Despre increderea in sine

  •  
    • 18 mesaje
    15 Iun 2010, 18:33
    0 0
    Va salut pe toti/toate cititoarele acestui forum.
    Am si eu o mica mare problema si profit de anonimatul internetului pentru a vorbi despre ea, fiindca mie mi se pare important, dar apropiatilor mei nu.
    DEeeeeci: persoana mea - 26 de ani, junior accountant la o firma. Orice as face, incotro m-as indrepta, n-am incredere in mine. Nu stiu de ce, probabil e ceva nativ, scris in relief in ADN-ul meu. No matter what, pesimismul si neincrederea imi domina toate actiunile.Mami meu zice ca sunt paranoica, asa e orice om, dar eu ma percep ca si cum as duce la extreme neincrederea asta.
    Nu am incredere in mine sa ies din casa nemachiata, desi nu arat scarry, nu am incredere in mine sa port o fusta, daca ma imbrac in fusta sa merg undeva, la job ori in oras, imi iau pantalonii cu mine, in maxim 2 ore ma schimb, am mereu senzatia ca nu sta bine pe mine, si astea sunt doar cateva aspecte ale neincrederii. Una dintre colege imi e mai apropiata si imi zicea ca ea ma percepe foarte peesimista si neincrezatoare in fortele proprii , lucru foarte real, de altfel.
    Probabil din motivul asta mi-am ales mai tot timpul prieten/iubit un barbat mediocru, inteligent si carismatic,dar nu sa cad pe spate de frumusetea lui. Spre deoseb ire de mine, am observat ca toate tipele pe care le stiu alearga numai dupa barbati inalti, good looking, frumosi, cu joburi bune, barbatii care starnesc competitia in jurul lor. Ai mei alesi nu ridicau valuri, sunt genul de barbati enigmatici, ciudati, dificili. Nu stiu de ce ii aleg, probabil tot din lipsa increderii si tupeului de a ma lansa in "bataia" pe unul bun. Si pana acum, toti au fost la fel, nu-si doreau nimkic de la viata, aveau un job plicticos si haios platit,dar mai bine decat nimic, unii nu aveau bani si am iesit de cateva ori pe banii mei, per ansamblu numai relatii ciudate.
    Concluzia mea e ca trebuie sa ma schimb cumva, sa vad partile mele bune, daca altele urate cu spume debordeaza de incredere, trebuie sa fac si eu macar atata lucru.
    Acum, ce vreau eu de la voi e sa va ganditi ce anume va face pe voi sa va considerati niste femei extraordinare. Ce va ridica respectul de sine la un nivel inalt? Ce va face sa va simtiti mai bune decat restul lumii?
    Astept sa va citesc. Merci mult si raman prin zona, sper sa raspunda cineva
  •  
    • 18 mesaje
    15 Iun 2010, 18:40
    0 0
    NU MAI E NIMENI PE AICI?
  •  
    • 4811 mesaje
    15 Iun 2010, 18:51
    0 0
    Sunt io.Si-mi place subiectul.
    Angelica,27 de ani.
    Increderea in mine a fost mereu un subiect in leg cu care mi-a fost imposibil sa pot avea o atitudine constanta.
    M-am nascut intr-o familie cu probleme si mereu am simtit ca am un oarecare handicap fata de colegii si prietenii mei.Apoi am crescut si am descoperit baietii( de fapt ei m-au descoperit pe mine) si nu intelegeam
  •  
    • 4811 mesaje
    15 Iun 2010, 18:58
    0 0
    De fusta nici nu mai vorbesc.N-am purtat in viata mea fusta sa mi se vada picioarele pt ca mi se pare ca am gambele prea groase.
    Cat despre barbati...am avut de tot felul...si top of the shit (toti mai mari sau mult mai mari decat mine,oameni cu o cariera si afaceri solide,barbati vanati de toate femeile,vedetute autohtone)...dar am si stat 6 ani cu unul (nu mediocru dar destul de aproape de mediocritate) cu care nu-mi era bine , de frica ca nu ma mai vrea nimeni.
    Nici pana in ziua de azi nu inteleg ce vad barbatii la mine...in conditiile in care inca nu am curaj sa stau tot tp nemachiata sau nearanjata la par in fata iubitului meu.
  •  
    • 4811 mesaje
    15 Iun 2010, 19:04
    0 0
    Ce-mi da mie incredere?felul in care ma vad cei apropiati si toata iubirea cu care ma inconjoara mam,sora mea,prietenii si iubitul.Prietena mea cea mai buna imi repeta intr-una ca si-ar dori sa fie ca mine,sa aiba un corp perfect ,sa fie simpatica,amuzanta si s-o iubeasca toata lumea.Iubitul meu imi spune mereu ca sunt incredibil de frumoasa si ca sunt cel mai bun om si mai "sanatos" om pe care l-a intalnit.Normal ca stiu ca imi spun lucrurile astea numai pt ca ma iubesc dar simplul fapt ca niste oameni asa minunati ca ei ma iubesc ma face sa mut muntii din loc si sa ma cred cea mai smechera.
  •  
    • 4811 mesaje
    15 Iun 2010, 19:04
    0 0
    Nah ca am scris 3 mesaje ca scumpa de eva mi-a mancat din cel initial.
  •  
    • 18 mesaje
    15 Iun 2010, 19:05
    0 0
    Tocmai ca ma regasesc si eu partial in ce zici tu. Si eu am stat de multe ori cu niste persoane de care nu eram foarte indragostita, poate nici macar indragostita, de frica singuratatii, de teama ca nu ma va mai placea nimeni mult timp. Am stat ani intregi singura, no boyfriend, tocmai in perioada liceului, si nu gaseam pe nimeni sa imi placa, desi doritori se gaseau, dar si aceia erau ciudati, fie cautau o partida ocazionala de sex, fie nici ei nu stiau ce vor. De fostul prieten m-am despartit dupa 1 an jumate.Am observat ca nu ducea relatia nicaieri. Noi nu ieseam nicaieri la dans, intr-un club, undeva, cand ieseam in oras ieseam la o pizza, sau in week-end la gratar, o viata de fripturist, tot timpul numai sa bem si sa mancam, nu ar fi mers nici mort sa vedem si noi un spectacol, sa facem un traseu montan intr-un week-end sau sa incercam ceva deosebit. Intr-un final am renuntat, desi cred ca ma iubea, si eu il iubesc dar pur si simplu m-am plictisit si sunt totusi prea tanara pentru o viata de pensionar.
    Acum stau singura de vreo 5 luni. Evident, nu gasesc pe nimeni interesant, m-a invitat un ciudat sa ies cu el, mi-a fost lene, nu agreez barbatii care au probleme cu igiena, tipul era un rocker cu un par lung si nespalat, nu vreau sa stiu cum aratau alte zone ale corpului.
    M-am saturat de barbatii neintelesi care habar n-au ce cauta.
    M-am saturat si de mine, ca nu am acest tupeu pe care il au altele, sa merg singura in club sau sa merg sa ma asez la o masa intr-o cafenea si sa incep sa ma bag in vorba cu cei din jur (stiu pe cineva care face chestia asta si are o multitudine de cunostinte, nu stiu cum reuseste sa ii faca pe oamenii aceia sa socializeze, sa schimbe numere de telefon, asta iarna spre exemplu a cunoscut asa un instructor de ski si a mers la brasov vreo cateva week-enduri si a invatat sa schieze, ceea ce e supertare).
  •  
    • 18 mesaje
    15 Iun 2010, 19:12
    0 0
    La mine, parca nimic nu este outstanding.
    Serviciul e ok, nu da pe-afara , nu mor de pasiune, nu e un job cu mari realizari, just paper work.
    Mai nou, relatie zero.
    DEci incredere in mine zero.
  •  
    • 4811 mesaje
    15 Iun 2010, 19:24
    0 0
    Da' nici la mine nu e.Dar am oameni in jur pe care ii admir si ii iubesc si asta mi se pare suficient.
  •  
    • 18 mesaje
    15 Iun 2010, 19:29
    0 0
    Mda. Eu nu prea beneficiez de admiratia celor din jur, sau cel putin nu exprimata.
    Probabil ca tu esti si o femeie foarte frumoasa, altfel e cand atragi privirile. Lucru care mie foarte rar mi se intampla
    cum zicea, e scris in ADN, de-asta e bine sa faci copii numai cand esti fericit si linistit in casnicie, nu ca ai mei p;arinti, certuri si batai pe ordinea de zi.
  •  
    • 4811 mesaje
    15 Iun 2010, 19:31
    0 0
    Nu,nu sunt o femeie foarte frumoasa,nici macar o femeie frumoasa...dar sunt o femeie vesela.
    Si cum crezi ca a fost si la ai mei cand m-au conceput?fix la fel!si sa vezi ce mandre am iesit eu si sor-mea...
    It's all about Benjamin's baby...si about attitude!
  •  
    • 627 mesaje
    15 Iun 2010, 19:33
    0 0
    faptul ca nu ai curaj sa iesi in fusta nu inseamna neaparat ca nu ai incredere in tine, inseamna ca tu esti cea care e foarte critica cu ceilalti, de aici impresia cum ca vei fi judecata, la randul tau. daca nu ai fi tu ceea care clasifica si critica purtatoarele de fusta, nici nu ti-ar trece prin cap ca ceilalti ar putea face acelasi lucru, si prin urmare, nu ai avea nici un motiv sa te simti aiurea purtand fusta.
    faptul ca ai avut prieteni naspa, poate fi foarte bine o frica de refuz, sau ceea ce percepi fiind un risc crescut ca respectivul sa te insele/ sa iti dea papucii.

    asa zisa neincredere in sine e cauzata de conflictul dintre ceea ce credem noi ca suntem, si felul in care credem ca ceilalti ne percep. mai exact, in sinea noastra ne credem scula de bascula, problema e ca nu ii credem pe ceilalti capabili sa realizeze 'potentialul' nostru. fiecare raspuns negativ ar insemna o oaresce scuturare, dar nu, nu suntem pregatiti pentru asta, asa ca e mai simpu sa ramanem pe loc si sa nu schimbam nimic, sub umbrela unei asa-zise lipse de incredere
  •  
    • 18 mesaje
    15 Iun 2010, 19:35
    0 0
    exact ce trebuie sa invat eu.
    Cred ca eu nu stiu sa ma simt bine in pielea mea, nu stiu cum sa reactionez cand imi spune cineva ceva de bine, nu am avut realizari extraordinare, situatii fantastice din care sa ies castigatoare.
    Stiu ca totul tine de atitudine, dar cum ar trebui sa fie atitudinea mea? vesela sunt si eu, dar nu are si alte efecte in afara de un banc-doua zise intre colegi.
  •  
    • 4811 mesaje
    15 Iun 2010, 19:37
    0 0
    Prietena mea cea mai buna,care mie mi se pare una din cele mai elegante si finute si simpatice si inteligente si cuminti fete din lume ma intreaba mereu cum sa faca sa fie si ea ca mine,cum s-o iubeasca si pe ea lumea ca pe mine.SI mie mi se pare ca e exact invers....Deci nah,fiecare avem pasaricile noastre...
  •  
    • 627 mesaje
    15 Iun 2010, 19:40
    0 0
    cine nu are incredere in el (realizeaza ca ii lispesc niste cunostinte/ calitati menite sa-i aduca succesul intr-un domeniu sau altul) e umil, deschis sa invete

    tie iti pasa prea mult ce cred altii si uiti sa traiesti, sa te deschizi, sa fii tu

    un sfat? urmeaza-ti emotiile. oamenii care sunt adanc implicati in ceva uita de ceilalti, de felul in care ar putea fi perceputi.
    iti place vreun tip care arata bine si whatever? du-te si spune-i. fa numai ce ai tu chef, fara sa te gandesti la consecinte (adica la un posibil esec). daca depasesti bariera asta, daca accepti ca nimic pe lumea asta nu e sigur, ca, indiferent cat de bine ai arata in fusta, tot se vor gasi carcotase care sa te critice, o sa uiti de ceea ce numesti tu acum lipsa de incredere
  •  
    • 18 mesaje
    15 Iun 2010, 19:41
    0 0
    ba din contra, eu nu ma cred scula de bascula , sunt inversul medaliei, ma cred insuficient de frumoasa, insuficient de desteapta, insuficient de ... toate cele.
    N-am nimic cu purtatoarele de fusta, ce sa am? Incerc si eu sa port, dar mereu mi se pare ca nu sta bine fusta, ca e prea lunga, ca e prea scurta, ca nu stiu ce si mereu termin prin a ma schimba in pantaloni. Ar fi chiar ciudat sa am ceva impotriva fetelor care se simt confortabil in fusta.Problema e ca nu ma simt eu confortabil si asta din faptul ca nu am incredere in mine, am senzatia ca lumea va zice de mine "uite-o si pe pitica aia grasa, cu tocuri de 9 si fusta!"
  •  
    • 627 mesaje
    15 Iun 2010, 19:43
    0 0
    'Problema e ca nu ma simt eu confortabil si asta din faptul ca nu am incredere in mine, am senzatia ca lumea va zice de mine "uite-o si pe pitica aia grasa, cu tocuri de 9 si fusta!"'

    de ce crezi ca lumea va spune asta despre tine? de ce crezi ca ii pasa cuiva asa demult de felul in care arati tu?

    PS: nu vreau sa intelegi ca nu ai fi importanta, e doar o intrebare
  •  
    • 4811 mesaje
    15 Iun 2010, 19:45
    0 0
    Jingle,dar ai vreodata momente cand ti se pare ca arati f bine si atragi privirile si te simti foarte inlargul tau?
  •  
    • 18 mesaje
    15 Iun 2010, 19:47
    0 0
    strawberry-fields, am facut chestia asta cu tipul care arata bine de 2 ori in viata mea. prima oara a fost esec total, dupa ce respectivul - coleg de grupa, se tot baga in seama cu mine, si a inceput sa-mi placa de el, l-am invitat la film. Mi-a zis foarte franc ca am inteles gresit, ca eu nu sunt genul lui.
    A doua oara cand am facut asta, era un tip de care, la fel, credeam ca ma place, si bietul om a ramas masca in momentul cand l-am invitat la film, a refuzat, apoi m-a cautat el, am fost impreuna fix o luna jumate, the end.
    Ar fi b ine sa fie asa simplu. Am o prietena buna care zice ca ea nu ma intelege ca sunt prea negativista si ca eu nu stiu sa ma port in asa fel incat sa par disponibila. Ei bine, ce presupune asta? Ca dupa mintea mea, cred ca ma arat disponibila, nu sunt vreo morocanoasa sau vreo rautacioasa.
    Yet, doesn't work for me.
  •  
    • 18 mesaje
    15 Iun 2010, 19:48
    0 0
    Nu prea am asemenea momente, Angelie. De fapt cred ca nu am deloc.