Cand incepe si cand se termina?
-
0 0Cand se termina atasamentele si incepe iubirea? (sau invers)
Incep sa povestesc pe masura ce imi gasesc cuvintele. -
Nu e nimic dramatic in relatia mea, doar ca simt ca am dat cat am putut si ma simt atarnata doar de atasamente. In schimb, el zice ca ma iubeste, dar suntem pe alta lungime de unda, de vreo ceva ani.
La inceput, pentru mine, au fost doar atasamente, acum nu stiu daca e iubire, atasament sau doar egoism ca pierd ceva pentru care am dat tot ce am putut.
Stiam de la inceput ca o sa fie o relatie mai ciudata si nu prea potrivita pentru mine, dar am zis ca daca nu e ok, n-o fi bai daca n-o sa mai fim impreuna. Dar cand trece timpul, parca vine si bai-ul. -
Io am fost prima fata din viata lui si am cam stat sa-l "educ" cum si in ce fel trebuie sa faca, dar tot nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Timpul trece si eu am obosit in relatie. Cred ca de cel putin 5x/luna avem discutii sa ne despartim ca nu mai pot, dar revin si nu stiu din ce cauza. Sa fie atasament, iubire sau egoism?
El e un om minunat cum rar mai gasesti, dar nu e deloc matur, doar copil. Cateodata mai vreau si eu sa vad cum ia si el o decizie, sa fie mai barbat, dar nu prea se intampla. -

pai din pacate, nu o sa duca la nimic bun. Il iubesti si vrei, incerci, te chinui si pe tine, si pe el, sa fie bine.. dar el nu vrea ca tine si intr-o zi o sa se sature el si o sa fuga.. si atunci vei suferi tu mai mult! Ca el si-a creat asa... o lume a lui, asculta de tine, dar face ca el.
E cel mai trist tip de relatie pe care il cunosc! -
Si eu ma intreb in momentul de fata unde exact ma aflu. Nu-mi dau seama daca dragostea mea pentru iubitul meu merge pe o linie orizontala sau a disparut subtil si i-a luat locul atasamentul. Ma rog, la mine e mai complicat ca urmeaza sa ne casatorim, el zice ca e inebunit dupa mine, iar eu nu prea stiu ce se intampla cu mine. Sper sa nu ma intorc din drum la altar sau sa ma indragostesc dintr-odata de altcineva si sa stric totul.
-
Mie mi se pare si mi trist, mariuca. Am o senzatie de stres, goliciune si tristete. Dinainte sa fim impreuna am zis ca el e barbatul cu care as vrea sa ma marit, dar daca acum, cand suntem tineri eu trag de tot, nici nu vreau sa-mi inchipui cum o fi peste 10 ani, mi-as lua campii sau as face sex cu cine s-ar gasi
Care ar fi rezolvarea? -
dragelor, cu riscul sa imi iau palme ca iar dau sfaturi, dar nu vad rahatul din viata mea
, va scriu cat pot de sincer si din inima ca daca acum va simtiti asa, daca voi, ca femei, trageti de un barbat si ati dori sa fiti si voi iubite, admirate, curtate... sfatuite, incurajate, admirate etc etc... sa nu credeti ca mai tarziu omul se langa voi se va schimba in bine... E frumos sa speri, e singurul lucru ce te mai tine langa el! Atat! dar la un moment dat se leapada el de voi si va veti simti ultimul om pt ca ati incercat sa faceti ceva bun din cineva ce nu a stiut sa aprecieze nici macar 5% din ce ati facut, din ce ati oferit!
Stiu ca e greu sa te desprinzi, dar nici sa traiesti asa... nu e viata!
Marrakech,
el ce spune despre relatie? Ce isi doreste??
Ma rog, cred ca nici el nu stie...
, dar cum il simti tu? -
Simt, ca altfel nu m-as mai intoarce!
Am si zis ca nu siu ce simt; atasament, iubire sau egoism. Bine, daca nici eu nu stiu, atunci cine?! Poate au mai fost persoane in cazul meu si tocmai de aceea am inceput sa scriu, poate sa ma si descarc, ma simt aiurea.
E usor sa zicem "pai si daca e asa, de ce nu faci aia?".
Am vazut ca rata divorturilor creste extraordinar de mult pentru ca se mediatizeaza tot mai mult ideea de "daca nu e bine, iesi" si nimeni nu se mai gandeste cum sa dreaga relatia, sentimentele. -
Mariuca, el zice ca ma iubeste, dar eu nu stiu ce sa cred. Eu si daca nu stiu cu ce se mananca iubirea (nu stiu cum unii oameni pot sa zbiere ca iubesc o persoana si sa nu faca nimic, eu mai bine tac si zic ca nu cunosc ce inseamna a iubi), am incercat sa dau tot ce am putut sa fie bine. Pentru ca am fost prima lui iubita cred ca este si un atasament puternic.
Legat de ce ziceai tu ca nu ar fi recunoscator; ba da, este recunoascator si stie ca l-am ajutat cat am putut eu, dar parca nu poate sa se desprinda, sa gandeasca matur si sa-si puna intrebarea: "ma, ce as putea eu sa fac sa fie bine? sau "de ce se comporta asa?, "cum sa dreg eu"? Parca asteapta ca timpul sa le rezolve pe toate, dar daca si eu as astepta asta, atunci am fi doar colegi, atat. -
dragelor, eu va inteleg perfect si nu am sa fiu niciodata de acord cu cele/cei care spun ca daca nu iti e bine, pleaca, cauta altul/alta care sa te merite! eu sunt una din aia care lupta pana in panzele albe!
dar din pacate, degeaba lupta unul si celalalt trage inapoi. trebuie sa lupte amandoi sau macar pe rand. cand nu mai poate unul, poate celalalt si tot asa!
dar barbatii astia ai vostri ce zic de relatie? ce isi doresc?