intrebari fara raspuns
-
0 0Nu stiu cum sa incep.Am ramas singura sa-l pornesc in viata pe copilul nostru,in urma mortii tragice si total neasteptate a sotului meu.Nu cred ca exista soc mai mare ca cel pe care l-am trait de curand.Nu stiu daca si-a planuit plecarea cu sange rece,desi nu i-am cunoscut latura asta a firii lui.Nu stiu daca a fost o greseala sau un gest voit.Nu stiu de ce a ales calea asta,daca el a ales-o.Sunt disperata,nu ma pot aduna deloc.
Ma uit la copilul nostru si stiu ca n-am voie sa-l parasesc si eu.E un copil bun si sensibil.Este in ultimul an de liceu si nu ne vine sa credem ca o secunda aleasa anume ne-a rasturnat intreaga viata,cand eram linistiti din multe puncte de vedere.
Daca ati avut asemenea experiente tragice in familie sau prieteni de-ai vostri au trecut prin asa ceva,ajutati-ma cu un sfat,orice.Plang intruna de cand ne-a parasit omul in care aveam cea mai mare incredere,fara sa ne lase macar un indiciu.
Sunt disperata si nu cred ca pot merge singura mai departe. -
Condoleante si mult curaj iti doresc.
Trebuie sa fii tare ,daca nu pentru tine macar pentru copil.
Din pacate am si o tragedie in familie petrecuta recent.Sotul verisoarei mele a avut un accident in gospodarie si a murit,lasand-o singura cu un copil de 1 an jumate.
Nici macar nunta nu o facuse,era progaramata pentru anul asta.Si ea e doar o copila cu un copil (are aproape 19 ani )
Acum cred ca ti-e greu pentru ca nu ai raspunsuri,dar nu merita sa faci gesturi extreme. -
"Nu stiu daca si-a planuit plecarea cu sange rece,desi nu i-am cunoscut latura asta a firii lui.Nu stiu daca a fost o greseala sau un gest voit.Nu stiu de ce a ales calea asta,daca el a ales-o."
In primul rand condoleante!
Imi pare tare rau pt ceea ce se intampla in viata ta! Iti doresc multa putere, tarie sa treci peste tot cu bine si sa ramai in continuare o mama buna pt copilul tau.
Nu inteleg ce inseamna ce am copiat eu mai sus... A fost o moarte accidentala sau cum? -
Lacrima, peste o astefel de intamplare nefericita nu vei reusii niciodata sa treci 100% dar cu timpul te vei obisnuii cu ideea si vei accepta situatia.
Daca ai nevoie de ajutor de specilaitate nu ezita sa iei contac cu un medic, trebuie sa fii tare ptr copilul vostru, ptr ca el are nevoie de tine.
Cat despre partea spirituala, eu zic sa intrebi un preot de ce este nevoie sa faci ca sa-i ajuti sufletul sa merga in directia potrivita. -
Fac rugaciuni speciale pentru asta dar ma rog in fiecare seara sa vina sa-mi spuna de ce a ales calea asta,mai ales ca stia in ce disperare ne va arunca gestul lui.Pana acum plangeam din nimicuri crezand ca sunt neindreptatita sau nefericita,dar abia acum imi dau seama ca sunt motive mult mai grave sa plangi in viata decat cele pe care le-am trait pana acum.De ce a ales sa plangem noi toata viata,n-o sa aflu poate niciodata.
-
lacrima, daca as putea sa te ajut, as face-o! dar nu stiu cum! cere-mi, spune-mi cum anume!

Imi pare tare rau pt tine! Si cu siguranta treci prin clipe f grele, imi doresc sa gasesti puterea sa treci peste, sa ajungi la momentele cand vei fi mai linistita!
De unde esti? (scrie-mi pe privat, daca vrei) -
lacrima, iti tb un ajutor specializat ..Un psiholog. Incearca! Va fi bine, crede-ma!
Fii puternica si gandeste la rece.Nu esti prima femeie, nici ultima femeie care a patit asa ceva(stiu ca este greu!).Ai un COPIL caruia ii tb o mama sanatoasa. Corect?
Asa ca fruntea sus, si cauta un psiholog. Te va ajuta sa privesti lucrurile altfel, sa depasesti socul. -
Da, eu am avut o colega de servici.Sotul i-a murit in brate si a ramas cu doi copii.Un baiat student si fetita la generala.Ei bine, femeia s-a 'adunat', si-a agsit un servici mai bien platit, si s-a ambitionat sa aibe grija si de ea si de copii.In amintirea iubirii ptr sotul ei.
Acum baiatul este inginer, s-a casatoprit, fetita este la facultate,iar ea este OK. -
Åži eu am avut în familie un caz asemănător, o rudă de-a mea s-a aruncat de pe bloc. Când a venit băiatul de la şcoală a găsit ambulanţa şi vecinii adunaţi ca la urs în faţa blocului.
Nu pot să-mi închipui şoc mai puternic şi ce greu a fost pentru soţie şi copil, dar viaţa lor a continuat, deşi nu a mai fost niciodată la fel.
Lacrima, singura ta grijă este să vă reveniţi tu şi copilul tău, să încercaţi să vă ajutaţi, să vă întăriţi unul pe altul ca să fiţi mai puternici. Nu trebuie să-ţi faci griji pentru sufletul soţului tău, el cu siguranţă călătoreşte şi este acolo unde îi e mai bine.