Va rog mult, un sfat!e el, ca poate e

  •  
    • 14 mesaje
    23 Iun 2010, 20:03
    0 0
    Am mare nevoie de parerile voastre, fetelor.
    Peste o luna facem 3 ani de relatie. La inceput, am fost topita, inebunita dupa el, cred ca si el la fel. Apoi eu l-am stresat o vreme, cand am facut 2 ani impreuna, ca imi doream sa ne casatorim, imi doream un copil, amandoi avem 28 ca varsta. El a zis ca nu vrea, ca nu se poate lasa influentat, ca de ce insist mai mult, de-aia nu va vrea macar sa se gandeasca. M-am despartit de el, 3 luni cred ca am stat separati, apoi ne-am impacat. Numai ca intre timp, s-a schimbat ceva. Eu nu-l mai iubesc. A fost foarte puternic socul cand ne-am despartit, el mi-a zis cateva chestii urate inainte si mai mult pentru asta nu am mai vrut sa fiu cu el, am zis ca nu merit sa fiu jignita (n-a fost mare lucru, dar pentru mine a contat). Acum facem 3 ani. El inca nu zice nimic cert de casatorie, mai zice cateodata sa strangem bani sa facem nunta, eu nu imi mai doresc, vreau altceva, am senzatia ca imbatranesc langa el. Vorbeam azi cu un coleg de la serv. si imi povestea ca si-a terminat casa lui si acum o construiesc pe a parintilor.Si se plangea ca el isi doreste foarte mult un copil, iar iubita lui nu, el avand vreo 36 de ani, iar ea 26. Si ma gandeam ca si eu, anul trecut, pe vremea asta, imi doream un copil, si am ajuns sa ma complac. Chestia este ca eu am senzatia ca nu il mai iubesc pe al meu prieten. Daca inainte ma agitam ca nu m-a sunat u jumate de zi, acum nu ma mai intereseaza, ma uit cu sila la telefon. Si de sunat ma suna. Cateodata nu am chef sa ii raspund, il las sa sune. Acasa, cand ne vedem, suntem doi straini care locuiesc in aceeasi casa, care fac sex destul de des, mananca impreuna,impart cheltuielile si cam atat. N-avem planuri. Nu ne dorim nimic impreuna. Am ajuns sa fiu depresiva din cauza faptului ca nu se schimba nimic in viata mea. Stiu ca nu e tocmai corect fata de el, ca poate el ma iubeste in felul lui, dar ma gandesc la vorbele colegului asta al meu. Acum 4 ani m-am despartit de fostul dupa ce facusem 2 avorturi cu care m-am chinuit singura, el fiind de fiecare data plecat din oras. Si de fiecare data m-am gandit cat de haioasa pot sa fiu sa am langa mine asa specimen. Si cand m-am despartit de el, mi-a reprosat ca nu i-am dat voie sa fie tata, in conditiile in care el nici nu stia de capul lui. Acum s-a intors roata. Exact asta zicea si colegul asta al meu.
    Ma intreb si pe mine si cer si pareri din afara: voi in locul meu daca v-ati afla, ce ati face?
    Eu simt ca am dat de un dead end in viata mea, mi se pare ca nu mai inaintez de vreo 2 ani. Eu sunt obisnuita sa am scopuri in viata, sa-mi doresc sa fac lucrul x si sa il si fac, acum depind de el si el pare sa fie ok asa, iar eu nu.I-am spus de multe ori ca am o depresie, e a nu stiu cata oara cand ma apuca starile astea de deznadejde, si nu cred ca ii pasa, m-a intrebat in ce consta depresia asta a mea si a zis ca nu-i nimic, sa-mi vad de treaba ca voi trai. Normal ca voi trai. Dar traiesc cu un copac langa mine. Nu-i pasa de ce simt, de ce imi doresc, nu-si doreste nimic,nici pentru el nici pentru noi, ma ia peste picior cand il intreb de relatia noastra, unde va ajunge ea. Cred ca ii e bine asa si nu se complica. Zice ca nu vrea sa se desparta de mine ca el ma iubeste. Dar sincer, nu stiu ce sa cred. Nu face nici un gest sa-mi arate. nimic. In afara de sex, absolut nimic.
    Ce ma sfatuiti sa fac?
  •  
    • 4687 mesaje
    23 Iun 2010, 20:09
    0 0
    scrie povestea mai pe scurt ca eu una n-am inteles prea multe , se poate?
  •  
    • 12625 mesaje
    23 Iun 2010, 20:10
    0 0
    o vorba....

    ciorba reincalzita........

    un sfat.........

    boala lunga...moarte sigura...rupe mata si amin

    mai gheatza...un rezumat? sa chem secretara?
  •  
    • 14 mesaje
    23 Iun 2010, 20:11
    0 0
    Ma simt nefericita, neatractiva, nu pot sa schimb nimic, nu pot sa ies cu altcineva fiindca el sta la mine, imi e teama pe de alta parte ca imi bat joc de un om care ma iubeste si s-ar putea sa il mai iubesc si eu dar nu imi dau seama, desi am senzatia ca sufletul meu e plat, nici o emotie pentru el , absolut nimic. Ma simt blocata. Si cu el daca vorbesc si ii zic ce ma doare, fie ocoleste subiectul, fie zice ca el ce poate face sa schimbe asta? ca daca eu simt ca el nu ma iubeste, ce mai conteaza ce zice al sau ce simte el? Tocmai asta e buba, ca nu se da peste cap sa-mi arate cat de importanta sunt eu pentru el. Daca ii gatesc, daca ma gaseste acasa seara cand vine de la munca si daca iesim impreuna undeva la final de saptamana, el crede ca suntem ok. Nu mai stiu ce sa fac. Cateodata am impresia ca face intentionat pe omul batut in cap sa renunt eu sa mai incerc sa-l fac sa inteleaga ca nu sunt fericita langa el, ca trebuie sa miste ceva sa imi arate ce simte.
  •  
    • 14 mesaje
    23 Iun 2010, 20:13
    0 0
    mai pe scurt: relatie lunga. eu vreau casatorie, copil. vroiam. acum nu mai stiu ce vreau, m-a facut sa cred ca nu mai vreau. El NU vrea. Nu stiu daca il mai iubesc. Ce imi ramane de facut?
  •  
    • 523 mesaje
    23 Iun 2010, 20:13
    0 0
    Te citez:

    Eu sunt obisnuita sa am scopuri in viata, sa-mi doresc sa fac lucrul x si sa il si fac, ...

    Ti/ai raspuns singura...
    Continuua sa faci ceea ce te face fericita...
  •  
    • 4687 mesaje
    23 Iun 2010, 20:14
    0 0
    carmen, eu n-am rabdare sa citesc biografii, e bai? daca zicea, il iubesc el nu prea, eu vreau copii si el nu as fi inteles , dar asa ....
  •  
    • 1509 mesaje
    23 Iun 2010, 20:14
    0 0
    te cam contrazici

    ba nu il mai iubesti/vrei, ba ala nu e atent la nevoile tale
  •  
    • 14 mesaje
    23 Iun 2010, 20:15
    0 0
    Cred ca mi-e si frica un pic de singuratate, ma panichez ca nu voi gasi pe altcineva. Dar totusi, poate e mai bine singura decat cu caruta si tot amarata.
  •  
    • 12625 mesaje
    23 Iun 2010, 20:15
    0 0
    pai sa ai rabdare...am vazut eu bigrafii de 5 pagini..acolo citeala
  •  
    • 14 mesaje
    23 Iun 2010, 20:16
    0 0
    Nu ma contrazic. E un complex de imprejurari care toate au facut sa se duca naibii sentimentele.
  •  
    • 4687 mesaje
    23 Iun 2010, 20:18
    0 0
    carmen , nu ma speria fata , ca mi-s sperioasa de fel

    inca un topic rezolvat
  •  
    • 14 mesaje
    23 Iun 2010, 20:23
    0 0
    Si nici el nu este omul sa aduca ceva nou in relatie, sa faca vreun gest spontan si frumos.
    Inainte incercam eu sa mai fac cate ceva sa nu ne plictisim, ii pregateam o cina romantica sau organizam o excursie fulger la munte, de genul urcat in tren si plecat pe nepregatite. Acum daca eu nu ma agit, el nici atat. E borring. Oare nu sunt prea tanara sa am o relatie din asta plicticoasa la anii astia?
    Eu vreau cand mergem la munte sau in alte parti sa incercam diverse chestii, de la mancaruri pana la sporturi, vroiam sa invat sa schiez, dar el nu vrea sa mergem ca ii este teama iar daca mergeam numai eu se supara. La fel face mai tot timpul. Nu vrea sa schimbe nimic iar eu nu mai pot, nu mai suport sa vad atatea chestii care se desfasoara in jur, de la spectacole, concerte, excursii, tot felul de experiente inedite, si nu ma pot baga in nimic ca el nu vrea si il deranjeaza daca eu ma duc fara el la sala, daca ies in oras fara el, daca merg fara el la cumparaturi, dar nici cu mine n-ar merge, prefera sa trandaveasca.
  •  
    • 13910 mesaje
    23 Iun 2010, 20:25
    0 0
    mda.....lung cearsaf!
    n-am reusit sa citesc pina la final!

    dar am citit suficient incit sa te intreb ce-ti mai umbla prin cap cuvintul casatorie daca nu-l mai iubesti, de ce mai stai cu el......


    nu s-au terminat barbatii, sint destui care au ceva de oferit, printre ei, poate, e unul si pt. tine....


    edit : dupa ultima postare, cred ca ai incurcat zilele : e miercuri azi!
  •  
    • 14 mesaje
    23 Iun 2010, 20:25
    0 0
    Credeti ca e nedrept fata de el sa imi cer libertatea inapoi? Daca chiar ma iubeste si o sa fim amandoi nefericiti? N-as vrea nici sa ii fac sufletul praf.
  •  
    • 14 mesaje
    23 Iun 2010, 20:28
    0 0
    E ceva mai complicat. Cand ne-am certat anterior, am insistat vreo 3 saptamani sa se mute de la mine, simteam ca nu il mai suport in pat langa mine, mai ales ca imi vorbise urat. Atunci il iubeam, simteam ca nu pot trai fara el, si am plans vreo cateva zile continuu cand a plecat. Acum imi pare rau ca l-am primit inapoi. Dar mi-e rusine sa ii cer iar sa plece , sa o iau de la capat, mai ales ca nu e un conflict deschis, doar eu sunt apatica si nefericita si plictisita si fara sperante si fara planuri de viitor. Nu avem literalmente nici un plan, nici macar de concediu.
  •  
    • 14 mesaje
    23 Iun 2010, 20:31
    0 0
    Am zis eu ca nu e miercuri azi?
  •  
    • 4687 mesaje
    23 Iun 2010, 20:33
    0 0
    ii spui asa, mai Gheorghe, asa nu se mai poate, vreau langa mine un barbat puternic, ceea ce tu nu vei fi niciodata asa ca , te rog ia-ti catrafusele si dispari , e greu crezi?
  •  
    • 13910 mesaje
    23 Iun 2010, 20:33
    0 0
    ce draci o fi asa complicat?
    nu mai iubesti un om, nu-i mai suporti prezenta....punct!!!

    va complaceti in situatii din astea si apoi veniti la mingiiat crestetul.

    se pare ca-ti place situatia, motiv pt care nu renunti.
  •  
    • 14 mesaje
    23 Iun 2010, 20:34
    0 0
    Nu stiu sa dau papucii.
    Greu de crezut dar chiar nu stiu.