intrebari fara raspuns

  •  
    • 66 mesaje
    9 Mai 2010, 15:46
    0 0
    Nu stiu cum sa incep.Am ramas singura sa-l pornesc in viata pe copilul nostru,in urma mortii tragice si total neasteptate a sotului meu.Nu cred ca exista soc mai mare ca cel pe care l-am trait de curand.Nu stiu daca si-a planuit plecarea cu sange rece,desi nu i-am cunoscut latura asta a firii lui.Nu stiu daca a fost o greseala sau un gest voit.Nu stiu de ce a ales calea asta,daca el a ales-o.Sunt disperata,nu ma pot aduna deloc.
    Ma uit la copilul nostru si stiu ca n-am voie sa-l parasesc si eu.E un copil bun si sensibil.Este in ultimul an de liceu si nu ne vine sa credem ca o secunda aleasa anume ne-a rasturnat intreaga viata,cand eram linistiti din multe puncte de vedere.
    Daca ati avut asemenea experiente tragice in familie sau prieteni de-ai vostri au trecut prin asa ceva,ajutati-ma cu un sfat,orice.Plang intruna de cand ne-a parasit omul in care aveam cea mai mare incredere,fara sa ne lase macar un indiciu.
    Sunt disperata si nu cred ca pot merge singura mai departe.
  •  
    • 6008 mesaje
    9 Mai 2010, 15:51
    0 0
    lacrima,

    trebuie sa treci printr-o perioada destul de dificila, imi pare rau ..

    trebuie insa sa fi tare! pt tine, pt copilul tau, care destul ca nu mai are un tata .
  •  
    • 1363 mesaje
    9 Mai 2010, 15:52
    0 0
    in astfel de cazuri, cuvintele sunt de prisos, dar......viata merge inainte, mai ales ca trebuie sa fii alaturi de copilul tau.

    iti doresc din tot sufletul, puterea si curajul de merge inainte.
  •  
    • 1342 mesaje
    9 Mai 2010, 15:54
    0 0
    Condoleante si mult curaj iti doresc.
    Trebuie sa fii tare ,daca nu pentru tine macar pentru copil.

    Din pacate am si o tragedie in familie petrecuta recent.Sotul verisoarei mele a avut un accident in gospodarie si a murit,lasand-o singura cu un copil de 1 an jumate.
    Nici macar nunta nu o facuse,era progaramata pentru anul asta.Si ea e doar o copila cu un copil (are aproape 19 ani )

    Acum cred ca ti-e greu pentru ca nu ai raspunsuri,dar nu merita sa faci gesturi extreme.
  •  
    • 66 mesaje
    9 Mai 2010, 15:55
    0 0
    Ne-a parasit neasteptat,cand eu chiar eram bucuroasa ca viata mea capatase din nou un sens,cand copilul meu se intorcea linistit de la scoala,fara sa stim ce nenorocire ne rasturnase deja viata.Avem milioane de intrebari si nu gasim nici un raspuns.
  •  
    • 6008 mesaje
    9 Mai 2010, 15:57
    0 0
    stiiu ca intrebarea mea o sa te doara, sau sa iti reaminteasca ce s-a intamplat .. ( daca nu vrei sa rasp, inteleg ) .. ce s-a intamplat mai exact? sa inteleg ca a ales ca el sa isi puna capat zilelor?
  •  
    • 66 mesaje
    9 Mai 2010, 15:59
    0 0
    Da.
    Niciodata nu a dat de inteles ca ar face asa ceva.
    Era un om inteligent si nu intelegea cum un om poate sa faca asa ceva,lasand familiei lui si mai mare disperare decat atunci.Chiar era critic la adresa celor care recurgeau la asemenea gesturi.
    Nu inteleg.
  •  
    • 146 mesaje
    9 Mai 2010, 15:59
    0 0
    "Nu stiu daca si-a planuit plecarea cu sange rece,desi nu i-am cunoscut latura asta a firii lui.Nu stiu daca a fost o greseala sau un gest voit.Nu stiu de ce a ales calea asta,daca el a ales-o."


    In primul rand condoleante! Imi pare tare rau pt ceea ce se intampla in viata ta! Iti doresc multa putere, tarie sa treci peste tot cu bine si sa ramai in continuare o mama buna pt copilul tau.

    Nu inteleg ce inseamna ce am copiat eu mai sus... A fost o moarte accidentala sau cum?
  •  
    • 66 mesaje
    9 Mai 2010, 16:02
    0 0
    Sinucidere?Accident?
    Nu stim nici noi.
  •  
    • 6008 mesaje
    9 Mai 2010, 16:05
    0 0
    probabil ca, cu cat mai multe intrebari -fara raspuns- ai, cu atat doare mai tare si cu atat mai mult nu poti accepta ceea ce se intampla in viata ta ..
  •  
    • 66 mesaje
    9 Mai 2010, 16:06
    0 0
    Ce stiu este ca plang intruna si nu inteleg ce pacate platim.Eu si copilul nostru.Nu stiu incotro s-o iau.Citesc fel de fel de presupuneri ale plecarii sufletului spre iad in asemenea situatii si sunt si mai disperata.
  •  
    • 8578 mesaje
    9 Mai 2010, 16:12
    0 0
    Lacrima, peste o astefel de intamplare nefericita nu vei reusii niciodata sa treci 100% dar cu timpul te vei obisnuii cu ideea si vei accepta situatia.
    Daca ai nevoie de ajutor de specilaitate nu ezita sa iei contac cu un medic, trebuie sa fii tare ptr copilul vostru, ptr ca el are nevoie de tine.
    Cat despre partea spirituala, eu zic sa intrebi un preot de ce este nevoie sa faci ca sa-i ajuti sufletul sa merga in directia potrivita.
  •  
    • 66 mesaje
    9 Mai 2010, 16:18
    0 0
    Fac rugaciuni speciale pentru asta dar ma rog in fiecare seara sa vina sa-mi spuna de ce a ales calea asta,mai ales ca stia in ce disperare ne va arunca gestul lui.Pana acum plangeam din nimicuri crezand ca sunt neindreptatita sau nefericita,dar abia acum imi dau seama ca sunt motive mult mai grave sa plangi in viata decat cele pe care le-am trait pana acum.De ce a ales sa plangem noi toata viata,n-o sa aflu poate niciodata.
  •  
    • 66 mesaje
    11 Mai 2010, 13:02
    0 0
    Revin cu rugamintea sa ma ajutati sa depasesc tragedia asta,desi nu cred c-o s-o pot face vreodata,eventual de a ma pune in legatura cu cineva care a mai patit asa ceva.
    Nu reusesc sa trec de soc si e din ce in ce mai greu sa ma stapanesc din plans.
  •  
    • 414 mesaje
    11 Mai 2010, 13:06
    0 0
    lacrima, daca as putea sa te ajut, as face-o! dar nu stiu cum! cere-mi, spune-mi cum anume!

    Imi pare tare rau pt tine! Si cu siguranta treci prin clipe f grele, imi doresc sa gasesti puterea sa treci peste, sa ajungi la momentele cand vei fi mai linistita!

    De unde esti? (scrie-mi pe privat, daca vrei)
  •  
    • 726 mesaje
    11 Mai 2010, 13:24
    0 0
    lacrima, iti tb un ajutor specializat ..Un psiholog. Incearca! Va fi bine, crede-ma!

    Fii puternica si gandeste la rece.Nu esti prima femeie, nici ultima femeie care a patit asa ceva(stiu ca este greu!).Ai un COPIL caruia ii tb o mama sanatoasa. Corect?

    Asa ca fruntea sus, si cauta un psiholog. Te va ajuta sa privesti lucrurile altfel, sa depasesti socul.
  •  
    • 66 mesaje
    11 Mai 2010, 21:56
    0 0
    Multumesc pentru incurajari,stiu ca vin din suflet dar nu stiu daca le pot urma.Cel mai greu imi va fi cand baiatul meu va pleca la facultate.Abia atunci ma voi prabusi cu adevarat,cand voi veni acasa si nu voi gasi pe nimeni.
  •  
    • 6008 mesaje
    11 Mai 2010, 22:02
    0 0
    lacrima imi pare rau ca nu te-ai mai linistit, cat de cat

    poate ca ar fi timpul sa mergi la un psiholog, ori sa stai langa familie, prieteni .. ei sunt singurii care te pot ajuta. ceea ce trebuie tu sa faci, este sa si accepti acest ajutor , nu-i refuza cand vor vrea sa fie alaturi.
  •  
    • 112 mesaje
    11 Mai 2010, 22:26
    0 0
    Da, eu am avut o colega de servici.Sotul i-a murit in brate si a ramas cu doi copii.Un baiat student si fetita la generala.Ei bine, femeia s-a 'adunat', si-a agsit un servici mai bien platit, si s-a ambitionat sa aibe grija si de ea si de copii.In amintirea iubirii ptr sotul ei.
    Acum baiatul este inginer, s-a casatoprit, fetita este la facultate,iar ea este OK.
  •  
    • 1899 mesaje
    11 Mai 2010, 22:39
    0 0
    Åži eu am avut în familie un caz asemănător, o rudă de-a mea s-a aruncat de pe bloc. Când a venit băiatul de la şcoală a găsit ambulanţa şi vecinii adunaţi ca la urs în faţa blocului.
    Nu pot să-mi închipui şoc mai puternic şi ce greu a fost pentru soţie şi copil, dar viaţa lor a continuat, deşi nu a mai fost niciodată la fel.

    Lacrima, singura ta grijă este să vă reveniţi tu şi copilul tău, să încercaţi să vă ajutaţi, să vă întăriţi unul pe altul ca să fiţi mai puternici. Nu trebuie să-ţi faci griji pentru sufletul soţului tău, el cu siguranţă călătoreşte şi este acolo unde îi e mai bine.