La distanta...
-
0 0Fetelor, m-am tot gandit daca si sub ce denumire sa postez un subiect vechi de cand lumea...
Inainte de toate, vreau sa precizez ca toata viata am fugit de relatii la distanta. Dar ori n-am fugit prea repede, ori m-am impiedicat pe parcurs, nu stiu ce s-a intamplat - bref, am patit-o !
Am relatie la distanta !
Povestea e mai mult decat telenovelistica dar o pastrez pentru alta data.
El, roman rezident in Franta, a auzit vorbind despre mine un coleg malgas (asta e alta poveste...hihihi). Curiozitatea il impinge sa fure numarul, sa inceapa cu mesajele, eu (n-am alta treaba) raspund..etc.Se apropie Pastele, zice ca vine in Ro dar planurile se schimba in ultimul moment si ma anunta ca ma asteapta un bilet gata platit la o companie aeriana.
Biletul insusi are o poveste lunga - alergatura, incurcaturi (biletul electronic ar trebui sa-ti usureze viata dar nu e intotdeauna asa), scumpiri succesive.
Unde mai pui ca la Otopeni, cand mi-au schimbat dusul (a intervenit ceva neprevazut), mi-au anulat si drumul de intors ce era platit.
V-am ametit ? Sper ca nu.
Plec asadar de nebuna la ilustrul necunoscut, petrecem 3 zile de Paste impreuna la Toulon, pe malul marii.
Incepe nebunia, sentimentele se intetesc, ma hotarasc sa-l astept.
Revine peste 3 luni (nu ma intrebati cat am plans si cat am vorbit la telefon !!!), sta 3 saptamani in tara timp in care ne simtim extraordinar si incep sa simt pt. el acel CEVA ce poate sa ne tulbure zilele, noptile si toate planurile.
A plecat pe 30 iulie cu vesnica incertitudine a datei de intoarcere.
Dar reuseste sa se faca luntre si punte si va veni peste 1 saptamana, adica la o luna si ceva dupa ce revenise in Franta.
Il iubesc, sunt inebunita dupa acest ardelean dulce, copilaros (in fine, are 27 de ani), tandru dar hotarat si protector.
Imi e greu, Doamne, imi e ingrozitor de greu ! L-am gasit si nu-l pot avea - nu e aici cand am nevoie de el, cand rad, cand plang.
Face tot posibilul sa ne vedem, ma suna si de 3 ori pe zi, vorbim la telefon cate o jumatate de noapte.
Dar e greu...
Cea mai mare fericire se impleteste in sufletul meu cu cea mai mare tristete...
Dar il astept ca o nebuna si numar zilele, orele pana la sosirea lui.
Oare toate lucrurile cu adevarat importantein viata se obtin cu atata greutate ? -
distanta este un test al iubirii..dar problema este ..pina cind?
de fapt ce va fi in final?cum vedeti voi relatia peste un timp x?
astepti..suferi..speri..dar trebuie sa existe un final.
eu una iti doresc sa fiti fericiti si sa va iubiti vesnic si atunci aceste clipe vor fi trecut
doamne ajuta sa fie bine
-
si mie mi se pare tare frumoasa povestea ta...dragostea e ceva atat de pretios incat atunci cand o intalnim ar trebui sa avem curajul de a ne arunca cu capul inainte..sau cel putin asa as face in locul tau...tu esti libera,el e liber...distanta e un obstacol prea mic,dc lucrurile merg bine...gasiti voi o cale de rezolvare,acum traiti-va povestea de iubire.
-
curaj si incredere unul in altul!nervi de otel,rabdare si multa ,multa iubire-si un pic de noroc!!asta este reteta sa fie ok.relatia voastra.gindeste pina unde vrei sa mergi de departe,si asa reglezi din mers flacara relatiei......
totusi -esti o fata curajoasa!daca e ardelean eu zic ca e un atu .succes si rabdare! -
Va multumesc tare mult pentru mesaje.
Eu am fost plecata pt. ca iubitelul meu a venit iar in Ro. si nu am mai intrat pe net.
Dupa cum va spuneam, a reusit sa revina la o luna dupa intoarcerea in Franta.
Am stat o saptamana la el acasa, am fost impreuna 24/24 si am realizat, inca o data, ca-l iubesc,ca nu ma deranjeaza nimic la el, ca am respect, dragoste, sinceritate, ca merita sa-l astept.
Am revenit in Buc. si dupa cateva crize de plans m-am hotarat sa va scriu.
Ne vom mai vedea in decembrie, 10 zile iar anul viitor se pare ca vrea sa revina in tara...
Florina, astept sa ma "primesti" pe lista de amici pe Messenger.