La 30 si ceva de ani mai e vreo sansa?
-
0 0Salut, am aproape 32 de ani si sunt singura. Am iesit acum cateva luni dintr-o relatie care devenise oribila. De fapt, nu fusese ea prea roz de mult. Cum poate sa fie o relatie cu cineva care iubeste mai mult, mult mai mult, alcoolul? In fine, am iesit. Nu despre asta vreau sa vorbesc.
Acum sunt ok. Ma simt ok. Am un job ok, din care imi pot permite sa-mi cumpar lucruri pe care mi le doresc, sa duc un trai decent. Ma descurc singura. Dar nu vreau sa stau singura. Am intrat, dupa iesirea din relatia de care ziceam, intr-un circuit job-casa, din care vreau sa ies. Cum? Am cateva prietene single, dar nu prea se urnesc la altceva decat iesit la cafea si lamentat despre varsta si altele.
Eu n-am o problema cu varsta mea, insa sunt prin preajma oameni care tin mortis sa imi transmita ca la varsta asta ar trebui sa fac si sa dreg (respectiv sa fiu maritata, sa am copii), ca sunt multe lucruri care nu se mai pot face la varsta asta. Asa e? S-a terminat?
De altfel (si poate o sa ma credeti nebuna), nici nu vreau neaparat o relatie serioasa. Cel mai tare nu sufar pentru ca nu am un el minunat alaturi. Sigur ca daca ar aparea ar fi super, dar nu am chef sa stau in casa si sa astept sa imi bata la usa. Vreau sa ma distrez. E rau ca vreau asta? -
Nu, nu e rau deloc.
Felicitari ca nu suferi dupa celalalt, ca ai avut puterea sa iesi din relatie.
Si bravo ca ai o casa a ta, ca stai singura( desi ti se pare greu, gandeste-te ca puteai sa imparti casa cu cineva care nu ti-ar fi placut), felicitari ca ai un job.
Eu sunt mai rau.. am iesit dintr-o casnicie, mi-am dat demisia, a trebuit sa parasesc orasul in care locuiam si acum stau intr-un apartament pe care il impart cu alte persoane... si sunt si fara un loc de munca
Dar pot sa spun ca am cu cine iesii la distractie, daca vreau... dar in situatia mea, nu prea imi arde de distractie!
PS: nu s-a terminat nimic la varsta ta, poti sa il intalnesti pe fat frumos.. dar clar ca nu o sa vina el sa iti bata la usa!
inscrie-te la cursuri de dans, daca ti-ar placea, gaseste alte activitati unde sa cunosti oameni, ocupa-ti timpul asa incat sa iesi din rutina! -
"Eu n-am o problema cu varsta mea, insa sunt prin preajma oameni care tin mortis sa imi transmita ca la varsta asta ar trebui sa fac si sa dreg (respectiv sa fiu maritata, sa am copii), ca sunt multe lucruri care nu se mai pot face la varsta asta. Asa e? S-a terminat? "
Acei oameni ar fi bine sa isi vada de viata lor
. Nu s-a terminat nimic, nici acum si nu se va termina nici mai tarziu. -
La 32 de ani, de abia incepi sa simti viata cu adevarat.

Exagerez, dar la fel exagereaza si "binevoitorii", care nu mai pot de grija ta.
Si la 65 de ani poti lua viata de la capat, dar la 32 ?!
Daca vrei neaparat sa intalnesti un el potrivit, indreapta-ti atentia spre barbatii din jurul tau. Poti incepe sa mergi prin locurile unde stii ca ai putea intalni barbati singuri si normali. Daca ai curaj, poti apela si la ajutorul unei agentii matrimoniale seriose.
Dar sa abdici de pe acum la bucuria de a trai, imi pare un lucru fara sens.
Bucura-te de viata si rade-le in nas alora de iti plang de mila, ca vai ai ajuns la "batranete" si nu ti-ai gasit pe nici-unul. Raspunde-le ca toate vor veni la vremea lor si, daca iti vor binele, sa nu-ti mai toace nervii cu false compatimiri.
Asa ca, pune-ti zambetul pe fata si bucura-te de ceea ce ai, sperand la si mai bine.
-
Francessca, eu nu sunt disperata sa intalnesc un barbat. Ziceam ca cel mai tare NU sufar ca nu am un el minunat alaturi. Problema mea e ca ma simt blocata in circuitul job-casa si ca cei din jur, inclusiv prietenele mele single, considera deplasat ca vreau sa ies sa dansez, sa ma simt bine si ca nu ma gandesc sa imi gasesc un barbat cu care sa ma asez la casa mea. As vrea sa il gasesc si pe el, dar vreau sa imi traiesc viata intre timp.
-
Cata, daca prietenele actuale sunt cele care te tachineaza, schimba-le.

Cu unele, care vor ca si tine, doar sa se distreze.
Nu mai lasa pe nimeni sa-ti intunece sufletul cu negativismul sau. Cel mai rau este cand cineva care pretinde ca iti este prieten, profita pt a te lovi exact acolo unde stie ca esti mai sensibila.
Da-le incolo de asa zise prietene.
Ia distanteaza-te tu de ele si, daca iti sunt prietene cu adevarat, vor intelege si te vor lasa in pace.
Dragoste de viata sa ai in continuare.
-

AM 34de ani ! Si unde-i problema ca nu-s maritata sau n-am copii?
ma simt ok asa...sunt cu cineva de 1 an si atat.
ma distrez, ma simt bine.
DA, sunt persoane in jurul meu care ma piseaza sa ma marit...nu ma deranjeaza. gura lumii o astupa doar pamantul.
Ma simt bine la 34, abia astept sa am 44..cu sau fara sot; cu sau fara copii....eu traiesc pentru mine ...nu ptr altii, ma simt bine in pielea mea...Nu ma derajeaza vorbele altora...Daca voi face pasul cu casatoria va fi ptr mine, nu ca sa nu ii mai aud pe altii ce zic.
Am prietene nemaritate de 31, 35, 38 si 42 de ani...care se distreaza, isi vad de job, de casa, de viata lor fara sa le pese de ce zic cei din jur...
Simte-te bine...vezi de viata ta...! Le mai ziceam eu unor rude...si daca este sa nu ma marit...ce o sa faceti? infarct?
who cares?!
aaaaa..si nu ai aproape 32...ai 31...ce v-o place sa va adaugati ani din burta, nu stiu?! -
Dacă te întrebi "mai e vreo şansă" probabil că nu mai e niciuna.
Dacă spuneai zilnic, când te trezeai dimineata, am să reuşesc să fac tot ce-mi propun, aveai toate şansele din lume.
Soacră-mea are 50 şi ceva de ani, şi dacă o întreabă cineva ce face, ea răspunde "mă pregătesc să mor". Alte femei la 50 de ani merg în excursii şi vizitează lumea, îşi fac planuri de viitor. Depinde ce aştepţi de la viaţă. -
Dora, bine punctat.... cred ca are mai multe sanse una de 41 de ani decat tine...


glumesc! sper ca ai inteles idea...gandire pozitiva... viata nu se termina la 30 ci poate la 90...dar nici atunci.
conteaza mult moralul... dar la capitolul asta stai mai p rost, daca ai ajuns sa intrebi asta pe un forum. Mai lucreaza aici.
La 50 de ani? La 80 de ani, cunosc eu personal...au o viata foarte intensa...
Nu mai vb de bunica mea la 89 cat de activa este... -
eu cred ca mereu ai cate o sansa, trebuie doat sa profiti de ea si sa nu lasi sa treaca pe langa tine.
eu am 24 de ani, si pana acum un an jumatate, 2 ani ,nu am fost bine deloc...am suferit mult mult, am crezut ca nu o sa pot trece vreodata peste, dar uite ca s-a putut, trebuie doar sa crezi, sa speri si privesti doar spre viitor, lasand la o parte trecutul.
succes -
cat despre casatorie... ma lasa rece si pe mine subiectul asta. cu toate ca am o relatie serioasa de un an jumatate, e departe de mine acest gand

decat femeie divortata, ca orice minune tine 3 zile. mai bine asa.
in fond ce te leaga de omul ala, o amarata hartie ?
oo da
din pacate multe fete se casatoresc f repede, am prietene in aceasta situatie, si acuma dupa cativa ani de casnicie, regreta enorm faptul ca nu s=au mai distrat si multe altele.
eu zic ca esti ok, eu una te sustin si te inteleg.