Povesti fericite?
-
0 0Citesc mereu numai povesti triste. De ce nimeni nu isi spune frumoasa poveste? M-am saturat ,de amante/amanti, despartiri, divorturi, inselaciuni, avorturi....Ar mai trebui sa aducem un preot si sa plangem la fiecare topic. Hai sa auzim si povesti de dragoste de neuitat!!! Va pup!
-
sper sa fie si pt voi o poveste frumoasa,ca pt mine este un vis.desi sunt cu el de un an si 2 luni si nu mai am 16 ani,traim ca la 16 ani.de cate ori vad numele lui pe telefonul meu ca ma suna am emotii,nu stiu cu ce deget sa ii raspund doar ca sa ii aud vocea.cand stiu ca vine la mine toata tremur.prietenii imi spun ca nu sunt normala si ca sunt copila rau,dar ma face sa visez,sa uit de mine...sper sa ramanem tot timpul asa.seara cand pleaca de la mine stau pierduta in ganduri la el.nu ii pot uita privirea si felul cum se poarta cu mine...este de vis.sunt bucuroasa ca il am alaturi desi nu suntem de mult impreuna.
-
Ok incep eu. Noi ne-am cunoscut in urma cu aproape 3 ani...Maine facem 2 ani si 8 luni si sper sa ajungem pana la 100. Primii doi ani au fost de vis la noi dar am avut o prioada cand imi pierdusem increderea un pic in el, atunci cand a plecat in strainatate (am deschis atunci un topic cu subiectul asta) si nu prea aveam eu incredere in el ca o sa fie baiat cuminte, dar a fost o greseala a mea. Trebuia sa stea 3 luni in Italia sa munceasca, dar a venit mai repede. Dupa doua luni era ziua mea si pana seara tarziu am fost suparata la maxim ca nu imi trimisese nici macar un sms cu "la multi ani" , dar seara m-am trezit la usa cu prietenul lui cel mai bun si cu un buchet imens cu 21 de trandafiri. De la iubitul meu erau, normal. Va dati seama ca mi-a trecut orice suparare. Si dupa doua zile ma suna...ca iesi pana la scara, nu stiam de ce...si cand il vad in fata mea
Nu mi-a venit sa cred, am sarit in bratele lui, mi-au dat si 2-3 lacrimi asa pe la spate
si parca eram doi indragostiti care s-au intalnit prima data, aveam fluturi in stomac si eram asa retrasa primele ore ca nu stiam nici cum sa ma comport. El trebuia sa vina dupa o luna, daca venea si atunci. El era aproape neschimbat dar se vedea oboseala pe fata lui. Eu cu 9 kg mai slaba
De la 60 ajunsesem la 51. Vroiam o schimbare si imi reusise. De atunci ne-am ineles cel mai bine, parca eram la inceput. Au mai fost niste neintelegeri din cauza unui prieten al lui care tot il tragea spre distractii, iesiri, etc. dar au trecut. Acum asteptam sa plecam la munte o luna si abia astept sa fim doar noi doi. Cand suntem singuri ne intelegem cel mai bine, si cand ma gandesc ca iubesc fiecare particica din el, nu stiu daca e buna asa multa iubire, pt ca il iubesc prea mult si el pe mine ma iubeste la fel sper, si din cate mi-a demonstrat asa e. Bine...sunt multe detalii in povestea mea cred ca mi-ar trebui o zi intreaga sa le scriu pe toate. Intr-un cuvant ..eu sunt fericita. Voi? Next story