vreau un sfat!
-
0 0Am 23 de ani, vb cu un tip de 2 ani, problema este ca mi s-a oferit un job in strainatate pt 2 sau 3 luni si el nu este de acord sa plec, cica daca plecam impreuna e ok, ca nu ma asteapta etc. El nu stie limba etc si e mai greu, nu am cum sa il iau cu mine. Nu stiu ce sa fac.
-
Daca job-ul ti se pare ok, fara sa fiu rea, ia job-ul.
De ce? Pai daca e pe o perioada determinata de 2-3 luni si domnul nu poate sa te astepte, mi se pare ca nu merita sa sacrifici o asemenea oportunitate pt el.
Eu am fost plecata in strainatate mai mult de atat...si am fost asteptata...pt ca a inteles ca era important pt mine.
O relatie inseamna si suport reciproc. Si 2-3 luni, nu reprezinta chiar o eternitate... -
cred ca este prea egoit...dar o sa iau in considerare sfaturile voastre, cred ca nu ma iubeste indeajuns sau poate deloc si sta cu mine doar din interes cine mai stie ce e in capul oamenilor...in ziua de azi dai peste tot felul de specimene nici nu mai stiu la ce sa ma astept dar oricum accept job-ul. Cu ocazia asta o sa imi platesc facultatea etc...multumessc fetelor.
-
ospatar la un hotel de 3 stele, cred ca nu e putin si mai ales ca o sa muncesc pe 1300 euro cazare si mancare inclusa voi ce credeti merita el asa ceva, cu siguranta nu merita dar acum ca am citit mesajele voastre am prins si mai mult curaj, mi-ati dat un impuls. o sa merg fara sa ma uit in urma si eventual poate intalnesc un barbat adevarat ca sa zic asa.
-
Depinde cât e de serios jobul, dacă pleci cu contract şi e bine plătit. Nu ştiu despre ce e vorba, dar poate fi o şansă pe care nu o mai ai a doua oară, pe când bărbaţii vin şi pleacă în viaţa ta.
Al tău oricum nu e de cursă lungă, după cum se vede. Singur şi-a dat foc la valiză când a spus că nu te aşteaptă. 2-3 luni nu e un capăt de ţară, şi nu a murit nimeni fără sex atâta timp.
Păcat că aţi stat împreună 2 ani, dacă nu aveţi încredere unul în altul să rezistaţi o perioadă despărţiţi. Asta a fost o probă pentru el, probă pe care nu a trecut-o. Faci cum vrei, dar să nu trăieşti toată viaţa cu regretul că ai refuzat oferta pentru un bărbat care nu este de încredere, doar vezi şi tu că te lasă baltă şi se spală pe mâini de responsabilitate, fix atunci când ai mai mare nevoie de susţinere. -
Pleaca linsitita, asa ocazie nu mai gasesti curand!
Aici si cei cu diplome abia gasesc job-uri "mileuriste", multa munca sau raspundere pt o mie, adesea nici aceia-n mana!
Ma refer la Spania, unde salariile sunt mici dar viata-i buna-n general.
Ai grija, totusi! Zilele astea au prins doi tipi care ìmpreuna cu maica unuia, sechestrasera o minora de 15 ani pe care o recrutasera ìn Ro, promitandu-i job de dadaca.
O pusesera la produs initial la Roma, apoi ìn Saragoza, terminand ìntr-un apartament unde "lucra" 12 ore, adesea sub amenintari si batai, daca nu se supunea. Acum a salvat-o politia si-a dat-o ìn grija autoritatii pt minori.
Bafta! -
Intr-o situatie similara, eu am ales sa plec.Si nu imi pare rau, cel putin deocamdata.Nu cred in destin, dar sunt convinsa ca a fost un test pentru relatia noastra, pe care el l-a picat cu succes.
Sunt total pentru progres, chiar daca asta inseamna sa ma orientez spre alte zari.Relatii mai pot avea, sansa ca asta...mai rar, sau niciodata.
Si desi il iubeam pe respectivul, am considerat ca trebuie sa ma iubesc mai mult pe mine.