Cum sa-ti gasesti repere dupa despartire
-
0 0M-am hotarat sa deschid un subiect pt ca am cititi zilele astea de mai multe despartiri, divorturi.. si eu insami fiind in divort, caut motive sa inteleg ce se intampla, sa accept totul asa cum e, sa pastrez o amintire frumoasa despre ce a fost, sa incerc sa-mi vindec ranile si sa ma redescopar pe mine, cea care eram inainte de a deveni... asa cum am mai scris si pe aici.
So....de ce atat de greu sa te desparti? Fiindca in orice relatie pui in celalalt ceva din tine si atunci devine grey sa-l parasesti fara sa pierzi putin din tine.
Voi scrie in continuare ceva citit intr-o carte.. si sper sa ajute pe toti cei aflati in situatia descrisa.
"Totul a explodat in viata mea in mai (anul alegeti voi!
) Si totusi, dupa o vara si o toamna petrecute intr-o stare de afazie totala la inceput, si apoi partiala, a trebuit sa-mi reconstruiesc existenta pornind de la mormanul de moloz care era viata mea. Credeam pana atunci in valori pe cat de demodate, pe atat de reactionare precum fidelitatea, loialitatea, dragostea si atasamentul indefectibile(la bine si la rau) fata de partener si familie, impartasarirea celor mai frumoase si mai intunecate momente, intrajutorarea, sprijinul moral si fizic, iertarea, sfaturile, ascultarea, blandetea, tihna, intelegerea, dialogul... Pe scurt,tot ce credeam cu naivitate ca reprezinta cimentul unui cuplu, dincolo de imbratisari, pasiune, gustul fortifiant pentru sex din primii tre ani de viata comuna.
Brusc, in viata mea nu mai era nimeni care sa impartaseasca si sa creada in valorile mele. In orice caz, iata-ma singura in barca mea, cu acest frumos ansamblu de valori scorojite in banduliera, vaslind si incercand sa nu pierd din vedere ce sunt, ce vreau, ce valorez. Nu e deloc simplu, prin urmare, sa continui sa cred in mine si in ceva dupa un asemenea naufragiu pentru care, la fel ca in orice despartire, port jumatate din raspundere." -
"Asa ca iata cums-a organizat noul meu tabel de repere:
1. Sa continui sa ai incredere in celalalt, sa vorbesti despre tine si despre indoielile tale Celei Mai Bune Prietene de mai multe ori pe zi sau pe saptamana;
2. Sa continui sa muncesti pe rupte. Pentru a-ti dovedi ca exista bastioane care nu iti pot fi luate.
3. Sa continui sa te faci "foarte frumoasa" in fiecare zi, pentru ca tu sa te placi intai pe tine si apoi sa le placi si celorlalti;
4. Sa continui sa ai calitati recunoscute anterior de ceilalti: amabilitatea, corectitudinea, deschiderea de spirit, disponibilitatea, umorul...
5.Sa crezi mai mult ca oricand in tine, fiindca nu trebuie uitat niciodata ca vita de adult este de fapt ucenicia singuratatii, chiar si in doi;
6. Pentru prima oara in viata SA FIU EGOISTA,sa ma gadesc la mine, sa ma ajut fizic si sa am o mare grija de umila mea persoana;
7. Sa nu ma plang de ceea ce am pierdut pt totdeauna, ci mai degraba, sa ma gandesc la ce voi deveni, adica la ceea ce nu voi datora decat mie insami. Cea mai mare si mai frumoasa poveste de dratgoste pe care am trait-o suntem noi si noi insine.
8. Sa te vezi cu multa lume, cu oameni noi, necunscuti pana atunci, din toate mediile, din toate locurile. Pot sa aduc marturie ca faptul de a vizita saracia si a-ti lua angajamentul de a o eradica te face sa fii lucid, umil si pragmatic.
9. Sa iti refaci un interior confortabil in car sa vrei sa traiesti, sa te intorci de la lucru, unde sa vrei sa-ti chmeni prietenii.
10. Sa nu vrei in niciun caz sa-ti schimbi restul existentei sub pretextul ca cuplul tau a explodat. Dimpotriva, trebuie sa continui sa-ti trasezi ruta, nu sa-ti refaci, ci sa-ti continui viata!" -
impresionant textul....ma regasesc in ce scrie acolo....din pacate
.
stiu ca puterea de a trece peste se afla in noi. si tocmai treaba ma doare cel mai tare!!! imi dau seama ca nu am pe cine ma baza ca sa trec peste! si duc o lupta cu mine si pentru mine si imi tot spun ca voi iesi victorioasa din lupta asta. dar am momente cand am senzatia ca mi se rupe sufletul!!
se zice ca â€timpul le rezolva pe toateâ€, dar eu adaugâ€...le rezolva, dar cu ce pret?! conteaza si modul cum le rezolva...†-
"La modul general, ruptura este mai usor de suportat pentru cel care ia decizia despartirii. Se constata in aceasta privinta ca barbatii isi refac cuplul mai usor decat femeile, nu fiindca au o mai buna capacitate de a o lua de la capat,ci fiindca au o teama mai mar de singuratate.
Se mai constata ca femeile urmeaza intr0un numar mai mare terapie decat barbatii. Inainte de ruptura, ele vin impreua cu sotul; fiindca il cunosc bine, ele stiu ca va suferi.Apoi, ele au speranta secreta ca el va continua terapia dupa divort. Dar barbatul nu accepta nici despartirea, nici terapia, care, din punctul lui de vedere, nu a folosit la nimic din moment ce nu a evitat ruptura. Femeia va fi deci aceea care va avea tendinta de a o continua singura pentru a intelege ce s-a intamplat. Ea traieste criza ca pe un prilej de a medita, de a privi retrospectiv.
Despartirile ii permit uneori fiecaruia sa se maturizeze si sa se regaseasca ulterior.
Efectiv, la sfarsitul unei relatii e inutil sa cauti sa-i reprosezi pe fata celuilalt toate defectele care te deranjeaza la el. In schimb, trebuie sa ni le exprimam pe ale noastre, fara eschivare sau agesivitate,tinand seama de doua principii. In primul rand, sa nu devalorizam niciodata momentele petrecute impreuna, fiindca ar insemna sa ne devalorizam pe noi insine din moment ce le-amtrait si noi. Apoi, s ne justificam decizia vorbind despre noi si nu despre celalalt, sa evitam reprosurile, culpabilizarile.
Divortul (despartirea) este considerat una dintre cele mai importante cauze de stres. El isi are deci partea sa de suferinta, de ranchiuna, de furie, de frustrare. Dificultatea de a accepta situaita, teama de schimbare si de necunoscut nu imbunatatesc cu nimic situatia. Aceste sentimente sunt intru totul normale si fac parte din procesul de vindecare. Dr atunci cadn emotiile domina, ramane prea putin loc pentru ratiune. Invatand sa va gestionati emotiile, veti vedea lucrurile mai limpede si veti fi in stare sa luati hotararile cele mai bune!" -
''Credeam pana atunci in valori pe cat de demodate, pe atat de reactionare precum fidelitatea, loialitatea, dragostea si atasamentul indefectibile(la bine si la rau) fata de partener si familie, impartasarirea celor mai frumoase si mai intunecate momente, intrajutorarea, sprijinul moral si fizic, iertarea, sfaturile, ascultarea, blandetea, tihna, intelegerea, dialogul...''
mai, daca pentru tine toate lucrurile insirate mai sus sunt ''demodate'', inseamna ca ai sau esti pe cale sa ai un sistem valoric de hartie...
e nasol sa fii debusolat, dar nu o lua chiar razna pe campie, mai filtreaza si tu putin lucrurile....
daca ai tradat valorile alea ''reactionare'' in care credeai, oh god ce cuvinte mari ( cand de fapt lucrurile care conteaza sunt atat de simple), asuma-ti treaba asta si invata ceva din ce a fost, -
Intr-adevar Full_moon este realist si foarte bine gandit ceea ce ai spus tu........insa eu nu prea pot sa nu am unele resentimente fata de "fostul", mai ales cand nu doar eu am fost de vina pt despartire.
Mie imi este destul de greu sa continui acum singura deoarece prieteni nu pre am .......am o singura prietena din copilarie si pe ea deja am agasat-o cu amanunte privind problemele mele. Si mai am o fosta colega de facultate si actuala colega la serviciu........si cu ea am vorbit insa nu am spus amanunte delicate. Cei mai multi amici pe care ii am sunt si ai "fostului" deoarece acestia sunt fosti colegi de facultate ai lui si actuali colegi de serviciu de-ai mei. Din pacate cu ei nu pot discuta nimic, nu ca n-as putea sa le zic dar nu vreau pt ca nu-mi doresc ca problema mea sa devina subiectul lor de barfa.
Asa ca singurul meu sprijin ramane prietena din copilarie cu care pot vorbi absolut orice.
In privinta frumusetii, spuneam pe alt topic ca am reusit sa mai slabesc si chiar ma simt foarte bine. Vreau sa-mi iau haine noi in care sa arat irezistibil, sa fiu admirata de toti si toate pentru ca si asta imi va creste increderea in mine.
Am momente cand uit total de el insa faptul ca nu am cu cine iesi in oras la plimbare sau prin parcuri sau terase de vara......ma face deseori sa devin apatica, nervoasa si sa-mi aduc aminte de cat de indiferent si incorect am fost tratata. Daca erau doar 5 luni sau 1 an de relatie pot sa pun pariu ca-mi era mult mai usor sa trec peste.............dar au fost 5 ani, timp in care m-am implicat foarte mult in relatie, am trait cu speranta ca dupa terminarea facultatii si angajare vom avea bani sa ne permitem sa stam impreuna, sa ne plimbam mai mult.....insa toate planurile mele s-au dus pe apa sambetei.
Si macar de ar fi avut minimul de respect si consideratie sa-mi fi spus din primul moment ca nu mai vrea sa fim impreuna......nu sa-si bata joc de mine si sa se joace cu nervii si rabdarea mea invocand scuze de gradinita de genul........."sunt ocupat, stau peste program......ai rabdare pt ca eu nu mai stiu ce vreau"......si altele de genul asta.
Si nu mai spun de reprosurile de cacao si expresii de " dute-n p_ula mea....gandesti ca o p_ula".
Am senzatia ca timpul sta in loc pentru mine si ca nu mai apuc sa scap din cercul vicios in care ma invart de la Paste incoace...... -
of, of, dikens, ce repede te grabesti tu sa scrii.. inainte sa citesti TOT!

coco, depinde de tine cum vrei sa vindece timpul.
Voi mai reveni, sper, cu alte pasaje din carte...
E greu sa suporti decizia brusca a cuiva.
"Sa ne imaginam. E ora 13,45 in sambata aceasta cand sotul meu cu cae m-am cununat in fata Domnului ma anunta ca ma paraseste In exact doua ore, in general afli atunci, pe rand, stupefiata, injunghiata, pulverizat, atomizata, devastata,ruinata, carbonizata ca esti "urata, frigida", ca ai "o mutra de matracuca, un corp respingator si montruos", ca esti "atat de degustatoare, incat singura solutie care ii mai ramane unui barbat cinstit e sa colectioneze aventuri si prietene".
Stati, toate astea nu sunt decat un dulce aperitiv, fiindca apoi ti se fac cele mai amare reprosuri: insuportabila, caracter de rahat, tipete, plansete, scene, crize de gelozie, isterie galopanta, violenta. Si apoi, lovitura de gratie, e o treaba frumoasa, bine facuta, totul pregatit cum trebuie cu "mamica", cam asta-i ce am gasit mai rau ca termen pentru amanta lui.
Acum, pentru atatia ani de cosmar petrecuti suportandu-ma, cand erai un zid insurmontabil care il despartea de prietenii sai (visez!), cand nu avusese parte de vacantele la care visa,de masina si barbca pe care si le dorea sau de apartamentul care ii placea... trebuia sa platesti. Pe scurt, el vrea in general sa-ti spuna un singur adevar, viitorul tau fost-Barbat, pe care ti-l serveste la urma:" Nu te iubesc, nu te-amiubit niciodata!"
Si apoi,cireasa de pe tortul gretos, el poate adauga o gramada de interdicitii.
Interdictie, de exemplu, de a te smiorcai, de a recrima,de a te plange. Interdicitie de a-i interzice sotului sa traiasca ceea ce voia, cand voia,cum voia, cu cine voia, interdictie de a critica ansamblul deciziilor pe care le luase si care aveau de acum inainte sa-i guverneze existenta.... deci si pe a ta. Psihanalistul meu va califica peste cteva zile aceasta atitudine drept "criminala"
Tipetele mele, vehementa mea, hair dementa mea il fac sa se rusineze.Urlu ca il iubesc si el imi raspunde imperturbabil ca s-a terminat.
Ce te faci cand nu mai ai nimic? Nu mai esti nimic. Nu mai vei nimic. Si apoi, ce ni se intampla? Nimic. Rumegam, repetam intr-una aceleasi lucruri. Si eu ma infund, putin cate putin, intr-o nebunie deloc blanda.
Fara a cadea in generalitati, constatam ca ceea ce le determina in cea mai mare parte pe femei sa plece este frustrarea afectiv si cautarea unei indentitati, in timp ce barbatii insista mai mult pe o vita de zi cu zi apasatoare, resimtita ca o detentie, in are constiinta acuta a timpului care trece ii indeamna sa porneasca in cautarea a ceva nou.Cel mai adesea, spre deosebire de femei, ei nu pleaca singuri, ci pentru si cu cineva.
Daca plecam pentru un altul (o alta) fara sa fi inteles ce anume a dus prima noastra relatie la esec, ne expunem repetitiei unor scheme negative si infruntam riscul de a ne pune noul partener in pozitia salvatorului.
Ruptura aceasta,oricat de dureroasa ar fi ea, se poate inscrie intr-un proces de implinire personala numai atunci cand decizia de a divorta e traita nu ca o precipitare a unui proces, ci ca o pasarela pentru o intoarcere spre sine." -
Ma rog, e opinia ta!
In carte insa se descrie, printre altele, despartirea unei femei de peste 40 ani... in care sotul o anunta ca vrea divort.. din motivele scrise anterior.
Freud, e f important sa discuti despre problema ta,sa plangi, sa te descarci.
Nu de nebuna scriu eu pe aici.. ci pt ca e important sa povesteti, sa te inteleaga cineva.
Si cand in viata de zi cu zi nu ai o prietena care sa fie alaturi fizic de tine, sa te asculte, sa te incurajeze, sa fie cu totul alaturi de tine, e o modalitate si forumul
-
Nu stiu daca pe mine faza ce am citit-o in carte, unde ii se spun sotiei toate acele cuvinte jignitoare m-a facut sa inteleg mai bine ca indiferent ce as face sau ce as fi facut, cnad cineva nu te vrea, nu te vrea si punct, e cazul sa te impaci cu ideea si sa te preocupi mai mult de tine.
Apoi.. tot ce am citit m-a ajutat sa inteleg din nou ceea ce stiam poate, dar probabil informatiile primite acum au venit intr-un moment in care inteleg mai bine si accept ce se intampla.
Si cred ca asta ar trebui sa se intampla cu fiecare din cele aflate in situatii similare. Uneori auzim, dar cuvintele trec pe langa noi, nu le intelegem rostul, nu le aprofundam pt ca suntem fixati pe alta idee, pe alta dorinta.
Imi place sa citesc situatii similare din care sa invat ceva, sa inteleg ca nu sunt singura careia i se intampla asta.. si ca altele, trecute prin asa ceva, iti pot da un sfat, ca poti intelege din experienta lor ce e de facut.. sa iei de la fiecare ceea ce ti se potriveste tie.
Recunosc ca in sinea mea imi doresc sa nu se termine, dar trebuie respectata si decizia lui. Desi doare!