Sondaj de opinie

  •  
    • 414 mesaje
    29 Mai 2010, 11:28
    0 0
    Buna ziua!
    Poate nu fac alegerea cea mai buna scriind aici pt ca observ zi de zi ce fel de discutii au loc, dar cred ca printre voi sunt si persoane mature, care pot gandi in profunzime si da sfaturi sau simple pareri bine gandite si analizate.
    Deci... situatia mea e urmatoarea:
    ati fost casatorita 1 an jumate, o casnicie cu destule neintelegeri, toate provenind din cauza parintilor lui cu care ati locuit inainte de casatorie si cu care ati ajuns sa nu va mai suportati. Acum o luna ati avut prima infatisare la divort, s-a decis sa va mai acorde un termen.. in ziua aia, pt ca sotul nu a obtinut divortul, s-a razbunat. A venit acasa cu tatal lui, si-a carat in graba lucrurile, jignindu-va in ultimul hal, spunandu-va ca sunteti o paguba la casa omului si mai bine va spanzurati. A plecat lasand in urma un suflet fff indurerat, ce statea in genunchi, rugandu-se. A doua zi.. si sotia pleaca, nu mai suporta chinul de acolo si se intoarce in casa parintilor, undeva departe de locul unde a locuit cu sotul.
    Ea nu-si doreste divortul, il roaga pe sot sa mai dea o sansa, plange, se chinuie.. el rascoleste trecutul si o acuza ca ea a vrut divort.
    Urmatorul termen e fff curand, ar trebui sa ma duc acolo, sa ma prezint la tribunal... insa acum nu pot. Sunt sfasiata de durere, nu vreau divort.
    Veti spune ca nu trebuia sa fac aia, cealalta.. si aveti dreptate. Veti spune ca e intelept sa ii dau divortul si sa termin o data cu chinul asta, insa amandoi ne spunem ca ne iubim f mult, ca ne vom iubi toata viata... Si eu cred in cuvintele lui, chair daca orgoliul acum il domina si ii intuneca mintea.
    Ce ati face in locul meu?
  •  
    • 1352 mesaje
    29 Mai 2010, 11:53
    0 0
    Mi-as trage cateva palme ca sunt o idioata si plang dupa cineva care nu merita.Daca nu m-as simti in stare as ruga cateva prietene sa-mi traga ele cateva palme,pana ma trezesc.
    Serios.

    Nu contest faptul ca va iubiti.Poate ca in felul lui te iubeste,desi a fost in stare sa te jigneasca.Dar ce rost are?Tot timpul ai fost nefericita.
    Ce te face sa crezi ca daca va impacati,se va schimba si totul va fi roz?

    (Si sa stii ca am scris varianta matura,pt ca daca ar fi fost dupa mine,oricat m-ar fi durut ca pleaca as fi aruncat cu cratitele dupa el pt dramoleta cu venit cu tac-su pt bagaje si facut scandal. )
  •  
    • 5575 mesaje
    29 Mai 2010, 12:00
    0 0
    Eu as incerca sa vorbesc cu el. L-as convoca undeva in oras, l-as astepta cand iese de la munca, oriunde numai sa fie pe teren neutru, nici la el, nici la tine. Si i-as cere o discutie matura, iar daca nu are chef sa discute, macar sa te asculte. Si ii spui tot ce ai pe suflet, de ce ai vrut divort, ca acum nu mai vrei, tot ce simti tu nevoia sa ii spui. Si poate ca el mai are si un strop de ratiune si cine stie, reusiti sa gasiti o solutie. Uneori si divortul impaca cuplurile. Divortati si stati in continuare impreuna. Conteaza hartia aia asa de mult? Vezi ce poti face. Suna-l, da-i un mesaj ca vrei sa ai "o ultima dicutie cu el,cu sotul tau" (chestiile spuse in genul asta ii fac pe oameni sa accepte "ultima discutie"). Poate gasiti o solutie. Si daca gasiti, stati fratilor singuri, cu chirie, nu cu parintii!
  •  
    • 7743 mesaje
    29 Mai 2010, 12:09
    0 0
    Buna, luna plina

    tu spui a fost "o casnicie cu destule neintelegeri, toate provenind din cauza parintilor lui cu care ati locuit inainte de casatorie si cu care ati ajuns sa nu va mai suportati"
    uiti insa felul in care mama ta ti-a influentat comportamentul si ca ati avut multa galceava si scandal...nu reuseati sa comunicati de nici o culoare, tu il cam tocai marunt .. cred ca mai exista topicul respectiv

    apoi" pt ca sotul nu a obtinut divortul, s-a razbunat. A venit acasa cu tatal lui, si-a carat in graba lucrurile, jignindu-va in ultimul hal, spunandu-va ca sunteti o paguba la casa omului si mai bine va spanzurati"
    stii vorba aia? faptele vorbeste.
    jignindu-va in ultimul hal..da?unde vezi tu ca te iubeste?

    spuneti ca ... amandoi ne spunem ca ne iubim f mult, ca ne vom iubi toata viata... astea sunt cuvintele lui? lasa tu orgoliul si intunecatul mintii, faptele vorbesc, repet . daca te iubea alta era povestea
    nu lacrimile il aduc inapoi
    degeaba te chinui, stai in genunchi, plangi..nu te injosi, ai un pic de demnitate, de mandrie, nu te umili;
    divortati, te divorteaza si daca nu te prezinti ...mergi mai departe
    arata-i ca te descurci si fara el, ca ai calitati, cauta-ti un loc de munca si nu sta cu mama,fi independenta
    in loc sa plangi toata ziua, gandeste-te' ce am facut azi pentru gasirea unui loc de munca?" chiar si in strainatate,cauta,sunt firme care iti asigura si cazare gratuita, din fericire nu ai copii,e un mare avantaj asta...ce te faceai daca aveai?
    mama e cum e...unde te duci acasa , la blesteme,scandal, asta iti trebuie tie?
    ia-ti viata in propriile maini si traieste-o, nu mai fi dependenta de altii, da? hai ca se poate... incetul cu incetul o sa reusesti, trebuie numai sa vrei
  •  
    • 414 mesaje
    29 Mai 2010, 12:21
    0 0
    Palme mi-am tras, mi-au tras si altii.. in zadar!

    De incercat sa vb cu el pe un teren neutru.. nu m-am gandit, i-am scris mail, am incercat sa vorbim pe messenger, la telefon se pare ca niciunul nu avem curajul sa apelam. Eu nu sun pt ca nu mai vreau sa ii aud reprosurile.. el... nu am inteles prea bine de ce se teme!

    Propunerea mea ani de zile a fost sa locuim in alt oras, nici la el, nici la mine... am locuit si singuri, nu cu parintii lui, dar cand deja relatia se degradase si parintii lui erau oricum prezenti.

    Acum nu locuiesc cu mama... dar inca nu am un serviciu, de-aia si insistam pe ideea de a ne muta impreuna acum undeva unde lasam trecutul si cautam solutia de mijloc.

    Stiu ce spun faptele lui, dar eu cred, simt ca ma iubeste.. de-asta ma chinui asa. cred ca as accepta mai usor sa stiu ca nu mai are niciun sentiment pt mine .


    Nu ma tine o hartie langa el... insa prefer sa raman sotia lui, nu iubita, nu fosta sotie, nu amanta sau cine mai stie cum...

    PS: el nu mai vrea sa locuim impreuna!
  •  
    • 1364 mesaje
    29 Mai 2010, 12:47
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 414 mesaje
    29 Mai 2010, 12:55
    0 0
    pt el am impresia ca o sa se faca o gaura mare in cer.. o sa iasa o mare nebunie!
    mai e asa putin pana atunci
  •  
    • 414 mesaje
    29 Mai 2010, 13:42
    0 0
    ...
  •  
    • 21507 mesaje
    29 Mai 2010, 16:29
    0 0
    daca relatia cu parintii lui e incordata ai sa-ti maninci zilele o viata0ntreaga...prin urmare,ori ii accepti pe toti,ori divortezi ...mai bine plingi acu decit peste 20 de ani
  •  
    • 297 mesaje
    29 Mai 2010, 18:11
    0 0
    Eu zic asa,dupa logica mea,ca dupa experienta n-am cum:

    Gandeste-te f bine daca neintelegerile erau intr-adevar din cauza parintilor,apoi incearca sa fii obiectiva si sincera cu tine,referitor la motivele pt care il vrei inapoi...il vrei pt ca poti trai cu el si-l iubesti,ori din obisnuinta?

    Daca ajungi la concluzia ca va leaga o iubire adevarata,chiar daca a jignit,si nu s-a comportat ok.se poate ierta...omul mai si greseste...

    Ai zis ca nu aveti curaj sa va sunati,ca tu nu vrei sa-i mai auzi reprosurile...daca-l vrei inapoi si considera ca e iubirea vietii tale cred ca atitudinea asta pasiva,faptul ca ti-e teama de ceva,nu te ajutaoricum

    so...suna-l,spune-i ca doresti o discutie f serioasa,ca apoi sa decideti ce e mai bine.Iar in cadrul discutiei,adu aminte de cele mai frumoase momente din viata voastra si hotarati ca2 oameni maturi,daca se merita sau nu sa mai luptati pt o viata in 2,iar daca e sa divortati macar sa fiti convinsi amandoi ca renuntati la ceva mai rau pt ceva mai bine

    succes
  •  
    • 414 mesaje
    29 Mai 2010, 18:38
    0 0
    de jignit am jignit amandoi, doar ca eu m-am cam oprit cand mi-am dat seama ca nu vreau divort. Pe el l-am iertat pt tot ce a zis... ma rog, probabil nu e acea iertare definitiva, inca mai visez urat, inca imi vin in minte momentele alea pt ca efectiv m-a pus la pamant.

    Eu l-am sunat o singura data pana acum si mi-a zis ca nu are timp de mine, ma suna el mai tarziu si nu m-a mai sunat. De atunci am inteles ca ma evita sau chiar nu vrea sa vorbim. Ne-am "intalnit" de vreo 2, 3 ori pe mess si am discutat in mare.. nimicuri, pana aseara cand chiar eram disperata si ma rugam sa nu divortam. In rest, i-am trimis un mail pe care zice el ca abia aseara l-a citit.. desi e trimis de cateva zile bune.

    De adus in discutie momentele frumoase... nici nu vrea sa auda. Si cand eram acolo incercam asta, nu mergea! Eu da, consider ca putem merge mai departe impreuna, insa nu in aceleasi conditii de pana acum. El probabil nu vrea sa se desparta de familie si atunci ... decizia lui de a ramane cu ei conteaza mai mult. Ma doare de mor, dar nu am de ales.
  •  
    • 297 mesaje
    29 Mai 2010, 18:42
    0 0
    Faptul ca el nu e dispus la comunicare cu tine faca situatia mai dificila...Incearca totusi sa-l convingi cumva,dar la tel,fata-n fata,nu prin emailuri ori mess,e mult prea impersonal si va avea senzatia ca sunt doar vorbe si atat
  •  
    • 378 mesaje
    29 Mai 2010, 18:47
    0 0
    E foarte greu sa ii transmiti ceva unui om care nu e dispus sa asculte.
    Tu esti sigura ca il vrei inapoi pt ca il iubesti si nu cumva pt ca faci un atac de panica la ideea de divort, de singuratate? nu cumva nu prea mai ai incredere in tine si de-asta te sperie despartirea asta?
  •  
    • 414 mesaje
    29 Mai 2010, 18:49
    0 0
    pai ... aseara am tot insistat sa-l sun, a zis ca nu, ca nu e singur acasa si e tarziu!

    A zis ca ma suna el azi, dar nu a facut-o!

    Dar am impresia ca si daca l-as suna eu, daca as incerca eu sa vb cu el.. nu as rezolva nimic. Nici nu vrea sa auda de impacare, de a ne muta in alta parte nici nu poate incapea in discutie

    La inceput am zis sa-l las in pace, sa se linisteasca, sa fie o perioada in care sa se gandeasca bine si singur la ce isi doreste. Dar e cumplit sa ti se spuna ca te iubeste, ca esti signura femeie din viata lui, dar nu te mai vrea!
  •  
    • 414 mesaje
    29 Mai 2010, 18:54
    0 0
    carmenclara, nu fac un atac de panica la ideea de divort, de singuratate... pot spune ca acum nu mai sunt asa singura ca inainte, cand eram cu el... o am pe sora mea alaturi.
    insa mi-am dat seama, dupa atatea probleme, ca il iubesc mai presus de orice. Si ca ne-ar fi bine daca ar tine cont ca viitorul lui nu e sa stea mereu la dispozitia familiei lui...Nu zic sa-i lase, sa-i uite, dar i-ar prinde tare bine sa incerce sa se detaseze de tot acum si sa-si limpezeasca gandurile. Si eu cred ca atunci cand parintii se baga prea mult in relatie pt ca noi le permitem, dauneaza!
  •  
    • 2791 mesaje
    29 Mai 2010, 19:00
    0 0
    Daca nu merge acum cand totul e "proaspat" nu va merge niciodata.
    Cum sa-l mai saruti, sa-l mai imbratisezi cand el iti spune "spanzura-te"
    INADMISIBIL!
    REALIZEZI?
    Plangi acum o perioada decat toata viata.
    Mama, familia nu e langa tine? Ai nevoie de suport.
  •  
    • 378 mesaje
    29 Mai 2010, 19:04
    0 0
    Eu percep acum ca e ascuns bine dupa fusta mamei. Ce inseamna asta, ca nu e singur acasa? cati ani are? il bate mamica daca vorbeste cu nevasta-sa? ma lesi?
    Da-i pasi, e neserios!
  •  
    • 378 mesaje
    29 Mai 2010, 19:07
    0 0
    Nu va face nimic daca tu ii vei cere sa renunte la ai lui, sa se departeze pt a fi cu tine. greu, foarte greu. Daca el nu e capabil sa vb cu nevasta-sa la tel de teama ca il aud ai lui, nu va face niciodata nimic pt relatia voastra, de teama ca se supara ai lui parinti. Mai bine fii tu independenta si lasa-l sa se hotarasca ce vrea. Spune-i ce vrei, ca vrei o viata doar cu el, fara parinti, fara influente (ma indoiesc ca vei avea asa ceva cu el) si ca tu incerci sa te descurci, iar daca el vrea sa-ti fie alaturi, atunci va mutati singurei undeva si rezolvati problema.Si suna-l. daca e fraier, nu-ti va raspunde la telefoane de teama ca-l bate mami.
  •  
    • 414 mesaje
    29 Mai 2010, 19:09
    0 0
    are 30 ani si m-a durut f tare cand mi-a zis ca nu poate vb la tel, daca vreau sa-i scriu.
    Intr-adevar, era tarziu, trecut putin de ora 23, dar sa te ascunzi de parinti sau de sora ca sa vb cu sotia... chiar daca esti in divort cu ea, nu e prea mult?
  •  
    • 414 mesaje
    29 Mai 2010, 19:14
    0 0
    "Si suna-l. daca e fraier, nu-ti va raspunde la telefoane de teama ca-l bate mami. "

    in sfarsit, m-a facut cineva sa zambesc!

    Nu inteleg teama asta de ai lui...pana la urma, asta e ciclul normal in viata, nu? ne nastem, crestem, facem scoli,ne casatorim, ne intemeiem familii, locuim separat de parinti,daca nu e bine cu ei.. facem la randul nostru copii care la un mom dat vor parasi casa natala... si murim!
    Ma doare ca nu isi asuma pe deplin ce isi doreste acum. Spune ca singur poate realiza mai multe decat cu mine, dar eu prin singur inteleg independent, nu cu mami, tati si fratii la un loc!

    De sunat... azi nu-l sun, i-am lasat un offline pt ca aseara am vb despre o problema grava si cred ca a inteles ca i-am ascuns-o mai demult. i-am spus ca am icnercat sa vb cu el din a 2-a zi dupa ce am aflat... dar el ma cam evita!

    carmenclara, tu zici ca ar fi mai bine sa-l sun zilele astea si sa vorbesc cu el? cum, ce sa-i spun?