Condamnata la singuratate
-
0 0Povestea mea...
Am iesit dintr-o relatie stabila in urma cu 15 ani, de atunci cateva relatii pasagere si atat. N-a fost (doar) vina mea, poate asa mi-a fost destinul. Ma simt uneori singura, ma uit la oamenii care sunt in cuplu, care zambesc, par ferciti si ma simt penibil. In toti acesti ani am cunoscut foarte putini oameni, sunt izolata. Desi am un suflet bun, asa imi place sa cred ma simt ranita si ma cuprinde un sentiment adainc de frustrare.
Peste putin timp va trebui sa particip la un eveniment de familie. Majoritatea celor care vin sunt cupluri, multi mai tineri. Lumea se va distra, iar eu ma voi simti la fel cum m-am simtit la putinele momente de genul asta: prost, privind cum altii sunt fericiti. A nu merge ar fi nepoliticos din partea mea.
As vrea cateva sfaturi daca ati trecut prin asa ceva. -
La mine se ,,traduce" ca ai fost casatorita, ai divortat si ai vrea o alta relatie.
Intrebare: doar de ochii lumii? Sa te vada ,,lumea" cu cineva?
Sau pentru tine, pentru sufletul tau?
Nu sunt adepta celor care spun ca ,,ce-i al tau e pus deoparte". dar lasa lucrurile sa vina de la sine.
In momentul in care ai sa te linistesti, cand te vei simti, cel putin, bine tu cu tine insati, stii ca traiesti. -
Singuratatea te ucide incet

Persoanele care sunt singure chiar si atunci cand se afla in mijlocul unui grup numeros se relaxeaza foarte greu. Nivelul de stres este foarte ridicat, iar interactiunea cu celelalte persoane devine imposibila.
Daca nu ai un grup mare de amici, familie sau colegi cu care sa-ti petreci timpul liber, foarte bine, exista siteuri de socializare. Stii cum e, ai o varsta stii sa triezi oamenii, nu fac eu teoria oamenilor de pe net dar mai exista si oameni deosebiti
Capul sus si optimista! -
este adevarat, singuratatea e groaznica, dureroasa, te face sa te simti inferioara restului lumii, oricat ai fi de stapana pe tine si pe viata ta. Din nefericire pt noi, singuratatea nu e ceva care sta in puterea noastra sa o schimbam, depindem de raspunsul celorlalti, chiar si cand iesi in oras cu prietenii la un film, daca ei nu merg, degeaba mergi singura, e ciudat si patetic.
Sfaturi nu am. Poate doar sa-ti ocupi timpul pana apare cineva sa-ti atraga atentia si sa vrea ceva cu tine. -
Ilynca!
Adaug si eu ceva la cele spuse mai sus de catre eve; ia singuratatea de azi drept aliatul tau si mergi la eveniment curajoasa!
"Orice rau spre mai bine, nu?"
Asa sa gandesti, pozitiv si sa iei evenimentul drept ocazie excelenta de-a cunoaste alt singuratic.
Arata-te mai disponibila oamenilor, fii optimista si nu uita sa zambesti!
Noroc! -
Cat de bine mi-a facut sa citesc raspunsurile voastre! In fiecare am gasit ceva la care am reflectat cu atentie.
mika_mi: de multe ori m-am intrebat daca acolo unde e atata fericire e chiar asa. Poate da, poate uneori aparentele inseala.
100: da, am fost casatorita, am divortat. In sinea mea mi-am luat vina acelui divort desi atunci am ramas cu responsabilitatea cresterii unui copil, fara locuinta, cu un serviciu modest. La cativa ani am renuntat de bunavoie si la pensia alimentara si m-am multumit ca acea contributie sa fie cat vrea tatal copilului si cand poate. Am gresit crezand ca intr-o zi va reveni in viata noastra, niciodata nu m-am desprins 100% de amintiri si trecut chiar daca viata noastra n-a fost roz. Dar eram mult prea copii. Cu tristete am realizat, in final ca e un capitol incheiat si ca am trait linga un om care a fugit de responsabilitati.
Nu-mi doresc o relatie de ochii lumii, dar la un astfel de eveniment s-ar acutiza un sentiment care deja ma mistuie.
medion, cand spui site-uri de socializare te referi la un forum? Sunt ok dar parca e prea putin, am nevoie de lumea reala. Intr-adevar familia mea nu e numeroasa, lucrez intr-un colectiv 80% femei si cativa barbati in prag de pensie. Un serviciu unde nu am sansa de a intalni alti oameni, nu are nici o deschidere.
Daca as sti cum se construieste increderea!!! Chiar functioneaza chestia cu sportul??? Ma gandeam sa-mi fac abonament la o sala, in primul pentru o viata sanatoasa. E pe lista.
aditzaadriana: simt exact ceea ce ai scris! Sa stii ca nu sunt o fugara de lumea ce ma inconjoara, in prezent fac un curs de cosmetica, am inceput de aprox. doua luni, mi se pare util mai ales la varsta mea.
Tanike: multumesc de sfaturi desi ale tale sunt cel mai greu de pus in practica.
Ma gandeam ca ma veti lua la rost, ce fel de femeie pot fi daca atatia ani au trecut pe linga mine in zadar?
Dar n-a fost asa, sunteti extraordinare. Va multumesc ca existati! -
Buna seara, Ilynca!
N-au trecut anii degeaba, ai crescut un copil ca o mama buna si responsabila, poate te-ai maturizat si esti azi dispusa sa-ti reafaci viata, capitolul "cuplu".
Stii unde-ai gresit, stii ce doresti, esti deschisa unor noi portite (cosmetica, sport); de ce n-ai fi si unor site-uri specializate ìn a reuni oameni singuri?
Nu e nici o jena, e chiar simplu, ai o multime de specimene din care elimini treptat. Daca n-ai timp, altii o pot face pt tine, probabil contra cost, asa cum fac majoritatea barbatilor ocupati si seriosi, dornici sa cunoasca femei normale, pt a-si face un camin, nu pt aventuri de-o noapte sau palmares.
Daca nu esti dispusa sa ìncerci acesta alternativa, macar ìnscrie-te ìn excursii, fa niste drumetii, iesi din casa, bea o cafea unde-ti place mai mult peisajul!
E greu pana spargi gheata, cu-n zambet, o vorba, c-o privire, cu ganduri bune.
Curaj si ìncredere! -
Ilinca, tu spui ca de 15 ani de simti asa?
Este foarte mult, un deceniu jumate....
Nu uita ca anii trec galopant, si daca nu incerci sa faci ceva, exista riscul sa te trezesti la o varsta inaintata, la fel de singura, si va fi mult mai greu de actionat. Abia atunci te vei simti inerta si inutila.
Singuratatea e ca o boala, daca nu incepi sa o tratezi, poate deveni din acuta, cronica.
Este foarte bine sa ai un grup de prieteni, chiar daca acestia toti sunt cuplati, pentru ca nu se stie cand va aparea la un party sau la o terasa, un tip la fel de singur ca tine. Poate chiar ei, prietenii cuplati se vor ocupa de asta, sa-ti caute un print
In plus, te poti distra, poti face haz in preajma lor de situatia ta, tocmai ca sa nu te perceapa ca pe o victima.
Sa lasi impresia de mila, este cel mai nasol.
Asa, daca vei fi deschisa, energica, vesela, poti deveni confidenta lor, tipa aia singura dar puternica, prietena lor.
Transmiti celor din jur ceea ce afisezi. Daca stai retrasa mereu, si suspini la vederea cuplurilor, oamenii te vor trece cu vederea, te vor banui de invidie, si nu este ok.
Hai, incepe prin a te privi in oglinda si a-ti redescoperi calitatile. Unde nu-ti convine, repara. Mergi la un salon si lasa-te in grija unor profesionisti care sa-ti schimbe in bine look-ul, sa-ti redea increderea in tine.
din postarea ta, vad ca tu vrei o schimbare, actioneaza, nu te lasa! -
Margueritte: nu ma simt asa de 15 ani, de atunci nu am avut o relatie normala ca si familie/cuplu.
Ultimul_mohican, ce draguta esti! Am avut si eu o tentativa de fitness in primavara dar sala nu avea un vestiar, era aglomerat. Cred ca voi incerca sa merg pe aerobic desi nu am antrenament dar simti ca lucrezi. -
''Am iesit dintr-o relatie stabila in urma cu 15 ani, de atunci cateva relatii pasagere si atat. N-a fost (doar) vina mea, poate asa mi-a fost destinul. Ma simt uneori singura, ma uit la oamenii care sunt in cuplu, care zambesc, par ferciti si ma simt penibil. In toti acesti ani am cunoscut foarte putini oameni, sunt izolata''
sorry, n-am vrut sa te fac sa te simti mai singura decat esti, dar....din ce ai scris asta rezulta
oricum, bafta la fitness sau aerobic sau orice ai alege -
Eu am avut multi ani de sport pana m-am maritat si m-am lenevit. Inca nu m-am ingrasat, ca am metabolismul bun si imi mentin greutatea, dar nu mai sunt tonifiata si nu ma mai simt asa ca inainte, am inceput sa obosesc dimineata cand alerg dupa tramvai
ceea ce e foarte rau pentru mine.
Trebuie sa-mi modific obiceiurile ca nu se poate asa. -
Ilinca,
Forumurile nu sunt numai pt socializare online - de multe ori oamenii care scriu pe forumuri ajung sa se intalneasca si in afara netului.
Acum cativa ani si eu m-am intalnit cu oamenii care scrau pe un forum - cu unii dintre ei mai vorbesc si acum.
Se organizau intalniri saptamanale- venea cine putea, cand vroia.Unii imi erau simpatici- fata de altii nu aveam nici o afinitate- dar- socializam, ieseam in oras, cunosteam oameni noi, aflam lucruri noi.
Din cate stiu si fetele de pe eva au organizat cateva intalniri