relatie-pansament -sanse de viata lunga?
-
0 0Probabil ca s'a mai scris despre asta dar simt nevoia sa scriu si eu ce am pe suflet, daca vreti sa'mi si raspundeti nu ma supar.
Am o relatie buna, serioasa, cu cineva de mai bine de 2 ani. Inainte am terminat o relatie lunga, de 5 ani, cu un tip pe care l'am adorat dar s'a dovedit un magar. Si m'am aruncat cu capul inainte cand l'am cunoscut pe cel cu care snt acum. Sex de la a treia intalnire, fluturasi, toate cele. Am fost foarte fericita langa el fiindca este un baiat super, se poarta foarte frumos cu mine, locuim si impreuna. Dar eu am dubii serioase ca il iubesc. Indiferent nu imi este, pentru ca atunci cand nu e langa mine si nu ne vedem o zi doua, mi'e dor de el, abia astept sa vina, sa ne vedem. Il sun si ma suna de 15 ori pe zi. Stiu ca ma iubeste, mi'a marturisit ca vrea sa ne casatorim. Maica'sa de cate ori o sun, numai "nora'mea" imi zice, mereu aduce casatoria in discutie, ca abia asteapta sa fie soacra. Nimic de zis. Numai ca eu nu sunt convinsa ca il merit pe baiatul asta. Ma gandesc poate ca nu rationez cum trebuie, fiindca in relatia precedenta am tinut'o numai in certuri, scandaluri, m'a inselat, dupa care a zis ca nu'i adevarat, ca a zis doar sa ma testeze (si era primul meu iubit), adrenalina era la cote maxime. In schimb, cel de acum e foarte calm, stiu la ce sa ma astept, nu ma impacientez daca nu imi raspunde la telefoane, am incredere in el, nu iese nicaieri fara mine, ne facem concediile impreuna,imi gateste, ma rasfata. Dar eu sunt cea defecta. Ma urasc ca nu simt pentru el ce simteam pentru netrebnicul celalalt care nici macar nu merita.Imi place sa am grija de el, el e foarte protector cu mine, e barbatul ideal, as putea zice. Dar tot nu simt ca ard cand il vad, nu mi se strange stomacul de emotie cand ma ia in brate. Ma simt protejata si iubita, dar mi'e teama ca fac o gresala, daca chiar nu il iubesc si pur si simplu ii rapesc sansa de a avea pe cineva care sa il iubeasca asa cum l'am iubit eu pe celalalt?
Am incercat sa ma despart de el la un moment dat, tocmai pentru ca mi'era teama ca ma umplu de pacate tinandu'l langa mine. Dar am fost si eu nefericita si am tinut'o vreo saptamana numai in bocete, ma simteam pierduta, el la fel,cand ne'am impacat am plans amandoi, cred ca a cedat psihic la cat l'am stresat. Nu i'am spus niciodata ca nu il iubesc, il mai intreb cateodata: ma iubesti? si zice : da, normal ca te iubesc, ai vreun dubiu? si eu zic: nu stiu, poate nu ma mai iubesti.tu nu te intrebi daca eu te iubesc? si el zice: nu, stiu ca ma iubesti mai mult decat oricine (cuvintele lui).
Nu stiu ce sa fac, mi'e teama ca fac o nedreptate, dar nu reusesc sa imi dau seama de sentimentele mele pentru el. Nici fara el nu ma vad. Si daca m'as desparti de el, stiu ca ar suferi ca un caine, el care zicea la inceput ca nu se uita inapoi, cat am fost atunci despartiti cateva zile ma cauta disperat, incerca sa inteleaga de ce am cerut o perioada de separare. Ma port cat pot de frumos si de grijuliu cu el, il intreb mereu daca e fericit langa mine, el zice ca este cel mai fericit.
Nu stiu, sunt confuza. Poate ca mi'e si teama si celalalt mi'a distrus sufletul de atatea umilinte si de cate ori m'am neglijat pe mine si pe ai mei pentru el, probabil ca mi'e frica sa ma implic, sa recunosc, si totusi a trecut atata timp de atunci. Oare chiar sa nu imi mai revin? Vreau sa il iubesc pe celk de acum, merita toata iubirea din lume, sa nu ma mai simt ca -
sa nu ma mai simt ca o actrita cand vorbesc cu el si ii raspund "si eu te iubesc".
Inainte traiam cu impresia ca mi'a dat Dumnezeu mai mult decat pot duce si nu ma imaginam despartita de "fostul", ma visam maritata, cu copiii lui, aia imi doream, aia visam. 5 ani l'am intretinut eu, avea slujbe de o saptamana, doua. Niciodata nu il multumea nimic, el era facut sa fie director, pacat ca tara asta e plina de directori, nimeni nu il angaja director, oricum nu stia sa fdaca nimic concret. La un moment dat ajunsesera ai mei sa vorbeasca pentru el sa se angajeze, iar el nici macar nu se ducea. Si eu il aparam in fata lor. Cata naivitate pe capul meu!
Actualul - este total opus. Responsabil, muncitor, corect, cu bun simt.Un om rar de gasit, care merita sa'mi dau sufletul in mainile lui fara rezerve. Si totusi sufletul meu sta bine merci la locul lui, nu vrea sa plece in deplasare.
Ce sanse are relatia asta sa duca la ceva bun? Am fost atat de fericita cu el la inceputul relatiei! Era un vis, am zis ca si'a facut cel de sus mila de haioasa de mine si mi'a dat in sfarsit un om asa cum cautam. Apoi nu stiu ce s'a intamplat. Ne'am certat o vreme din nimicuri iar eu, care oricum sunt cu nervii la pamant, am fost pe punctul sa renunt. Mi'am dat seama ca gresesc, a fost un soc. Dar dupa soc, nu am mai simtit nimic. Nici o emotie, absolut nimic. Linie dreapta, nici o oscilatie.
Ce sanse sunt sa il iubesc? poate problema este la mine, habar n'am.
Voi ce parere aveti? -
Mda, ideal ar fi sa ne spui si cati ani aveti fiecare..mai ales tu.
Dupa o anumita varsta, mai ales ca ai trecut prin atatea cu fostul vreo 5 ANI, ar trebui sa mai vezi lucrurile si altfel...si sa nu mai visezi atat la fluturasi..nu poti intalni prea multi oameni ptr care sa simti ASTA INTR-O VIATA..
Consider ca-i ideal el sa te iubeasca mai mult decat il iubesti tu.(opinia mea)
Stii foarte bine cu ce se papa iubirea asta oarba. Nu vrei si linsite? Un om cald, calm langa tine care sa-ti faca zilele fericite, senine?Nu ti-a ajuns atata stres?
Sa presupunem ca-l lasi sa isi gaseasca adevarata dragoste (zici tu)...Ce sanse sunt? Peste cat timp?
Tu ce vei face? Vei astepta si tu sa apara Fat- Frumos calare pe armasarul alb? Cand va aparea? Va mai fi o mare iubire vreodata? Nu iubesti prea des in viata asta cu atata patos, nu crezi?
Numai bine si un strop de ratiune...
p.s. intr-un final, sa faci ce simti...insa ai grija sa nu faci niste miscari, sa iei niste decizii pe care sa le regreti amarnic mai tarziu. -
Iubirea nu are o singura definitie, ne-o imaginam fiecare in functie de experientele anterioare.
Tu ai fost "formata" in relatia cu primul tau prieten sa asociezi sentimentul de dragoste cu adrenalina si suspansul.
Pentru mine, citindu-te (si din experientele MELE) e destul de clar: il iubesti pe cel de acum. Ca de-aia te gandesti sa-i dai lui sansa la fericire, de-aia nu poti fara el, de-aia ii gasesti doar calitati. Ca daca nu iubesti pe cineva cu care imparti viata zi de zi ajungi sa-i descoperi 10000 de defecte; daca nu l-ai iubi l-ai considera tont-nu bland, sufocant - nu grijuliu etc.
Ca mod de viata, te-ai reinventat langa el, dar inca nu ti-ai reinventat un nou sistem de valori, adaptat lui. Este ceea ce psihologii numesc "disonanta cognitiva", tu stiai ceva si acum traiesti ceva opus - si nu stii cum sa impaci cele 2 aspecte. -
De sfatuit nu ma grabesc sa te sfatuiesc, ci iti dau exemplul meu ca sa vezi cum poa' sa mearga lucrurile.
Am avut si eu o relatie din asta cu un tip ca painea calda dupa un nemernic care mi-a facut viata un iad si-un paradis in acelasi timp. Dupa iubirea cu nabadai si relatia plina de adrenalina cu respectivul bietul meu iubit nou era cu totul si cu totul altceva. O vreme n-am stiut cum sa gestionez relatia asta calma si asezata si, la fel ca tine, imi puneam toate intrebarile de mai sus, incercand sa imi dau seama daca nu cumva ii fac mai mult rau ca-l tin cu mine in conditiile in care nu-i adoram prezenta ca o trasnita de meteorit, ci ii apreciam faptele si mereu gandurile frumoase la adresa lui porneau din considerente rationale, nu izvorau din emotii de nestavilit.
In cazul meu mi-am dat doo palme si am zis sa ma bucur naibii de ce am fara sa ma mai caznesc atat. Timpul a facut sa invat sa il iubesc din ce in ce mai mult, sa apreciez nespus cum este el, in felul lui calm si de incredere, ca sa ma trezesc peste ani ca el nu mai simte nimic pentru mine si eu ajunsesem dependenta de "normalitatea" relatiei noastre. Mai mult, relatia noastra devenise, pentru mine, un pilon al tot ceea ce sunt, alaturi de cariera si familie. Si cand s-a dus dreq al treilea pilon si am ramas in doo.. atunci da-i si mai gaseste-ti echilibrul.
Lasand metaforele la o parte da, ne-am despartit, dar eu am suferit probabil de n ori mai mult, ajungand sa il iubesc inzecit pana la finalul relatiei, in timp ce lui i se calmasera de multa vreme sentimentele pentru mine.
Again, nu zice nimeni ca se poate intampla la fel si-n cazul tau. E un exemplu, ia ce poti din el si decide pentru situatia ta si atat.
Un sfat iti dau, totusi. Descopera si alte unitati de masura pentru iubire, in afara de indragosteala ala care ne tampeste pe toti. Iubitul tau tocmai iti da o lectie de maturitate in cuplu si ar trebui sa o accepti. Iti inteleg confuzia, e doar perioada de adaptare la ceva cu care nu ai fost invatata. -
Nici eu nu ma grabesc sa dau sfaturi, ci tot sa vorbesc din experienta...
Atunci cand Love comes softly, vine bine! Pentru ca atunci dragostea e bazata pe cunoastere (a mea, a lui, a definitiei iubirii pentru fiecare din noi) si se maturizeaza frumos... Ba te mai si trezesti din cand in cand cu fluturasi si... nabadai! -
Cu partenerul sexual femeia reia lupta niciodata terminata cu tatal. Asa spunea Stekel. Ideea e ca iti alegi partenerul dupa modelul tatalui. Ce vreau sa zic cu asta? Poate cu primul incercai sa-l schimbi, sa schimbi ce n-ai putut schimba la tatal tau, sa faci relatia sa mearga fara certuri si toate alea,sa inveti sa-l domini. Din partea ta e o lupta pierduta si de asta iti lipseste acum.La actualul poate nu ai ce schimba,ti-e greu sa traiesti asa. Sau, de ce sa nu recunoastem, multi din noi alegem andrenalina in locul linistii.Sunt multi dintre noi construiti astfel. Poti citi 2 carti intersante care iti vor raspunde la multe intrebari privind comportamentul tau. Psihologia eroticii feminine de Stekel si Femei care iubesc prea mult.La asta nu-mi amintesc autorul.
-
Testul sentimentelor sau al relatiei are loc atunci cand cunosti pe cineva care vrea sa intre in viata ta. Atunci, daca intr-adevar il iubesti pe al tau prieten, vei ramane cu el (presupunand ca the new guy te atrage ca un magnet
). Daca nu il iubesti, vei pleca,vei cauta acele emotii pe care in relatia asta actuala nu le ai.
Nu pot decat sa-ti urez sa fii fericita si sa faci alegeri inspirate. Uneori e greu sa dai timpul inapoi, s-ar putea ca unele chestii sa nu poata fi reparate.