felul de a fi
-
0 0mereu am fost o fire timida,retrasa,interiorizata.n-am avut niciodata multi prieteni in preajma mea,poate o prietena mai buna,o amica,doua
viata mea s-ar reduce mai mult la munca-casa-net-o carte,un film-o plimbare-o iesire-o cafea cu o prietena..mai mult nu
ma uit la femeile pe care le cunosc ca au o viata plina,iesiri peste iesiri,multi prieteni ,o viata sociala de invidiat.eu parca nu pot socializa,ceva ma retine,ma simt incomod in cluburi,nu am despre ce vb cu persoane abia cunoscute si simt ca lumea nu ma place.poate ca sunt prea serioasa si retrasa dar nici altfel nu pot fi
nu caut sfaturi despre cum ar trebui sa fiu mai prietenoasa
la locul de munca actual colegii mai ies la o bere etc,am iesit si eu de cateva ori,m-au mai invitat dar mereu am gasit cate o scuza sa nu merg.acum ies fara mine si nici nu ma mai invita,e normal daca mereu refuz,insa ma simt exclusa si ciudat
nu stiu de ce am scris aici,cred ca mai sunt persoane asa ca mine..linistite,voi cum sunteti? v-ati confruntat cu asa ceva?aveti multi prieteni? va integrati usor?
o seara placuta! -
ellysweet in mesajul tau m-am regasit cuvant cu cuvant, la fel sunt si eu si as vrea sa schimb asta dar nu stiu cum. Am incercat intr-o perioada sa imi schimb anturajul dar nu a avut efect, nu m-am putut integra. Se pare ca asa este scris ca unii oameni sa nu isi gaseasca locul nicaieri.
Nu ai adresa de mess, mi-ar placea sa vb pe mess? -
Mereu ne dorim ce nu putem avea....mereu dorim sa fim invers de cum suntem....mereu ne uitam la altii....iar lista ar putea continua....
Nici eu nu am viata sociala foarte activa si ma SIMT minunat asa.
Nu am prietene, si imi este foarte bine asa. Carti, plimbari, net, serviciu si casa. Exact. Nu intru in club-ul de ultima ora si nu am cerc de amici. Nu am nevoie, nu rezonez deloc cu lume de genu'.
Atata timp cat te simti ok tu cu tine este bine! -
Si eu sunt la fel ca tine. Stiu ca sunt asa pentru ca sunt foarte floricica fizic si asta ma face sa fiu mai retinuta. Si am o problerma cu grupurile de oameni. Nu pot socializa intr-un grup. In schimb cand sunt doar cu o singura persoana ma inteleg foarte bine cu ea. Nici eu nu prea stiu ce sa fac in privinta asta. Mie mi-ar placea sa merg in cluburi si in locuri cu multi oameni si sa pot sa imi spun parerea intr-un grup ....dar e ceva care ma retine si nu pot sa fiu eu insumi in situatiile astea....
-
Eu sunt genul ala de om care nu poate sta in casa, nici legat, nici daca vrea.
De prin clasa a 10 a am inceput sa ies in cluburi si etc, si pe masura ce a trecut timpul activitatile mi s-au multiplicat si diversificat. Evident, cu voia (sau din nevoia) mea.
Am amici si cunostinte garla, si mai mereu sunt invitata pe undeva.
Ba la un suc, ba la film, ba la teatru, opera samd.
Am uitat sa mai zic faptul ca lucrez zilnic de la 11 la 8 seara, deci in timpul saptamanii nu ies prea des.
Dar weekendurile....sunt de multe ori motiv de nervi. Cum zicea si Mi, mai sus, uneori as da orice sa nu fiu invitata chiar mereu undeva.
Rezultatul? Nu mai am timp de mine, nu mai am timp sa ma odihnesc, incep sa percep toate iesirile ca pe niste corvezi, nicidecum ca pe niste activitati placute.
Si cu toate astea, sunt dependenta de viata asta agitata, si mereu schimbatoare, si sunt sociabila, rad, tip, beau, ma distrez in functie de starea de spirit.
Prietena mea cea mai buna e exact cum te descrii tu, insa animata de dorinta mea de a iesi mereu si a face mereu cate ceva, pana la urma a luat-o si ea pe calea “pierzaniei†alaturi de mine.
La inceput, cand inca ne descopeream, vreo cateva luni (6-7) ne petreceam fiecare vineri si sambata in club pana la 5-6-7 dimineata. Cu timpul m-am mai calmat si eu (ca mi a luat o ficatul razna de la oboseala, alcool si fum) si acum suntem in “parametri normali de socializareâ€.
Dar repet, Mi are dreptate, chiar imi doresc uneori sa stau dracului’ in casa, si sa nu “simt nevoia†sa socializez in fiecare weekend. -
Asa sunt si eu
cred ca am adormit la disco de cel putin 3 ori in ciuda eforturilor mele de-a ramane treaza, sa nu ma fac de ras. O vreme, ani la randul dupa ce am terminat facultatea eram foarte sociabila , cunosteam foarte multe persoane si eram cautata, dorita ca si prietena, eram un om de nadejde, aveam o vorba buna pentru toata lumea, eram atat de amabila si de sincera incat cred ca paream chiar naiva Apoi, dupa vreo 2 relatii sentimentale mai mult decat dezastruoase, m-am schimbat definitiv si nu am mai vrut sa fiu prietena cu nimeni. Si acum mai primesc telefoane de la prietene vechi dar sunt atat de schimbata ca nici nu mai raspund la telefon. Stiu ca e foarte urat din partea mea si ma cert mereu fiindca fac asta si ma cearta si iubitul sa raspund insa mi-e foarte greu. Nici nu le mai merit pe aceste prietene. Unele dintre ele insa m-au jignit vrand sau nevrand si dupa marea "schimbare" nu am mai vrut sa le iert cum le iertam inainte. M-am gandit ca o viata am, s-o traiesc doar cu oamenii care imi plac. Ajut cu placere, oamenii din echipa pe care o conduc ma recomanda si altora dar prietena nu mai reusesc sa fiu cu nimeni. Sunt persoane pe eva.ro pe care mi-as dori sa le cunosc si in realitate, cum e Milady, pe care o apreciez foarte mult. Si classy, donna_mobile, mikizda, froggy( e extraordinara!) just etc. -
la fel ca si elly si elena sunt si eu,si eu am avut prietene care m-au jignit,si le-am iertat de atatea ori,si acum nu le mai pot ierta,cu cateva persoane vb,dar foarte putin,nici eu nu sunt cu cluburile,sau alte chestii,dar iti poti ocupa timpul facand alte lucruri mai interesante.crezi ca acele persoane de care zici tu ca au o viata sociala buna,crezi ca sunt chiar asa de apreciate?nu sunt,pt ca ele sunt numai cu vorba,dar cu faptele 0,iar prietenii uneori iti sunt dusmani,asa ca mai bn sa fii prietena cu cat mai putina lume.nu e nimic rau daca esti mai timida,dar sfatul meu sa fii putin mai tare,va pooop fetelor pe toate
-
buna....
ai o viata destul de frumoasa....si apreciaza ceea ce ai....decat atatea cunostiinte cu care sa cheltui si sa iesi mai mereu, care sa te barfeasca....mai bine....citeste o carte buna sau vezi un film....
cluburile si amicitiile de asa natura nu-ti fac viata mai frumoasa....
stai in banca ta
e suficient sa fii cu persoana iubita si bineinteles sa ai o prietena pe care sa te poti baza...atat..
pe curand
-
va multumesc pt raspunsuri si ca mi-ati impartasit putin si cum sunteti voi.ma intreba o eva,pe prima pagina,ca de ce nu ma accept asa cum sunt si de ce tin musai sa fiu in rand cu lumea.si ca raspuns cred ca ar fi pt ca vreau sa ma pot integra cu usurinta intr-un grup,sa particip la discutii si sa nu mai fiu asa retrasa si serioasa.
chiar weekend-ul trecut am participat la un eveniment festiv,in cadrul companiei sotului meu,si aflandu-ma printre colegii lui ma simteam ca pe ace,inafara de cateva amabilitati si ceva vorbe schimbate cu lumea,am stat cumintica in banca mea.sotul spune ca e normal,nu-i cunosteam deci n-aveam ce mari discutii sa avem,dar totusi cred ca puteam mai mult.deci da,se pare ca nu prea ma accept
prietena mea de ex,este f deschisa si cu prieteni la tot pasul.mereu are cate-o petrecere,mereu e invitata in cutare loc,oamenii o plac si-i cauta compania si ma uit la ea ca-i vin toate astea natural.asa e sa fie!
si da mihaaa se pare ca viata mea e placuta asa cum e si totusi parca nu