vechea poveste...
-
0 0M-am gandit ca scriind undeva ce simt, descarcandu-ma o sa ma ajute sa trec peste mai usor,
Doar ce m-am despartit de prietenul meu. A fost prietenul meu f bun inca din liceu, apoi un an nu prea am mai avut treaba si la un moment dat, dupa ce am petrecut mai mult timp impreuna, am inceput sa-l plac si i-am zis si ne-am cuplat. Totul a durat aproape un an. Nu s-a intamplat nimic urat in relatia noastra. Cateodata poate eram in dubii fiecare daca noi chiar ne iubim sau doar ne e f drag unul de altul si ne intelegem f bine. Chiar am crezut ca pot sa-mi petrec multi ani cu el, dar n-a fost sa fie si mi-a zis ca si-a dat seama ca nu ma iubeste si ca daca mai continuam o sa fie doar mai greu pt amandoi, lui mai greu sa-mi spuna, iar mie mai greu sa accept.
Sunt o persoana f realista si rationala, dar sentimentele nu si le poate controla nimeni. Pana in momentul in care mi-a spus, nu am crezut ca l-am indragit asa de mult. Vrem sa fim prieteni cand o sa trecem de etapa asta dureroasa, dar deocamdata pur si simplu simt ca nu pot respira, ca nu se mai invarte pamantul, ca ma doare ceva in piept. Probabil stiti senzatia.
Stiu ca ar fi mai bine sa nu ne vedem o vreme, dar nu ne permite facultatea. In plus, nu stiu cum sa ma adun sa invat, exact acum urmeaza 5 saptamani in care am examene. Si de asta mi-e f teama. Tin f mult sa iau note mari, asa cum am avut mereu, pentru ca de media asta depinde daca pot sa aleg unde sa lucrez cand termin facultatea.
Din experienta voastra credeti ca putem sa devenim doar prieteni din nou? Nu e prima oara cand ma despart de cineva, am mai suferit si alta data, dar parca acum e si mai importanta persoana pentru mine. Chiar nu-l invinuiesc de nimic, a facut ce a simtit si ce a trebuit, cum am facut si eu altadata, altcuiva, poate.
Cred ca m-ar ajuta niste vorbe bune. -
Matilda!
Daca erai realista si pragmatica, stiai sau intuiai ca nu te joci cu prietenia, n-o ìntini cu sexuiala.
E bine sa nu amesteci borcanele.
Prietenia e sacra, mai ca iubirea, e pacat s-o pierzi aiurea, sa-i risipesti farmecul.
De-acum, o unda va strabate mereu relatia voastra, echilibrul fiind distrus.
Are balta peste si al tau va musca cand nu te-astepti. Abia atunci vei privi iar spre trecut "fara manie", doar cu nostalgie, poate.
Personal, nu mi-a trecut niciodata prin minte sa ma cuplez cu prietenii mei din copilarie, nici cand eram mari, adulti; ne simteam ca fratii, desi ne admiram si "iubeam" ìntr-un fel aparte. E minunat asa, sa stii ca nimic nu s-a distrus din magia prieteniei. -
Fie ca-ti vine sa crezi, fie ca nu, chiar daca acum mi-e greu, eu nu regret totusi ca am facut pasul ala la momentul respectiv. Adica stiu ca nu te joci cu prietenia, dar as fi ramas cu intrebarea "oare cum ar fi fost?" si nu regret ceea ce s-a intamplat chiar daca sufar.
Doar ca, sunt om, si pentru a trece peste ceva am nevoie sa aud sfaturile altora, experientele altora parerile lor. Eu chiar incerc ma straduiesc sa nu ma complac in situatia asta, sa fiu optimista, desi nu-mi sta in fire de obicei. -
Aici vei primi doar vorbe de mangaiere, de incurajare, mai ales ca se vede ca esti cu picioarele pe pamant.
Stii si tu bine ca timpul va vindeca durerea aceasta din sufletul tau. Iesi din casa, chiar daca ai de invatat. Du-te la biblioteca si citeste. Insista in inima ta pe langa tine sa rezisti, scufunda-te in cursuri, in universul lor si roaga-te sa-ti dea Dumnezeu putere sa rezisti si sa invingi ce ai de invins in fiinta ta!
Te imbratisez!