Blestemul
-
0 0Stiu ca e un subiect pe care unii nu-l agreaza, pe care altii il iau in serios, despre care s-a mai discutat, poate.. In fine, ar fi multe de zis, fiecare cu parerea lui, dar sa trec la subiect.
Mama mea s-a certat cu mine pt ca m-am dus cu tatal meu la parintii lui.(mama este certata cu socrii, nu vrea sa mearga la ei, le doreste moartea!). Ei... sunt bunicii mei, m-au crescut cand eram mica, ii iubesc asa cum sunt.
Cand ne-am intors de la tara (eu si tatal meu) mama nu vorbea cu noi. M-am dus sa o ajut la treburile din bucatarie, mi-a zis sa imi caut alta mama. Mi-a zis multe vorbe urate, apoi a inceput sa dea in mine, m-am dus in camera mea, am plans, iar ea in timpul cat tatal meu incerca sa ma linisteasca, si-a facut bagajul si a zis ca pleaca la mama ei. (asta a facut mereu, in cei 26 ani de casnicie, ori de cate ori nu-i convenea ceva, pleca).
Ieri s-a intors acasa si mi-a zis ca a fost la manastire si m-a blestemat, ca a dat acatiste pt mine. S-a pus in genunchi in fata icoanei si ma blestema. Cum poti sa-i spui copilului tau ca de cand s-a casatorit o blestemi, ca ii doresti tot ce e mai rau pe lumea asta, ca o desparti de barbat (sunt in divort
), ca ii doresti sa bea sange??? 
Din auzite stiu ca blestemul de mama e f greu. Astept si parerile/ cunostintele voastre despre astfel de blesteme si ce pot face in situatia asta!
Am nevoie de ajutor!
PS: Mentionez ca saptamana trecuta am fost si la tara la mama ei! Nu am facut diferente intre bunici. -
nu stiu cat de adevarata e povestea ta dar daca a facut asa ceva mai mare pacat nu poate avea
acum te intreb si eu ceva...control psihic i-ati facut?ca sigur are nevoie
si apoi sa te mai intreba si altceva...daca a dat acatiste sigur le-a dat la vreun preot...si care e acel preot care primeste asa ceva?
eu zic sa ii faci un control ,nu de alta dar degenereaza in altceva...restul deduci si singura -
carmen, nu as avea de ce sa mint. Mi-a fost greu sa deschid subiectul asta si nici nu pot da toate detaliile aici.
da, la un preot a fost. ieri suna pe sotul meu si ii spunea tot felul de minciuni. banuiesc ca si preotului i-a spus minciuni si zicea ca si preotul i-a zis sa dea acatiste pt mine. ea zice ca m-am aliat cu tatal meu, dar nu e deloc asa!
Control.. nu i-am facut. -
carmen, nu e treaba mea sa stiu ce fac, cum sunt preotii. tot la fel, din auzite, sunt preoti si preoti.
si aici, in zona asta, stiu ca se practica asta cu acatistele
Nu stiu daca azi mai pot scrie, asa ca nu vreau sa credeti ca am deschis un subiect din lipsa de ocupatie daca nu voi mai interveni.
Am o zi cam ocupata azi, insa voi intra cand pot pt a va citi. -
in loc s-o intrebi daca minte, ai putea sa - i dai niste sfaturi, asa cum a cerut.
eu sunt alaturi de tine! nici eu nu ma inteleg cu mama mea. nu e vb de psiholog, ci de rautate. si eu am zile cand plang, urlu de -a dreptul, dar n avem ce face...
stiu ca psihic e cumplit de greu si ca te doare sufletul, ca ai avea nevoie de dragostea ei, de un sfat, mai ales ca motivele de cearta sunt minore. eu sunt alaturi de tine! numai bine! -
Multumesc!
chair aveam nevoie sa imi fie alaturi, pt mine e traumatizant divortul asta!
am revenit la ei acasa pt ca am crezut ca imi voi gasi macar linistea aici, am crezut ca lucrurile intre ei s-au mai schimbat de atatia ani! Am gresit!
Nu am unde sa ma mut deocamdata, am ramas si fara loc de munca
-
imi pare rau ca treci prin asta. imi pare rau ca e vorba de familie.
la chestia cu acatistele.... daca crezi intr-un Dumnezeu vei sti ca nu o sa faca nimic cand stie cum e situatia.
nu stiu daca exista sfaturi concrete, ce sa faci si ce sa nu faci. ai putea sa o suni si sa ii spui ca iti pare rau ca ai ranit-o ducandu-te la socrii ei. noi stim ca e deplasata povestea si in mod normal nu ar trebui, dar ma gandeam ca e pt linistea dintre voi.
e greu de crezut ca se intampla asta, dar femeie nu e bine daca are astfel de ganduri fata de socri si de tine.
in fine, e de incercat... -
De cate ori incercam sa deschid gura ieri, imi zicea:"taci in poienita din gura, tu sa nu vorbesti cu mine, ca esti un cacat'!

Cum as putea gasi calea sa vb cu ea?
Si sa imi cer scuze ca mi-am vizitat bunicii??
Pt asta se ajunge la bataie, blesteme si dat afara din casa?? 
Oricum, o sa imi cer iertare, dar probabil sub o alta forma, poate o scrisoare. Deocamdata nu cred ca e bine, poate cand se mai linisteste, desi ... nu stiu daca se va linisti vreodata!
-
cerd ca e foarte stressata si ea si ...s-a folosit de primul motiv iesit in cale pentru a deschide supapa....
incearca sa te detasezi si sa o intelegi. iti va veni mai usor apoi...unele persoane nu stiu pur si simplu sa isi gestioneze nervii. daca mai au si mania asta a controla pe toti si toate.... -
sa stii, draga mea, ca exista un Dzeu care are grija de noi! si daca intr adevar a facut ce a facut, totul se va intoarce impotriva ei, sa fii sigura de asta! fruntea sus! am o prietena care imi spunea la un mom-dat ca singura a venit pe lume, singura moare. daca asa e firea ei, las o in pace! n o poti schimba! mama nu este totdeauna cea mai buna prietena, din pacate
-
dikens, ea nu s-a inteles niciodata cu socrii ei, asa cum nici tatal meu nu s-a inteles cu socrii lui. Acum vreo 2 ani bunicul din partea tatalui i-a spus sa iasa din curtea lui. De cate ori mergea mama acolo, le facea observatie ca e mizerie, ca ea nu mananca de la ei, ca sunt sarantoci, ca sunt vai si amar de capul lor. Cred ca si bunicul a suportat pana cand i-a zis ca daca asa stau lucrurile, sa nu mai calce pe la ei!
De atunci... toti au incercat sa stea de vorba cu ea, sa il ierte si sa mearga acolo. A sunat-o chiar bunicul si i-a cerut iertare! Dar ea nici nu vrea sa auda!
si tatal meu a fost dat afara din curte de socrii lui, dar s-a intors pt ca a zis ca el si mami sunt o familie si el trece peste cuvintele lor!
Deci, o inteleg si pe mama mea, dar zicea ca nu are nimic daca tatal meu isi viziteaza parintii. si totusi
-
daca mama ta ii jignea in permanenta,normal ca omul ala a ajuns la capatul rabdarii si a dat-o afara,nu e nimeni obligat sa suporte jigniri la nesfarsit.
pb e la mama ta,vrea sa aiba dr tot timpul,si indiferent cum te intelegi cu socrii,nu reversi furia si razbunarea asupra copiilor
nu e un comportament normal
si ii gasesti cam multe scuze,si nu le merita -
nu stiu daca ii gasesc scuze, incerc sa o inteleg! mi-e mila de ea, sincer! mi-e mila si de tatal meu, inca nu stie nimic, e plecat de duminica, job-ul lui presupune sa fie mult timp plecat.
si ma pot astepta in orice moment la ce-i mai rau de la ea, dar nici nu stiu cum sa procedez.
incasez bataie, incasez jigniri, injuraturi, blesteme... dar cnad se potoleste, mi-e mila de ea! -
Deci, daca a fost numai atat, revin la ce am spus mei devreme.
Cred ca mama ta are o problema.
Nici un parinte nu face ce a facut ea pentru un rahat atat de mic.
In orice familie sunt discutii, mai mici sau mai mari. In orice famile se poate intampla ca socrii sa nu se inteleaga cu nora...
Insa sa urasti asa la infinit si sa-ti blestemi copilul pentru asta...inseamna probleme la mansarda.