mai mult, mult mai mult .. si nimic!
-
0 0Am fost dintotdeauna o femeie cat de cat de succes. Am avut parte de joburi bune, mi s-a aratat respect din partea colegilor, si mereu apreciata de munca si eforturile depuse.
Am o relatie-casnicie,daca o pot numi asa (pe care multe si-ar fi dorit-o, iar prietenele tin mereu sa imi aminteasca asta).
Am prieteni aproape atunci cand am nevoie de un sfat, si pot linistita sa ma plang pe umarul lor.
Dar nu este de ajuns. Vreau mai mult.
Imi pare rau ca nu am studiat mai mult, ca nu am calatorit mai mult, ca nu am realizat mai mult.
Fiti sinceri. Sunt in pragul unei depresii, sau doar e normal sa iti doresti , mereu mai mult? E doar o criza trecatoare? -
Salut, eu cred ca esti genul de persoana cu aspiratii inalte, cu pretentii mari de la tine si cu o dorinta puternica de auto-realizare. Mie mi se pare ok ca o persoana sa fie intr-un continuu proces de perfectionare. Daca ai posibilitatea...de ce cu faci lucrurile pe care ti le doresti si care te-ar face fericita? de exemplu fa un curs (on-line daca nu ai prea mult timp), calatoreste, macar cate un week-end(sunt sigura ca nu ai vazut inca toate locurile frumoase din tara, daca nu ai posibilitatea sa iesi din tara). Fa ce te face fericita! daca acum gandesti asa...peste ani, frustrarile se vor adanci si mai mult.
Bafta! -
Multumesc pentru sfat

De cele mai multe ori, ma enerveaza ca imi vars nervii si amarul pe partenerul meu, care nu este vinovat. Imi accepta furiile si nervii, insa pana cand?
Incep sa ma adancesc mai mult in depresie, avand in vedere ca, de curand am renuntat la jobul care imi oferea mari satisfactii, doar ca sa petrec mai mult timp cu el, lucru pe care mi-l reprosa tot timpul ( spunand ca el, castiga de ajuns cat pentru amandoi) .
Acum, insa ma simt inutila
, si nu credeam ca acest lucru ma va afecta atat de mult. -
Uite, tocmai pentru ca ai timp liber, apuca-te de gatit(LUI siguuur o sa ii placa iar complimentele sigur o sa te faca sa te simti apreciata/utila), fa un curs (eu una cred ca o sa fac cursuri pana la 70 de ani), intalneste-te cu prietenele, mergi la sala (mai bine iti descarci nervii acolo decat pe iubitul tau, nu? plus ca faci si ceva util)....ia situatia ta ca pe una pozitiva: VREI sa faci mai mult si POTI sa faci ceva mai mult...asa ca, actioneaza in consecinta, profita de timpul pe care il ai, de situatia financiara si fa ce te face fericita, in felul asta nu o sa mai ai motive sa fii deprimata.
-
Nu a fost chip sa o fac
La inceput castigam putin, apoi am inceput sa realizez ca, daca voiam un venit mai mare, trebuia sa imi sacrific timpul liber.
Programul era stabil(la inceput) dar apoi, lucram ore suplimentare pentru a aduce mai multi bani (satisfactii) , eram la o firma de procesat date. A fost ambitia mea, nebuna de a-mi demonstra ca si o femeie poate aduce bani multi acasa, chiar daca asta imi distrugea, cat de cat , relatia.
Mai apoi, cand am vrut sa fac un "pact" cu patronul, nu s-a putut, avea nevoie de toate acele ore suplimentare, asa ca mi-am dat demisia.