Continuarea povestii mele

  •  
    • 44 mesaje
    3 Iun 2010, 16:30
    0 0
    Am mai scris si o sa caut linkurile sa le pun.
    Pe scurt, era vorba de iubitul meu, un om bun de pus la rana langa care m-as vedea si peste 100 de ani si care ar fi un sot si un tata superb, daca nu ar fi cazut in patima alcoolului.
    M-a prins ca scriu aici si a insistat sa citeasca. A plans, m-a strans in brate si mi-a spus ca el nu considera ca este alcoolist, ceea ce imi va demonstra si mie.
    A urmat o perioada frumoasa in care nu mai iesea deloc atat de des ca inainte, sau daca ieseam ne intorceam devreme acasa si nu mai bea asa de mult.
    Apoi, intr-o noapte, a gresit-o rau. A insistat sa iesim, in conditiile in care trebuia sa ma trezesc devreme sa plec la serviciu. I-am spus sa iasa singur, pt ca daca ies cu el o sa vreau sa ne intoarcem devreme si o sa ii stric seara. Atat a insistat sa merg cu el si mi-a promis ca ma aduce acasa la ora 2:45.
    La ora 2:40, isi terminase paharul si mai comanda inca unul. I-am adus aminte de promisiune si el mi-a aratat ceasul: arata 2:43 si imi arata, surprins, ca inca mai este timp .... 2 minute, inca mai avea timp pentru un pahar??? Mi-a venit tot sangele la cap. Apoi a venit un amic la noi la masa si ne-a oferit niste shot-uri. Eu i-am spus ca nu, multumesc, pt ca am munca in cateva ore. Ma asteptam ca si al meu sa refuze, dar a acceptat. I-am spus ca eu o sa iau un taxi si plec acasa, el se ruga de mine: hai te rog, mai stam putin.
    M-am enervat infiorator de tare si am plecat singura acasa, lasandu-l cu micimea si bautura lui.
    A venit si el peste vreo doua ore cand si-a facut plinul, dar nu l-am primit acasa si de atunci nu i-am mai raspuns la telefoane, usa, mesaje, nimic.
    Revin cu un alt post ca am impresia ca iar ma lungesc.
  •  
    • 161 mesaje
    3 Iun 2010, 16:37
    0 0
    Alcoolismul e o boala la fel de grava ca orice boala cronica si e clar incurabila.Sunt multi care au renunta dar pe o scurta perioada,unii cedeaza la primul hop in plus daca el nu recunoaste fata de el ca e alcolist deja prima batalie e pierduta.Daca ai putere sa te indepartezi de el e cel mai bine pentru tine.
  •  
    • 44 mesaje
    3 Iun 2010, 16:43
    0 0
    Eram atat de hotarata sa il curat din viata mea, a fost picatura care a umplut paharul ca sa ma convinga ca DA, este dependent de alcool si, desi se abtine cateva zile-o saptamana, cand are sticla in fata gata, nimic nu mai conteaza pt el.
    Dupa cateva zile un prieten comun, care tine la amandoi foarte mult, ne-a pus in legatura si ne-a rugam sa incercam sa ne rezolvam problemele.
    Iubitul meu era plans, amarat si insista sa ii spun de ce m-am suparat. I-am zis ca din punctul meu de vedere totul este gata si nu imi irosesc energia cu vorbe fara rost. Ca pur si simplu nu il mai vreau in viata mea.
    Atat a insistat sa vorbim despre asta ca i-am spus. Esti un barbat minunat, divin, mirobolant, dar esti alcoolist frate.....eu nu am nevoie de asa ceva in viata mea si e chiar pacat de tine, ca o sa ajungi mult mai rau si in cativa ani o sa zaci in santuri pisat pe tine; te vad tatal perfect pentru copiii mei, si va fi absolut minunat cand copiii mei te vor vedea cazut in sant pisat, asa cum ti-ai vazut tu tatal.
    ...
    A tacut mult timp, plangand.
    Apoi mi-a spus ca el nu crede ca este alcoolic, pentru ca un alcoolic nu ar sta macar o zi fara sa bea, dar ca i-am ridicat un semnal de alarma. M-a intrebat, tu ce avantaje ai avea daca m-as lasa eu de baut? nici unul, evident, deci tot ce spui si faci o faci pentru mine, pentru ca tii la mine, bla bla si este pentru binele meu sa raresc bautura sau sa ma las de tot.
    Concluzia a fost ca mi-a jurat plangand ca el va face totul ca sa nu ma piarda, ca el femeie ca mine nu mai gaseste si ca alcoolul va fi istorie in viata lui, ca era si timpul sa devina un barbat asezat si responsabil, ca oricum cand s-ar fi insurat ar fi renuntat de tot la bautura. M-a rugat sa fiu alaturi de el si sa am rabdare cu el.
    Toate bune si frumoase, mirobolante, m-a facut din 3 vorbe ...l-am crezut, si el se credea, vorbea din suflet.
    In urmatoarea vineri am iesit si s-a comportat exemplar. Isi intindea paharele cu apa si gheata, a refuzat un whisky dublu de la un amic care nu il mai vazuse de mult...ce mai, perfect, am venit acasa cand am zis eu "gata", si a ramas ca va bea numai vinerea. In rest, i-am spus, poti sa iesi in fiecare noapte din partea mea, dar nu mai bei alcool, si a fost de acord.
    Alaltaieri, marti, a dorit sa iesim din nou. I-am adus aminte de promisiune si el s-a implorat de mine ca un jalnic: hai te rooog eu, si martea!

    Deci asta este, nu? Sfarsitul? Pentru cine sa mai lupt si de ce sa o fac?
  •  
    • 44 mesaje
    3 Iun 2010, 16:45
    0 0
    Si topicurile mele mai vechi:
    http://www.eva.ro/forum/viewtopic.php?topic=74534&forum=8
    http://www.eva.ro/forum/viewtopic.php?topic=79100&forum=8
  •  
    • 161 mesaje
    3 Iun 2010, 16:48
    0 0
    Tu esti singura care poate iesi din asa ceva sau se poate chinui o viata intreaga.Are nevoie de ajutor specializat.Am o cunostinta care s-a confruntat cu asa ceva,cel putin el a recunoscut ca e alcoolist si a decis sa renunte la acest viciu internandu-se intr-o clinica de specialitate,a recidivat de vreo 2 ori si s-a internat tot de atatea ori,si-a pierdut familia,prietenii,casa si acum dupa ce a intampinat toate astea a reluat consumul deci pierdere de timp,bani si viata.E o boala incurabila iar sansele sa se mentina sunt cam 5%.
  •  
    • 44 mesaje
    3 Iun 2010, 16:50
    0 0
    dap...
  •  
    • 1899 mesaje
    3 Iun 2010, 17:29
    0 0
    Ingrid, mă bucur că ai scris din nou, chiar mă gândeam deseori la povestea ta, şi cum decurge relaţia.

    ÃŽmi aduc aminte de primul tău topic, că se iscase o controversă între "a fost un accident, ia nu mai fă din ţânţar, armăsar" şi "lasă-l că e alcoolic".

    Eu am făcut parte din a doua "tabără", căci am trăit în casă cu un alcoolic, copil fiind. Este un mit că alcoolicul bea zilnic, şi în cazul tatălui meu nu se adeverea, numai prin natura serviciului se abţinea, dar îşi lua revanşa de cum termina tura, fix în prima crâşmă era.
    Dacă mergeam duminica undeva cu maşina, era într-o continuă agitaţie şi irascibilitate până ajungea acasă, şi putea să bea din nou.
    Nu mai zic de petreceri, nunţi sau simple vizite la rude,săraca mamă nu putea să se distreze, să danseze, căci el era pe sub masă şi nu se lăsa până nu termina toate sticlele de pe masă. Pur şi simplu nu se îndura să refuze sau să irosească băutura gratis. Nu avea nici un control asupra lui când vedea băutura în faţă.

    Acum are peste 60 de ani, bea şi acum zilnic şi nu consideră că are o problemă. Deşi am vorbit deschis cu el, i-am spus că l-am văzut în copilărie rupt de beat, murdar şi căzut în faţa blocului, el nu consideră că bea exagerat şi se poate lăsa oricând. Chiar crede sincer asta...
  •  
    • 44 mesaje
    3 Iun 2010, 17:43
    0 0
    Foarte trist.
    Eu nu am ce sa mai zic. Ma simt secata de orice idee, energie, argument.
    Dar ma bucur sa mai citesc pareri
  •  
    • 44 mesaje
    3 Iun 2010, 17:50
    0 0
    Si el crede sincer ca nu este alcoolic si ca se va lasa cand se va insura, asa ca si cum el nu ar fi baut niciodata in viata lui decat apa.
    Mi-a spus ca s-a simtit ca ultimul boschetar cand i-am spus ca este alcoolic si ca l-am ranit enorm cand i-am dat exemplu pe tatal lui, dar ca imi multumeste ca i-am tras acest semnal de alarma. A reactionat ca si cum, dupa discutia asta, intregile noastre vieti gata, se vor schimba in bine. Si eu, gasca, l-am crezut. S-au schimbat. Pentru cateva zile
  •  
    • 2323 mesaje
    3 Iun 2010, 18:11
    0 0
    Si tatal meu, la fel.
    A devenit prieten bun cu paharul, dupa moartea mamei. In rarele momente de luciditate imi spunea ca bea ca s-amorteasca durerea, apoi ca sa inece amarul.
    La inceput, zilnic, timp de un an. A ajuns repede in faza in care nu mai reusea sa urce bordura. Am incercat, in fel si chip, sa-l determin sa nu mai bea. Eram copil si credeam ca pot muta muntii, doar sa vreau. In plus, il vroiam pe tata inapoi, il iubeam, fusese un tata extraordinar si un om bun de pus la rana. Il iubesc si acum, la fel de mult...

    Cum a rarit-o? S-a imbolnavit. Intai de una, apoi de alta. Acum este sub medicatie. Ia un medicament care ii taie si pofta de alcool. Si plateste pretul nesabuintei.
  •  
    • 2386 mesaje
    4 Iun 2010, 16:07
    0 0
    Acum cateva saptamani am vazut la TV un reportaj despre alcoolici. Printre ei era si o femeie. Se internasera de cateva ori la dezintoxicare, dar tot beau. Rezultatul: cel mai tanar era in concediu de boala, cand se abtinea sa bea, fuma marihuana, al doilea divortase de doua ori, iar a doua sotie nu-i mai lasa copiii in vizita pt ca se imbata de fata cu ei. Iar femeia fusese parasita de cel iubit, iar in final i-au luat si copilul pt ca nu putea sa aiba grija de el.
    Reportajul a fost trist, se vedea ca erau constienti de problemele lor, incercasera si tratamente si totusi nu puteau renunta.
  •  
    • 421 mesaje
    4 Iun 2010, 17:25
    0 0
    Chiar daca cineva se imbata doar o data pe luna, tot se cheama ca are o problema cu alcoolul.
    niciodata un alcolist nu o sa recunoasca ca bea pentru ca pur si simplu ii place.Intotdeauna va spune ca ba ca s-a intalnit cu cutarescu si au stat la un pahar de vorba,ba ca bea de suparare ori bucurie etc...Dar NICIODATA nu va recunoaste ca bea pentru ca ii place.Sa speri ca va renunta la alcool de dragul tau--e pierdere de timp.....Desi stie ca te poate pierde tot nu se poate controla
    Clar are o problema ..
    Te simti in stare sa-i rezolvi pr?Nu prea cred.
  •  
    • 44 mesaje
    4 Iun 2010, 17:30
    0 0
    Nu, nu ma simt in stare.
    Ma doare neputinta si ma arde dorinta ca el sa fie...altfel, by default. Fara suferinta mea, fara frustrarea lui.
    Este un om extraordinar si imi pare rau ca alege sa ajunga jos si si-o face cu mana lui.
    Dar stiu ca nu sunt nici vreun Dumnezeu, nici vreun pui de Sfant.
    Nu am decat sa ma retrag cu durere si asumandu-mi riscul ca niciodata, dar niciodata nu voi mai cunoaste un barbat atat de bun...in rest.
  •  
    • 421 mesaje
    4 Iun 2010, 17:47
    0 0
    Te cred cand spui ca e un tip super.
    Se prea poate ca el sa te iubeasca mult ...
    Doar ca alcoolul il controleaza pe el si nu invers...Daca nu poate renunta la acest viciu acum ,cat nu sunteti casatoriti si stie ca te poate pierde oricand , cu atat mai putin o va face dupa casatorie cand se stie ca dragostea isi pierde din intensitate si apare obisnuinta.Pacat de el si de cei asemeni lui...
  •  
    • 44 mesaje
    4 Iun 2010, 17:51
    0 0
    Da, chiar pacat!
  •  
    • 338 mesaje
    5 Iun 2010, 02:56
    0 0
    Trist, intr-adevar trist si cam fara solutie...