ca nu esti matura indeajuns! .. ia-ti deciziile singura
  •  
    • 68 mesaje
    13 Iul 2010, 11:59
    0 0
    categoric se poate.doar ca eu am iesit dintr-o relatie in care eram de prea multi ani fara rost.acum ei isi doresc ceva mai bun decat el pt mine.stiu ca e ciudat,dar sunt parinti si e normal sa ii deranjeze.in curand tre` sa le spun si nu stiu cum o sa reactioneze si nu stiu ce o sa fac in cazul in care o sa se impotriveasca...
  •  
    • 712 mesaje
    13 Iul 2010, 12:01
    0 0
    Eu am fost intr-o situatie similara.
    Actualul meu sot a mai fost insurat numai ca ei nu au avut copii.
    Nici eu nu am avut curaj sa le spun parintilor in prmele luni de relatie.
    I-am lasat sa-l cunoasca ,sa nu-l eticheteze din prima ca nu-i bun pt mine numai pt ca el este divortat.
    Cand le-am spus ca a mai fost insurat s-au uitat la mine pe lung si prima intrebare a fost:" are copii?"cand le-am spus ca nu au rasuflat usurati si nu au mai comentat nimic.
    Acum la tine e alta situatia,dar nu vad de ce ar trebui sa renunti la el numai pt faptul ca are copil?!
    Eu sunt de parere ca parinti atunci sunt cu adevarat fericiti cand isi vad copii fericiti.
    Poate le va trebui un timp sa se obisnuiasca cu ideea dar cred ca daca vor vedea ca esti fericita alaturi de el il vor accepta.
  •  
    • 231 mesaje
    13 Iul 2010, 12:03
    0 0
    te vor intelege pana la urma si or sa si dea seama ca daca e un om ok nu are ce prb sa iti faca acel copilas, ca doar nu e o nenorocire, e un copil, ceea ce ar trebui sa fie o bucurie pt oricine.
  •  
    • 64 mesaje
    13 Iul 2010, 14:08
    0 0
    Problema se pune putin altfel.Nu ce rau poate sa faca acel copil mic relatiei voastre ci de este el divortat.Ce bube in cap are iubitul tau de o femeie cu un copil asa mic s-a lipsit de el?Sau de ce a divortat EL si si-a lasat sotia singura sa creasca copilasul?
  •  
    • 5531 mesaje
    13 Iul 2010, 16:04
    0 0
    Vorbiti despre persoane divortate sau despre parinti singuri (sau persoane divortate si cu copii) de parca sufera de vreo boala incurabila. Booo!!!!!
  •  
    • 9899 mesaje
    13 Iul 2010, 16:30
    0 0
    postat de: lina08 la data: 2010-07-13 14:08
    Problema se pune putin altfel.Nu ce rau poate sa faca acel copil mic relatiei voastre ci de este el divortat.Ce bube in cap are iubitul tau de o femeie cu un copil asa mic s-a lipsit de el?Sau de ce a divortat EL si si-a lasat sotia singura sa creasca copilasul?



    Adica de ce trebuie musai sa aiba el bube in cap si nu ea?
    N-ai mai auzit de persoane divortate?
    poti sa divortezi din milioane de motive si fara sa ai capul plin de bube.
  •  
    • 113 mesaje
    13 Iul 2010, 16:36
    0 0
    Un copil pt mine e o minune mica si nu prea vad situatii in care l-as considera o piedica in calea a ceva ...

    Daca va intelegeti bine si il vezi alaturi de tine, nu inteleg de ce ar trebui sa conteze parerea parintilor tai (asta daca nu cumva te deranjeaza pe tine si plasezi chestia asta asupra lor, nu te acuz, doar vreau sa te gandesti bine la aspectul asta).
  •  
    • 68 mesaje
    13 Iul 2010, 20:25
    0 0
    lina: cum am spus,il cunosc de ceva ani,stiu foarte bine ce relatie aveau ei si din ce motive s-au despartit.m-am hotarat sa nu le spun alor mei despre situatie pana nu il cunosc ei personal,sa nu il judece aiurea.si da,m-ar deranja ca ai mei sa fie suparati din cauza asta,dar nu cred ca as renunta la el!!!
  •  
    • 1889 mesaje
    15 Iul 2010, 08:38
    0 0
    Cred ca m-as mai gindi daca as fi pusa in situatia sa am o relatie cu un barbat second-hand. Ar fi bine sa auzi si varianta fostei sotii.Si acum o intrebare: spui ca il cunosteai mai demult si ii cunosteai si copilul. Nu cumva ai contribuit si tu la ruperea casniciei? Intreb si eu.
  •  
    • 262 mesaje
    27 Iul 2010, 17:17
    0 0
  •  
    • 358 mesaje
    27 Iul 2010, 17:40
    0 0
    sora cumnatei mele este divortata si are o fetita fetita a ramas la ea,ea a plecat sa lucreze in strainatate acolo a cunoscut un roman din acelasi judet cu ea .. au fost impreuna un 3 ani de zile fara ca parintii lui sa stie ca are o fetita,stiau ca e divortata doar,eu tind sa cred ca se iubeau,din cele vazute de mine el o iubea!CAND PARINTI LUI AU AFLAT i_au interzis categoric ca sa mai fie impreuna,amenintandu-l ca nu ai vor mai lasa lui apartamentul si spunandu-i sa uite de ei!s_au despartit in cele din urma;ea a ramas singura iar lui parintii i_au gasit o iubita;fica de preot cu facultate avere si bani,s-a casatoril cu ea acum au un copil,nu se inteleg,nu gandesc la fel.sunt in pragul divortului!
    MORALA?
    acum daca el o sa se desparta va fi si el un om divortat si cu un copil,parintii lui vor intelege greseala ce au facut-o,insa cale de intoarcere la fosta nu mai exista,pt ca ea in ciuda iubirii pe care o simtea a gasit o alta persoana care a acceptat-o si-au facut o familie,au o casa!
    deci tu trebuie sa te gandesti ce e bine pt tine,copilul o sa creasca si o sa zboare la casa lui,nu e copilul de vina cu nimic,insa mentalitatea parintilor uneori e foarte deplasata!ai dreptul la fericire...urmeaza-ti inima!
  •  
    • 10876 mesaje
    27 Iul 2010, 18:25
    0 0
    Eu iti spun o idee doar.
    Normal ca un copilas mic nu deranjeaza.Copilasul creste, poate nu o sa aveti mereu o situatie materiala buna, copilului v-a trebui sa ii dea o pensie.
    Va luati o casa impreuna,te gindesti ca la un mom dat va trebui sa o imparti cu acel copil?
    O sa poti sa stai linistita cind copilul va fi bolnav si o sa alerge intr-un suflet acolo?
    Acolo unde va fi si fosta consoarta?
    Daca crezi ca poti trece peste toate astea, bafta maxima
  •  
    • 185 mesaje
    27 Iul 2010, 19:49
    0 0
    daca tu simti ca e pt tine , nu ezita.....vor accepta si parinti , pana la urma , pt ca te va vrea fericita.......iti spun din povestea mea , el despartit cu o minunatie de fata , cand am cunoscut-o , nu il percepea altfel , pt mine erau un intreg.....l-am luat asa cum este pt ca-l iubeam , si nu ma gandeam nici o clipa , ca daca fetita e bolnava , si se va duce la copil , ceea ce e normal , va fi si "ea" ., pt ca stiam , ca eu eram prezentul , si da parintilor mei le era greu sa accepte, imi ziceau ca , copilul va fi tot timpul pe primul loc si eu pe al doilea, dar nu era asa , nu ma facea sa ma simt asa....am renuntat , dar motivele au fost altele...