copil mare neiubit de parinti

  •  
    • 129 mesaje
    13 Mai 2010, 05:45
    0 0
    Am realizat intr-o buna zi ca toate greselile mele in materie de relatii cu sexul opus sunt determinate de disperarea de a fi iubita. Si asta tind sa cred ca e din cauza ca eu nu mi-am trait copilaria alaturi de parinti, ai mei fiind divortati iar maica-mea m-a plasat unor unchi care nu aveau copii, avand doar grija ca eu sa am ce manca si ce imbraca.
    Realizez cat de mult a insemnat lipsa cuiva care sa-si arate afectiunea. Ai mei unchi sunt oameni foarte reci, nu sunt genul de persoane sa-si manifeste afectiunea. La fel si maica-mea, probabil din cauza problemelor pe care le-a tot avut, nu imi amintesc sa ma fi pupat vreodata cum fac parintii care isi iubesc copiii sau sa-mi spuna vreodata ca ma iubeste.
    Eu in relatiile mele am fost cea care intotdeauna a oferit mai mult. Niciodata egoista, mereu willing to be accepted.
    Fac diferenta intre mine si o cunoascuta de-a mea crescuta in aceleasi conditii, cu diferenta ca ai ei unchi au fost foarte iubitori, foarte apropiati ei si interesati de viata ei. Ea nu a fost niciodata genul sa faca ceva sa fie iubita, sa atraga atentia cuiva . Somehow, tipul de care ii placea ei intotdeauna o placea. Niciodata nu arata ca ii place de un tip, dar respectivul era iln limba dupa ea,si dupa spusele ei, tot "palmaresul" ei de iubiri au fost numai barbati good looking. Si sotul ei, care ne este coleg, arata super. Iar ea se poarta cu el atat de urat uneori ... el vine sa ii faca masaj, sa o vada, ea il jigneste ... chiar nu face nimic sa fie iubita si am impresia ca nici sexual nu o duc prea bine, ca mereu ne intreaba daca noi avem orgasm de cate ori o facem sau cat de des este normal .
    Si nu este primul caz de genul asta.
    Eu sunt cea care in relatie, las de la mine daca imi place tipul, sa fie bine, cand consider ca merita. Dar de 2 ori in viata mea mi s-a intamplat sa vina la mine exact tipul pe care il placeam eu. Si m-am indragostit de cel putin 20 de ori, am avut destui prieteni, dar am descoperit mai tarziu sentimente pentru cate unul din cei care se interesau de mine (si care nu excelau ca si calitati fizice, mai mult oameni cu "ceva",neatragatori in mod deosebit la prima vedere).
    Si constientizam uneori ca daca as fi avut familia aproape, poate nu as fi receptionat fiecare despartile in care mi-am luat papucii , atat de tragica, de parca nu mai era viata dupa respectivul.Nu m-as fi mai agatat asa cu disperare de un tip care stiam ca nu e ce vreau si ca are mari probleme de afectivitate, dar ma incapatanam sa il schimb eu, sa il fac sa ma iubeasca si sa arate asta. Si cate suturi mi-am luat!
    De aici am tras concluzia ca e vorba in atitudinea noastra in relatii de cat de apropiati ti-au fost parintii. Nu cred ca e vorba neaparat de aspectul exterior (ca in cazul asta, n-as mai fi avut vreodata dezamagiri in dragoste,probabil ), ci doar de atitudine.Pacat ca se formeaza un pattern pe care il aplicam vrand-nevrand, inconstient, in relatiile cu ceilalti.
    De genul "nu conteaza daca il sun eu in loc sa astept sa ma caute el". In cazul meu, de cele mai multe ori, nu m-a mai cautat niciodata dupa ce un tip s-a prezentat, am stat de vorba si mi-a cerut numar de tel.
    Nu stiu daca e vorba de hormonii pe care ii emanam, daca e asa, ai mei cred ca au acid sulfuric de nu se apropie nimeni, iar cei care se apropie sunt praf, in general. Rareori am gasit un tip ok cap-coada, fara probleme, fara ascunzisuri, pur si simplu dispus sa ma placa. Si i-am dat eu papucii ca nu-mi placea.
    Iar altceva din fauna care misuna, nu pare sa aiba interes pt mine.
  •  
    • 1352 mesaje
    13 Mai 2010, 09:23
    0 0
    Da,conteaza cum ai fost crescut.
    Dar conteaza la fel de mult si ce constientizezi acum.
    Tu daca ti-ai dat seama de problema de ce nu incerci sa schimbi ceva?
    E greu intr-adevar sa schimbi un mod de gandire imprimat in copilarie,dar poti incerca....
  •  
    • 161 mesaje
    13 Mai 2010, 09:35
    0 1
    Inteleg perfect asta pt ca am trait-o pe pielea mea dar intr-un alt mod sa zic asa.Desi am crescut cu amandoi parintii,mama mea intotdeauna s-a luptat cu noi copii pentru orice incepand cu dragostea tatalui pana la cele mai mici detali(nu ma refer la aspect financiar).Era si este de un egoism absurd,tot timpul ea vrea sa conduca,tot timpul ea e victima,tot timpul are nevoie de sprijinul tatalui meu care saracul munceste pe branci si seara nu gaseste o mancare calda.Diferenta e ca eu am crescu mai mult cu dragostea tatalui meu care si-a exprimat-o cum a stiut el mai bine dar ceea ce ma doare acum e ca vad uneori in mine caracterul mamei.Acum sunt si eu mama si nu vreau nici macar sa ma gandesc ca intr-o zi copilul meu o sa simta lucrurile pe are eu l-am simtit.Cu sotul la fel,el da totul eu am rezerve,el lasa de la el eu ma incapatanez ca un magar in panta cu toate ca el ma intelege asa eu inca am "sechele"pe care cred ca toata viata am sa le infrunt.Parintii au un mare rol in copilaria noastra dar e important sa ne desprindem de ei la timpul potrivit.
  •  
    • 1364 mesaje
    13 Mai 2010, 09:49
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 129 mesaje
    13 Mai 2010, 17:57
    0 0
    Da, ma compar cu ceilalti mai mult sau mai putin direct, pentru ca daca nu as arunca un ochi si in gradina vecinului, nu as sti unde ma aflu, ce e permis si ce nu.Incerc sa ma critic si sa ma analizez la modul constructiv, sa nu mai fac eternele greseli.
    Nu stiu cat e de normal asa ceva dar what can i say .... poate chiar nu stiu sa relationez precum ceilalti. Nu stiu daca e din respect de sine la genunchiul broastei, din dorinta de a nu fi mai fitzoasa sau mai nesuferita decat e cazul. Cert este ca pierd si vad ca oamenii profita la modul nesimtit daca eu vreau sa-i ajut, trecand peste niste chestii de "eticheta " sau peste niste complicatii fara rost, considerand ca e slabiciune sau prostie, si nu bun simt si altruism.
    Happens all the time !
  •  
    • 8237 mesaje
    13 Mai 2010, 18:46
    0 0
    Vorba inteleptului Sebastian: "The seaweed is always greener in somebody else's lake " .

    esential e paragraful:
    "Rareori am gasit un tip ok cap-coada, fara probleme, fara ascunzisuri, pur si simplu dispus sa ma placa. Si i-am dat eu papucii ca nu-mi placea. "

    Asta nu mai e vina parintilor....
  •  
    • 987 mesaje
    14 Mai 2010, 08:38
    0 0
    muiere francesca iar iti versi ofurile pe aici...cati te-au parasit.?.....mereu au fost sedusa si abandonata de barabati...ce bine imi pare...ha...ha...ha....
  •  
    • 5575 mesaje
    14 Mai 2010, 14:13
    0 0
    ligia, iar te mananca ochiul maro?
  •  
    • 8715 mesaje
    14 Mai 2010, 20:59
    1 0
    Mohicanule, banuiesc ca liGiutza noastra, citeshte toate posturile cu exact ochiul de care ai pomenit.
    Din cauza asta nu pricepe nici contzinutul postului, shi nici numele celui care l-a expediat.