.
-
0 0.
-
*** dor !!! ***
Imi este dor de tine,
De tot ce-ti apartine,
De ochi, de buze,
De sanii calzi si moi,
Imi este dor de tine
In noapte sa te mai iubesc,
Sa imi soptesti ca-ti este bine.
Saruturi dulci sa iti asez
Pe trupul gol de haine
Si plin de taine ingeresti,
Mainile-mi sa iti astearna
Usoare mangaieri de-amor,
Ce nicaieri in lumi straine,
In alte brate sau suspine,
Nicicand n-o sa-ti mai fie bine...
Imi este dor de tine,
O ora sa ne mai iubim! -
intima
In brate sa te strang as vrea,
Sa te sarut pe ochi, pe gura,
Sa iti simt caldura ta,
Si trupul tau cum tremura.
In pat sa ne aruncam grabiti,
Nerabdatori si goi sa ne iubim,
O sarbatoare sa facem pana-n zori,
Si trupurile sa ni le unim.
Sanii tai ma-mbata iar,
Cand se strivesc pe pieptul meu,
Cu sufletul ma-mbratisezi,
Si nu vrei sa fiu decat al tau.
Buzele tale sunt fierbinti,
Te iau in brate, te sarut,
Simt cum esti plina de dorinti,
Si ne iubim foarte tacut.
Esti toata plina de placere,
Si nu slabesti stransoarea calda,
Eu iti soptesc ca te iubesc,
Tu vrei sa ne mai iubim odata.
Acum esti obosita,
Si radiezi de fericire,
Ca poti sa fii din nou femeie,
Si nu mai pleci de langa mine.
Intr-un tarziu ai adormit,
Si esti satisfacuta,
Cu bucurie-n ochi eu te privesc,
Ce frumusete cand esti nuda.
Iti mangai tamplele usor,
Si parul blond pe umeri,
Parfumul tau ma-mbata iar,
As vrea sa mai fim tineri. -
Invata-mã cu ce sã-ncep intai
si-n care vorbe-anume tuturor
sã spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,
si cum, de-atatea lumi luminatori,
pe gura ta surasu-i ca un soare;
ei poate niciodata n-or sã stie
din fiecare clipa trecatoare
cum ne-am durat noi cate-o vesnicie
iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas
iti cânt atatea cantece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niste cuvinte simple-ar fi rãmas.
Invata-mã cu ce sã-ncep si cum
sã-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga
ca te-a nãscut, cu truda ei intreaga,
pe tine, bucuria mea de-acum.
Ea, poate, niciodata n-o sã stie
c-a inflorit în flori si-a curs în ape,
ca din pãmânt si sura vesnicie
sã mi te-aduca,-asa cum esti, aproape;
si, fiindca-o sã murim si noi odata,
gandeste-te: n-ar fi pacat sã moara,
cuprinsa-n noi, atata primavara,
si dragostea cu inima deodata?...
De-aceea, spune-mi cum sã-ncep anume,
si eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispretuitori de cimitir,
sã ne iubim de-a pururea pe lume. -
DE CE ?
DE CE de viata-s plictisit ?
DE CE universul e infinit ?
DE CE cu vise m-am amagit ?
DE CE florile n-au inflorit ?
DE CE cu putine-s multumit ?
DE CE vuietul a amutit ?
DE CE timpul nu s-a oprit ?
DE CE pamantu-i rotunjit ?
DE CE pe langa tine m-am invartit ?
DE CE dinozaurii nu au supravietuit ?
DE CE bunicii au albit ?
DE CE pe tine in suflet te-am privit ?
DE CE casele au mucegait ?
Chiar daca eu nu-ti dau pace
Mie tot de tine-mi place.
Si fiindca vreau sa-ti dovedesc,
Cat de mult eu te iubesc,
Uite, iti ofer inima mea...
Fa ce vrei cu ea...!!! -
Dorinta
Vino-n codru la izvorul
Care tremuri pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si in bratele-mi intinse
Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din crestet valul,
Sa-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar in par infiorate
Or sa-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat incet s-o culci,
Lisand prada gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,
Ingana-ne-vor c-un cant
Singuratice izvoare,
Blanda batere de vant;
Adormind de armonia
Codrului batut de ganduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or sa cada randuri-randuri.