Existentiale
-
0 0Stau mult pe aici, nu prea am mai postat lately. Si contul asta e facut pentru ca ...nu prea am chef sa-mi vars naduful dupa cel mai.."oficial".
Nu stiu ce cer...un sfat. Prietenele- ocupate cu ale lor iubiti - imi zic sa stau linistita. Eu nu pot. Cred ca am intrat intr-un fel de...semi disperare. Ultima relatie stabila am avut-o la 22 de ani, cand dupa 2 ani mi-am dat seama ca nu-l mai iubesc. Un an n-am avut nevoie de niciun tip, voiam doar sa fiu eu, sa invat mai mult, sa fiu cum imi doream sa fiu.
Problema e alta. Simt nevoia unei relatii. Mi se pare ca trece timpul pe langa mine si eu nu fac nimic. Peste 2 saptamani fac 24 de ani. Ati zice ca nu-i grav, din contra. Eu totusi asa simt. Sunt pretentioasa, in sensul ca vreau langa mine un om educat, citit si inalt. Am hachita asta. In ultimul an am schimbat 3 tipi, nu pentru ca as fi vrut eu. Pe unul l-am iubit.
Toata ziua aud cat sunt de frumoasa.Deja imi doresc contrariul. Deja mi-e sila de privirile lor, felul cum se uita la mine. Si mi-e groaza numai cand ma gandesc s-o iau de la capat, cu vesnicele intalniri de "recunoastere". Nu-s proasta, din contra, doar dominata de frica.
Sunt cu un tip din ianuarie. Un tip care mi-a fost amic inainte, un tip care s-a despartit de una cu care era de un an pentru a fi cu mine. Am lasat mult garda jos pentru el, tocmai pentru ca a trecut prin relativ multe pentru a fi cu mine. La cei 23 de ani ai nostri, e destul de mult. Acum imi zice cat adora sa stea cu mine, ca ma vrea in viata lui, dar ca amica, pentru ca vrea sa se simta liber, nu prins in ceva stabil. Same old bullshit, ca sunt cea mai mirobolanta femeie. Inca chipurile suntem impreuna, dar nu stie cat, cum..etc...
Incepe sa-mi fie frica si vad un tipar. Din cauza asta sunt constienta ca imi fac singura si mai multe probleme, ca devin pe zi ce trece mai rea, mai ironica, mai inabordabila. Stiu si ca multe chestii tin de educatia mea si de problemele pe care le-am intampinat in timpul formarii mele ca adult.
De ce povestesc toate astea? Pentru ca am nevoie.Si pentru ca prea am o masca de fericire si stapanire de sine, cand la capitolul asta sunt vulnerabila. Si ma gandesc sa cer ajutor specializat... -
Ana, imi pare rau prin ce treci!

poate ca un ajutor specializat te-ar ajuta!
sunt de aceeasi varsta cu tine... trec printr-o altfel de criza... nu stiu daca mai urata sau nu, depinde cum privesti lucrurile!
insa... am invatat ceva... nu trebuie sa ramai intr-o relatie care nu duce nicaieri. tipul ala... o fi trecut prin multe, dar nu prea mi-a placut ce ti-a spus!
nu stiu ce sa iti spun prea multe, doar ca renunta la ceea ce iti face rau, incearca sa fii un timp doar tu cu tine, fara sa mai auzi complimentele altora..
Chiar daca ai mai fost singura o perioada mai lunga, probabil nu a fost suficient! -
Este o greseala ca o fata de 23 de ani sa se opreasca la un singur baiat.
Prioritar pt tinere, ar trebui sa fie implinirea personala, care nu depinde de un X, ci de ele insele.
As vrea sa mai am si eu 23 de ani, dar cu mintea de acum; ca si eu tare multe probleme existentiale imi puneam.
Daca esti studenta, invata. Daca lucrezi, invata. Daca ai prietene, bucura-te de compania lor.
Ce daca baiatul a trecut prin multe pt a fi cu tine; acum, da semne de plictiseala si incearca sa-si lase loc pt "vremuri de restriste".
Fetele, ar fi bine sa se trezeasca din visarile lor romantice si sa inteleaga ca barbatii care le vor, insista, nu incep sa faca nazuri.
Lasa-l in pace si orienteaza-te catre altceva/altcineva.
Esti mult prea tanara pt a-ti face atatea probleme pt un neserios imatur.
O sa-l intalnesti tu pe cel care iti este scris.
-
am avut nu unul,ci doi prieteni care s-au despartit de cele cu care erau pt a se imprieteni cu mine...la fel am gandit si eu atunci;omul chiar ma vrea daca renunta la aia,fata buna,pt mine...intr-un final nu sunt decat niste „fostiâ€,pt ca lucrurile nu au fost chiar asa roz cum pareau.
nu cobori garda,ba as spune sa o ridici odata cu fiecare relatie esuata.de fiecare data urmatorul sa aiba ceea ce ti-a placut la fostii si cateva calitati in plus.incearca sa te cunosti si sa nu-ti pierzi timpul cu baieti care stii din start ca nu corespund
-
Ce probleme va faceti fetelor la varsta asta,mai trebuie sa copilariti un pic,dar nu ti fie teama o sa ti gasesti,mai ales daca ai zis ca arati bine,chiar nu ti face probleme,si du te si distreaza te,ca o s ai timp si de maritis...intr adevar barbatii sunt nestatornici,dar asta nu inseamna, ca nu o sa ai o relatie,poate esti prea pretentioasa...
-
hello ana, stiu ca e usor sa dai sfaturi, dar toate trecem la un moment-dat prin crize de genul asta.
fie cu scoala, cu jobul sau cu dragostea
e sentimentul ala de panica, teama de a nu ''incremeni in proiect'', de a nu bate basul pe loc in timp ce viata- bine mersi trece cu rolele pe langa tine si iti face cu mana.
crede-ma ca se rezolva, stii tu, e adevarata faza aia cu cineva care e programat pentru tine, dar acum alte alte treburi, alte socoteli. stai linistita ca vine el.
intre timp, cea mai buna treaba e sa-ti faci un hobby pe bune: colectioneaza ceva, citeste pe rupte, picteaza, fa goblenuri...fa o chestie de genul asta.
vei simti ca iti umpli timpul cu folos, adica vei anula senzatia aia de inutilitate, singuratate si asteptare zadarnica.
decat sa dai banii la psiholog, mai bine investeste-i intr-un hobby care sa-ti ramana si atunci cand vei fi implinita sufleteste, -
O clarificare - nu vreau sa ma marit. Sub nicio forma. Nici nu as vrea sa-l cunosc pe the one acum..cred. Dar nu prea inteleg de ce nu se lipeste pentru..nu stiu...un an, doi, ceva. Sa stiu o chestie, ca parca prea ma bate vantul acum...Probabil daca amicele mele ar fi singure si cu chef de iesit in weekend n-am mai avea asa probleme, ca am destule de facut, in timpul saptamanii, cel putin.
Marguerite - sper ca am scris bine nick-ul...nici n-ai idee cate hobby-uri am. Nici nu vreau sa stiu cati bani am bagat numai anul asta in carti si filme. Plus haine, care deja cred ca devine obsesie...chestia cu shoppingul.Astept sa-mi dau disertatia si ma apuc de meditatii la franceza...ca vad ca nu prea mai faci nimic cu o singura limba straina, chiar daca esti fluent.
Problema mea e ca prea ma salbaticesc...deja am lucrurile mele, programul meu, tabieturi si toate alea. Si am ajuns atat de cinica, incat orice mi-ar zice vreunul acum, imi dau ochii peste cap.
Cu tipul asta...nici nu stiu daca sa pun eu piciorul in prag, ca nici cu de-a sila n-am chef. El a zis ca vrea sa se simta complet liber, cum se simtea cand eram doar amici, dar ma cunosc si nu-i de mine sa stau la cheremul cuiva. El vrea sa ne vedem cand are el chef...eu as vrea sa-l vad si cand am eu...Ce or gasi toti asa interesant de vorbit cu mine nu stiu, de altceva nu vor. Ca si ala inaintea lui fix asta voia...numai si numai vorbarie. O fi si varsta lor...habar n-am. -
Acum trebuia sa iesim. Initial voiam sa iesim ieri, numai ca a fost ocupat pana noaptea tarziu...cu munca. A zis c-o lasam pe azi. Azi imi zice ca iese cu fostii colegi de serviciu. Zice ca iesim maine. L-am intrebat daca maine are treaba, a zis ca-n principiu nu, dar vorbim. Mentionez ca toata saptamana nu ne-am vazut.
As vrea sa-mi ziceti ca-s eu nebuna..ca vreau prea mult...Dar mie prea mi se pare ca ma duce cu zaharelul... -
Da ,el vrea o relatie open..Intervine incompatibilitate tocmai pentru ca dorintele si modul vostru de a percepe relatia nu se potrivesc.
Faza e ca actualmente nu prea ai ce face decat sa astepti sa apara cineva care sa-ti suceasca mintile si care sa fie pe aceeasi lungime cu tine.
Daca ai putut sa treci peste experienta de anul trecut -unde existau sentimente intre tine si acel barbat -sigur vei gasi resursele interioare sa treci si peste aceasta "amicitie".vad ca mai degraba consumi resurse decat sa te fericeasca aceasta relatie si nu se merita.
-
Da, asa e. Ideea e ca eu nu suport relatiie de genul sms de n ori pe zi, telefoane zilnice doar de bagat in seama. Dar frate, o data - de doua ori pe sapatamana daca nu poti sa iesi cu persoana respectiva da-o in ma-sa de treaba.
El zice ca ii reprosez faza cu timpul cam devreme...suntem de vreo...2-3 luni impreuna, nici nu stiu. Numai ca inainte am fost f buni amici. A fost asa...best buddies. I-am zis tot, mi-a zis tot. Stia ca abia iesem din ceva care m-a terminat psihic anul trecut, stia ca nu vreau neaparat sa fiu cu el, ca daca ramaneam amici era just fine.El a avut toate initiativele...eu tot i-am zis sa nu renunte la fata aia, mai ales ca ea chiar il iubea...el "nu, ca stiu perfect ce vreau". Poate are dreptate, poate i-am cerut eu prea mult prea repede... -
Toate chestiile astea le stiu si eu. Sunt extrem de rationala, dar imi stiu si punctele f slabe. Ultima mea speranta era ca unii oameni obiectivi sa-mi zica ca n-am dreptate. Oricum cam stiu ce-am de facut, mi-e in general muult mai bine singura decat asteptand sa sune telefonul, numai ca de la el ma asteptam la mult mai mult, avand in vedere ca pana sa fim impreuna stateam nopti intregi, pana la 4 dimineata impartasindu-ne temerile si sperantele.
Si mai sunt constienta ca nu e vorba de el, ci ar fi putut sa fie oricine in locul lui, intotdeauna am fost de parere ca-l vreau pentru "deocamdata". Numai ca stiam ca-l plac, ca e acolo si ca am un mic punct de sprijin...