ajutor

  •  
    • 28 mesaje
    19 Sep 2004, 14:34
    0 0
    Mesajul meu nu are neparat legatura numai cu dragostea,ci cu viata in general.Problema este ca am aproape 28 de ani si viata mea este cu totul altfel decit mi-as fi dorit sa fie la virsta asta.Am avut un prieten(primul meu prieten) la care am tinut foarte mult,dar dupa 5 ani ne-am despartit.Am avut si eu partea mea de vina.Acum sint singura,si am avut si am in continuare ghinionul sa cunosc cei mai nemernici barbati.Nu stiu cum este posibil ca o fata ca mine,cu atitea calitati(nu o spun numai eu,ci multa lume) sa aiba ghinionul asta.Ma uit la alte colege,prietene de-ale mele,care nici nu arata prea bine,unele nici nu stralucesc de inteligenta sau de interesantte ce sint dar au un prieten care le iubeste,au familie,copii la virsta asta.Nici nu sint foarte pretentioasa.
    Va multumesc pentru orice raspuns,orice mi-ar fi de ajutor.
  •  
    • 9 mesaje
    19 Sep 2004, 14:55
    0 0
    buna,
    si eu sunt cam in aceeasi situatie ((poate chiar mai rau..am aproape 30 ani...si nu stiu ce se intampla...dupa o lunga si grea perioada de suferinta cauzata de despartirea de prietenul meu a urmat o per in care am zis ca tb sa-mi revin...sa ma pun pe picioare psihic...sa traiesc !Si in grupurile in care am iesit am fost placuta, dragutza...destinsa, cu simtul umorului , si in nici un caz disperata dupa dragoste( reticenta, chiar).Nu am pretentii exagerate...cred chiar ca oamenii tb. sa mai faca si compromisuri. Dar nu s-a legat nimic...si imi pun aceeasi intrebare: de ce ? Sunt coplesita de atata gol sufletesc...
  •  
    • 501 mesaje
    19 Sep 2004, 15:42
    0 0
    nu ati face mai bine sa va opriti din vaicareala si sa va uitati mai bine la voi!? din mesajele postate am inteles ca stati mai tot timpul cu ochii pe femei si va intrebati cum de ele au avut noroc in dragoste si voi nu! pai, la atitudinea pe care o aveti, nu-i de mirare ca inca stati pe bara, in timp ce femeile pe care le invidiati se bucura din plin de ce le ofera viata! opriti-va din plans si rezolvati-va problemele ca niste femei mature ce sunteti, nu ca 2 pustoaice. nimeni nu se da in vant dupa "fetele" care sunt in permanenta cautare a barbatului vietii lor sau oricare, numai sa fie unul!
  •  
    • 193 mesaje
    19 Sep 2004, 15:56
    0 0
    buna. si eu am fost singura, cam 2 ani.. si nu prea mi-a fost bine. a fost greu, seara eram trista, dar ieseam mult, stateam pe capul prietenilor mei . am avut si am noroc de prieteni buni, ma luau cu ei oriunde mergeau, la film, in club, la prajitura, acasa la vreunul dintre ei sa ne uitam la un film, chiar daca eram singura necuplata. pana la urma, am cunoscut pe cineva (pe cont propriu, fara petitori ), dar perioada de singuratate a fost trista.

    acum, mai in gluma, mai in serios, am o prietena foarte buna care e singura. si stateam cu ea si cu prietenul meu intr-o seara acasa la mine si, plictisindu-ne si razand de ne prapadeam, am facut o lista de "burlaci eligibili" dintre prietenii nostri. si pe ala de l-am crezut eu mai potrivit (doar eu o cunosc bine) l-am invitat cu noi in oras, o data, de doua ori, si a treia oara au iesit singuri daca totul e facut funny, fara ca nimeni sa fie disperat sau trist sau deprimat, poate iesi chiar ceva dragut. prietenii te cunosc cel mai bine si "recomandarea" lor e sfanta
    multa bafta. eu cred ca cel mai important in faza asta e sa stii sa te bucuri de fiecare moment placut. stiu ca suna a sablon.. dar eu chiar cred in asta. va pup.
  •  
    • 114 mesaje
    19 Sep 2004, 17:06
    0 0
    Cu cat o sa va incapatanati sa-l cautati pe el, cu atat va scad sansele sa-l gasiti. Si ar trebui sa va traiti viata nu sa va faceti un scop din gasirea unui barbat. Daca nu ajungeti sa fiti fericite cu voi asa cum suntenti, cu sau fara iubit, viata o sa treaca pe langa voi, si o sa treziti la 40 de ani ori singure, ori langa un barbat care nu va place dar stati langa el doar ca sa nu fiti singure.
    Incercati sa aveti viata voastra, nu va agatati de idea ca va tre' un barbat ca sa fiti fericite.
  •  
    idd
    • 292 mesaje
    20 Sep 2004, 08:57
    0 0
    Bravo Irinel30!Ma bucur sincer cind vai vad ca mai exista cite cineva care gindeste ca mine!Trebuie in primul rind sa fim impacate cu noi insine, sa ne bucuram de viata asa cum ne-a fost data, pt.ca viata e un dar de la Dumnezeu.A te crampona sau a umbla cu disperare dupa unul(sau mai multi) barbati nu-ti aduce citusi de putin liniste in suflet, si cel mai bun prieten al tau esti pina la urma tot tu insuti.
  •  
    • 1248 mesaje
    20 Sep 2004, 10:36
    0 0
    Asa mi se pare si mie ca este : cu cat te gandesti mai mult la un lucru , cu atat acesta intarzie sa apara .
    Un singur lucru as avea de intrebat : de ce nu va feriti de "nemernici"?? Banuiesc ca nu intra cu fortza in viata voastra .
    Si poate asteptarea si rabdarea aduce un lucru bun ,nu? Daca am fost cuminte , imi aduce mosu' ceva bun ...
  •  
    • 1522 mesaje
    20 Sep 2004, 11:17
    0 0
    depinde nu de cautarea in sine-ci de metodele si micile capcane care le pui in practica........apoi sint anumite indicii care vrind-nevrind-ii dau de gindit unei femei ca tipul e magar,nemernic cum ziceti voi.apoi -cum bine a spus o eva -nu faci din asta un tel-ci o oportunitate.....!!!!rabdare si multa diplomatie.
  •  
    • 237 mesaje
    20 Sep 2004, 11:51
    0 0
    va marturisesc ca si eu am aproape 30 si sunt singura…(ca muuuuuulte prietene ale mele) de ani! insa am incercat sa aflu de ce naiba, avand tot ce-sti poate dori un om, nu pot avea tot ce-si doreste o femeie? - iar atunci cand ma apropii de cineva, ma parlesc cumplit… (mi se parea ca sunt eu exagerat de pretentioasa si ca urmare acceptam pe langa mine tot felul de ciudati in ideea ca si ei sunt oameni si au reale calitati pentru care sa fie iubitit, chiar daca intr-o privinta sau alta nu se potrivesc)..
    apoi m-am oprit, gandindu-ma ca ceva nu e corect in rationamentul meu… si m-am pus pe citit carti de psihologie aplicata (genul ajuta-te singur), m-am dus la un terapeut, am participat la tot felul de grupuri de terapie si am cascat ochii la prietena mea care s-a mutat la iubitul ei pe care l-a cunoscut de 1 luna ½ , si de atunci nu se mai pot desparti… (a aparut in viata meai, cand am hotarat ce fel de barbat imi trebuie, si este exact ce mi-am dorit!)…
    si iata ce am descoperit (sunt fericita si mandra si asta m-a scos dintr-o lunga depresie): cel mai important si mai important este sa stii cine esti si ce fel de nevoi ai.
    Prin educatie, cele mai multe dintre noi sntem invatate sa ne inabusim nevoile si sa ne concetram pe ale altora, ca sa putem avea o realtie… Adica am pus pe primul loc relatia…
    Gresit. Cand am fost intrebata : ce fel de barbat vrei, ce nevoi ai (ce vrei sa faca ala pt tine)?, m-am blocat, am inteles ca nu stiu…. si atunci iata ce cale mi s-a “aratat”: imi iau o perioada in care sa ma concentrez pe mine, sa ma gandesc la mine: ce nevoi am, cum le pot indeplini (planuri, etape de indeplinire etc.)… apoi, pe baza lor am sa aflu ce fel de femeie sunt… dupa care imi va fi mult mai usor sa imi dau seama ce fel de partener mi se potriveste… si abia pe urma voi putea allege din gramada de barbate pe care ii voi intalni in viata mea acele persoane capabile sa imi ofere ce voi avea nevoie si care vor fi fericite cu ce am eu de oferit…. iar relatia se va crea in consecinta, de la sine… maaaare descoperire am facut, am sa va tin la curent cu fiecare din etapele astea…
    si mai stiti ceva? m-am tot cuplat cu “ciudatii” in mare parte din cauza presiunii mamei, prietenilor, caci exista oarecare presiune sociala… cand ma mai bate cineva la cap (cum, tu n-ai nici un prieten?!, si ai vre-o intalnire azi? uite cum te-ai fardat, cu cine te intalnesti ? cu cine vii la nunta – asta e cea mai nasoala –, ce faci de rev?) am sa-i spun ca in acest moment am alta prioritate:sa ma imprietenesc cu mine!
  •  
    • 28 mesaje
    20 Sep 2004, 12:14
    0 0
    Va multumesc pentru raspunsuri,in special Grettel,e un punct foarte interesant de vedere,cred ca am sa aplic si eu sfaturile tale.