azi nu sunt fericita
-
0 0ca sa nu supar zanamaselute sunt persoana care s-a trezit cu fata la pat
problema mea,pentru ca ma o problema
cred ca sotul meu o ia aiurea
suntem casatoriti de ceva ani,si cativa ani s-a tinut numa de prostii(nu fete,doar prostii financiare)
am fost in divort ,insa ne-am impacat si atunci mi-am dat seama ca nu mai reprezinta nimic pentru mine si fac un compromis de dragul fetei sa aiba un tata
am gasit o scrisoare datata anul trecut printre niste lucruri...in care imi scria mie(desigur ca nu a avut curajul sa imi spuna)ca e un barbat ghinionist in viata
eu lucrez,eu am grija de casa si le fac mai pe toate pentru ca el are doua maini stangi,si tot el e ghinionist in viata?
mai ca e si fara servici,si totusi are doua telefoane pe care le platesc eu,are mancarea pe care tot eu o fac,am grija de fata pentru ca el e ocupat cu descarcarea de pe internet a manelelor
si de ce e ghinionist?de ce imi aplica mie acest razboi psihologic?de ce daca ma uit si eu pe internet am amanti?de ce daca ii spun NU pentru ca nu il vreau sunt o curva?
ce trebuie sa ii fac?sa nu mai fac nimic nici eu?sa ma las si eu de servici?sa imi caut amanti ca sa ii inchid gura?poate daca fac toate astea macar va tacea? -
Nici Maica Tereza nu s-a sacrificat atata, cum o fac unele femei doar ca sa fie maritate sau sa aiba tata la copil. "Tata", care sta mai mult in fata televizorului sau calculatorului, deci ignora copilul. In cazul asta, mai bine ar lipsi de tot din peisaj.
La ce e bun un sot, daca nu e capabil nici sa contribuie la buna starea materiala a familiei, nici la treburile in gospodarie ?!
Asta nu este nici sot, nici tata; este doar un parazit nenorocit, bun de aruncat direct in ghena de gunoi.
Este greseala ta ca nu te apreciezi suficient, pt a te debarasa de un asemenea specimen. -
nu va mai luati atata peste picior...cele nefericite sa se gandeasca la un lucru,sau mai bine zis sa se compare cu altii/altele care ''o duc''mai rau..si anume..ganditi-va ca sunt oameni(femei)f bolnavi/bolnave,in caruciorul cu rotile,neputinciosi,care chiar au dreptate sa -si planga de mila,dar care nu pot face nimic.In fata acestor necazuri,toate celelalte care tin de noi,mi se par lipsite de sens.ganditi-va(eu cunosc un caz real)ce poate face o femeie paralizata si tanara,care nu a cunoscut nicodata iubirea,de fapt,nu ca nu a cunoscut iubirea,dar nu a pus niciodata piciorul in pamant,nu a simtit nimic din ceea ce simte un om intreg si normal,tot ceea ce inseamna viata cu bune si rele,pt ca boala le-a rapit orice bucurie de a mai simti viata.asa ca haideti sa nu ne mai plangem in fata unor probleme care se pot rezolva.
-
numai cand treci prin momente in care tot ceea ce-ti doresti mai mult e sa ai sanatate,intelegi cum e viata de fapt.exista rezolvare pt orice,in afara de cancer si paralizie.daca ai doua maine si putina ambitie,poti face multe.acum sa nu credeti ca eu vb asa ca as avea de toate.departe de mine acest lucru.cum am mai spus,am invatat sa nu ma mai gandesc la cai verzi si sa ma multumesc cu ce am.
-
Dikens, m-ai mai vazut pe mine ca ,,ma plang''? Raman asa ,,proasta'' cum ziceti voi si ....si atat.
Sa stii, zanamaseluta, am avut un prieten foarte drag care a murit de cancer acum aproape 2 ani. Cand ma vedea nefericita, la fel imi spunea si el,Pe de alta parte, ma gandesc, de ce oare nu putem avea si noi un pic de fericire si trebuie mereu sa ne gandim la nenororcirile altora , asa incat noi sa ne simtim ,,,fericiti''...De ce trebuie sa ne comparam intotdeauna cu ce e mai rau si nu cu ce e mai bun?! -
de ce?simplu;pt ca daca ne comparam cu altii mai buni,ramanem nefericiti.dar asta depinde de om.mie de ex.imi place sa duc o viata mai boema,(poate e mult spus)desi unii cred ca boem=ratat.imi place sa-mi fac anumite placeri(teatru,calatorii)din considerentul ca daca nu o fac acum cat sunt tanara,mai tarziu nu stiu daca o sa pot.nu exagerez cand spun ca prefer sa nu mananc intr-o zi,dar sa strang bani pt un bilet la o piesa sau pt o excursie intr-un loc frumos.toti am trecut prin momente nasoale,dar ..what the fuck?doar se termina si asta intr-o zi!pai cum vrem sa trecem prin viata,daca nu o simtim?
-
Mi-a placut faza cu ,,prefer sa nu mananc intr-o zi, dar sa-mi strang bani pentru un bilet la teatru''. Eu am facut-o de multe ori. Cea mai mare bucurie a mea era sa ajung la National in Buc. Si vedeam ,in medie, 10 spectacole pe an,acolo. Insa anul trecut, am sacrificat si aceasta pasiun e, de dragul relatiei...el nu iubeste prea mult teatrul si nu e dispus sa dea bani pentru asta. Abia astept redeschiderea stagiunii, din toamna...