inca unul....tot la dragoste :lol:
-
0 0Daca ai putea reduce populatia din intreaga lume la un sat de 100 de persoane, mentinand proportiile tuturor popoarelor existente pe pamant, acest sat ar fi compus in felul urmator:
-57 de asiatici
-21 de europeni
-14 americani (din America de Nord, Centru si Sud)
-8 africani
-52 ar fi femei
-48 barbati
-70 nu ar fi albi
-30 albi
-70 nu ar fi crestini
-30 crestini
-89 ar fi heterosexuali
-11 ar fi homosexuali
-6 persoane ar avea 59% din bogatiile lumii si toate 6 ar fi din Statele Unite
-80 ar sta in case de nelocuit
-70 ar fi analfabeti
-50 ar suferi de malnutritie
-1 ar fi pe moarte
-1 ar fi pe punctul de a se naste
-1 ar avea un computer
-1 (da, numai 1 ar avea diploma de studii)
Si mai gandeste-te si la urmatoarele:
Daca te-ai trezit azi-dimineata mai mult sanatos decat bolnav, inseamna ca ai mai mult noroc decat milioane de persoane care nu vor apuca sa traiasca saptamana viitoare.
Daca nu ai trait pericolul unei lupte, singuratatea unei inchisori, agonia torturii sau chinurile foamei - esti inaintea altor 500 de milioane de oameni de pe lumea asta.
Daca poti sa intri in biserica fara teama ca vei fi amenintat, arestat, torturat sau omorat - esti mai norocos decat 3 miliarde de persoane.
Daca ai mancare in frigider, haine cu care sa te imbraci, un loc unde sa dormi si o casa in care sa stai - esti mai bogat decat 75% din populatia lumii.
Daca ai bani in banca, in portofel si cateva monede intr-o pusculita -esti printre cele 8 procente ale persoanelor care traiesc bine.
Daca parintii tai sunt inca in viata si inca impreuna - esti, intr-adevar, o persoana rara, chiar si in Statele Unite si Canada.
Daca poti sa citesti acest mesaj esti de doua ori binecuvantat: pentru
ca cineva s-a gandit la tine si pentru ca nu te numeri printre cele doua miliarde de persoane care nu stiu sa citeasca.
Cineva a zis odata:
-Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani.
-Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut vreodata sa suferi.
-Danseaza ca si cand nimeni nu te vede.
-Canta de parca nu te-ar auzi nimeni.
-Traieste ca si cand Paradisul ar fi pe pamant.
iar io acuma sar caii popii...heheheh... -
ana..ai luat-o razna??? io mi-s....nu mi-am schimbat inca moaca si nici creierasul dar azi bag cand una calda cand una rece...heheheh....
no...luati de jos gagici!!!!
PRINCIPIUL NARCISEI GALBENE
Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna "Mama trebuie sa
vezi narcisele galbene inainte ca ele sa se ofileasca". Eu doream acest
lucru, dar era un drum de 2 ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii.
Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi sosi joia viitoare.
Joia urmatoare, deodata timpul s-a racit si a plouat. Dar eu am promis,
asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am
salutat si imbratisat pe ea si nepotii mei am spus " Carolyn, lasa
narcisele galbene. Timpul este nefaborabil, sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri, cu exceptia ta si a acestor copii".
Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus: "Noi conducem pe vremea
asta, mama".
"Ei bine, nu ma duci tu pe mine in strada, pina nu se face timp frumos
si, atunci cand voi iesi, o voi face ca sa ma intorc acasa". Am crezut ca am
fost destul de convingatoare.
"Sper insa ca ma vei duce la garaj, ca sa-mi ridic masina mea. Ea a spus
"cat de departe trebuie sa mergem?" "Cateva blocuri." Carolyn a spus "o sa conduc eu. Eu sunt deprinsa cu asta." Dupa cateva minute, am intrebat-o:"Unde mergem ? Asta nu e drumul spre garaj."
"Mergem spre narcisele galbene". Carolin a zambit .
"Carolyn" am spus eu cu asprime in glas "te rog, intoarce".
"E foarte bine, mama. Tu nu te vei ierta niciodata, daca pierzi aceasta
experienta." Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta
pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii,
am vazut scris cu litere de mana "Gradina narciselor galbene".
Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn in jos pe carare.
Apoi cararea a cotit si, cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire.
Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva
luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii
muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si
randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz- portocaliu, galben ca
sofranul si galben ca untul. Fiecare varietate de flori a fost plantata
ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste riuri cu
tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori. "Dar cine a facut asta?" am
intrebat-o pe Carolyn. "O femeie."- mi-a raspuns Carolyn. "Ea locuieste
pe proprietate. Aceea este casa ei." Carolyn mi-a indicat o casa mica si
modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut
un poster. "Raspunsuri la intrebarile care stiu ca te intereseaza"- era
titlul.
Primul raspuns a fost un simplu "50.000 bulbi".
Al doilea raspuns a fost "Unul, pus pe rand, de catre o singura femeie".
A fost nevoie de doua miini, doua picioare si putin creier".
Al treilea raspuns a fost "Am inceput in 1958".
Acestea au fost Principiile Narciselor Galbene. Pentru mine, acel moment
a fost o experienta care mi-a schimbat viata. M-am gindit la aceasta
femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, in timp - creand propria sa viziune asupra
frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand
pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna
lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de
inspirat.
Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul
din cele mai marete principii ale slavirii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas -
adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp. Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea. "Treaba asta ma
intristeaza -
Carmeluta mama, nici nu stii ce bine mi-a facut mesajul tau. Toata dimineata am fost morcovita. Unde lucrez eu s-au scos niste posturi la concurs si deh , am intrebat si eu in stanga , in dreapta pt ca al meu sot saracu e navetist de 2 ani. Si ce credti dragelor?????????? Toate posturile sunt deja arvunite. Pai sa nu-ti vina sa mor? Ba sa-ti vina. Noroc cu mesajul tau care m-a remontat complet. Te pup .
-
Acestea au fost Principiile Narciselor Galbene. Pentru mine, acel moment
a fost o experienta care mi-a schimbat viata. M-am gindit la aceasta
femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, in timp - creand propria sa viziune asupra
frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand
pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna
lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de
inspirat.
Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul
din cele mai marete principii ale slavirii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas -
adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp. Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea. "Treaba asta ma
intristeaza, intr-un fel", am recunoscut eu. "Cate as fi putut eu realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, 'plantand cate un singur bulb o data'.Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!"
Fiica mea mi-a spus mesajul acelei zilei in stilul ei direct:
"Incepe de maine" a spus ea. "Nu mai are nici un rost sa te gandesti la
timpul pierdut. Modul de a face dintr-o "lectie" o bucurie si o cale de
evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi "Cum pot
folosi azi ceea ce tocmai am invatat?"
Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom
casatori; vom avea un copil; apoi altul. Apoi suntem frustrati ca nu
sunt copiii destul de mari si vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste.
Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare.
Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza..
Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori; cand
vom avea o masina noua; cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne
vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat
cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna
plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea .Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe
care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu
cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea ..... si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti......
- pana masina ori casa este platita
- pana iti iei o masina sau casa noua
- pana copiii pleaca de acasa
- pana iti termini studiile
- pana slabesti 10 kg.-
- pana te ingrasi cu 10 kg
- pana te casatoresti
- pana ai copii
- pana te pensionezi
- pana la vara
- pana la primavara
- pana la iarna - pana la toamna
- pana mori.
Nu exista un moment mai bun ca cel de acum ca sa fii fericit.
Fericirea este o calatorie, nu o destinatie.