O iubire de-o vara?!
-
0 0Ei..fetelor..ce parere avetzi despre iubirile de-o vara?...imi place mai mult cum suna "iubire de-o vara" decat "aventura"...dar..la urma urmei..tot una e ..nu?...parca nu vreau sa ma mustre constiintza..mai ales k nu m-as fi crezut niciodata in stare de asa ceva!
-
lisandra draga,stai sa am gandesc un pic...nu esti tu cea care a plecat dintr-o relatie de lunga durata???si te-ai aruncat intr-o alta relatie fara sa ai nici un regret fata de ce lasasesi in urma?totul e ok pana aici...dc tu erai fericita la momentul respectiv...acum vad ca nu mai esti...parerea mea,dc a tinut numai o vara si acum el nu mai da nici un semn,nu prea a fost iubire...oricum,imi pare rau pt tine,erai tare entuziasmata atunci...
-
Dom'le, de mult voiam sa vad si eu o fata care, dupa ce a fost fericita o vreme cu un barbat, sa nu se considere tradata atunci cand "s-a dus amorul"!

Lisandrutzo, lasa, draga, pai ce, tu nu stii ca barbatii sunt de 2 feluri -amantii ideali si sotii ideali? Tipul tau de-asta vara a fost de tipul "amant". Astia n-au alt scop in viata decat sa traiasca iar si iar momentele alea perfecte de la inceputul relatiei. La primele semne ca pasiunea incepe sa paleasca si sa se transforme in ceva mult mai serios, ei isi cauta repede alta relatie, pentru a trai iarasi un nou inceput minunat.
Asa ca nu poti avea pretentii de la el. Fii multumita ca alaturi de el ai avut parte de niste momente de fericire si pasiune pe care multe femei nu le vor trai niciodata... si, daca iti doresti o relatie stabila, treci la cunoasterea celuilalt tip de barbati.
-
hahaha! “Summer time, when the living is easy”…. numai ca …”easy come easy go!”.. si eu patesc chestia asta vara de vara… cu cat imbatranesc mai mult (probabil mai obosesc neurnii, care stim cu totii ca nu se regenereaza) parca cu atat ma tampeste caldura mai tare si intru in cele mai usurele (sau facile?!)(sau la indemana?!) combinatii… starea asta ma apuca prin mai si o tin tot asa pana prin septembrie cand ma pleostesc si-mic ad frunzele… pe bune! e deja al treilea an…
idea e ca cel putin anul asta se pare ca am invatat lectia: pentru ca nici acum n-am putut avea concediu, mi-am “organizat” un simulacru: am acceptat sa ma balacesc (ce balacit, scubba-diving, de fapt ma mutasem pe un submarine!!!) intr-o relatie fara perspective (nu ne potriveam, ca personae/personalitati pe nici un plan)… dar era asa de frumos…. tanar si frumos…si sexy!!! tare sexy!!!! si delicat!!! si tandru! si finut si,… destul de ascultator!!!! mmmmmm… genul de barbat –copil Brad Pitt, dar pe masculin… mmmm…
desigur ca la un moment dat am explodat… poti manca frisca pana la un punct, apoi innebunesti, parca ai vrea si ceva consistent…. insa mmmmmm … a fost super! terapie adevarata….cred ca e prima data in viata mea cand ma las antrenata intr-o “aventura” constient, deliberat, si de-adevaratelea, fara a incerca sa pun numele lui de familie langa prenumele meu (aici mint putin, mi-a fulgerat o clipa ca poate as putea trai o relatie conjugala bazata exclusive pe faptul ca arata bine, dar mi-a trecut cand mi-am imaginat cum ar arata cu chelie, buat, gusa sau par alb pe piept)…
sigur, a fos cam greu sa dorm “fara ursulet” vreo doua saptamani (ce repede se obisnuieste omul cu binele!), apoi m-am apucat de munca si mi-a trecut… si ma bucur ca mi-am oferit asta… (fundamental este ca nici el nu a luat relatia in serios, atenite, nimeni nu a avut de suferit)… mi-a palcut!