viata intre barbat si patronul meu.....
-
0 0Sunt o femeie disperata din multe puncte de vedere.
Anul trecut sotul meu a fost disponibilizat din aceasta cauza a facut o depresie puternica si pe cauza depistarii unei hepatite de tipb.
Momentan inca nu s-a recuperat si trebuie sa tina tratament.
Avem doi copii la scoala si rate la un apartament pe care l-am achizitionat acum doi ani.
Momentan eu sunt singura care aduce bani in casa si ne este si asa destul de greu.
Problema este ca patronul firmei unde lucrez a aflat de situatia mea dificila. Sunt angajata la el de 12 ani si inca de atunci m-a tot curtata. Acum profitand de situatie mi-a spus-o verde ca daca il mai resping ma da afara.
Am incercat de 6 luni sa gasesc un job pregatirii mele dar fara succes.
Aici salariul meu este de 2500lei .
Chiar nu stiu ce pot face...
Rata la banca este destul de mare pus ca am cheltuieli cu tratamentul sotului.
Am incercat sa ma angajez pe un post sub pregatirea mea, dar varsta pe care o am 41 de ani este o piedica.
Simt ca o iau razna... -
alt sfat decat sa il inregistrezi sub o forma sau alta pe sef si cu caseta la politie/dat in judecata pe motiv de hartuire sexuala chiar nu am idee.
hepatita B daca este complicata si cu multiple internari este compatibila cu pensionarea anticipata pe caz de boala. poate va mai interesati in acesta directie.
multa sanatate sotului si tie multa putere sa treci peste toate greutatile. -
Macar sa-ti dubleze salariu daca tot frea sa ti-o traga.
Situatiile disperate cer masuri disperate.Daca tu crezi ca ai incercat tot posibilul sa gaseti altceva si n-ai reusit, si crezi ca ai facut tot ce ai putut, n-ai decit
sa inchizi ochii si sa accepti.
daca te da afara, ce naiba faceti?
stiu c-o sa-mi sara lumea in cap ca-s imorala, dar mai bine decit sa se sinucida in masa, mai bine bani in casa -
Da' 12 ani cum ai rezistat? (ma rog, io n-as fi stat nici o luna)
Si daca nu te-a dat afara pana acu', de ce te-ar da acu'? Poate o sa ai surpriza sa descoperi ca daca-i rezisti in continuare, o sa te respecte ca femeie, si nu te da afara (si daca te da, tot poti sa-l reclami)
Dar in anul asta de cand e sotul tau bolnav, cum ai rezistat avansurilor lui? N-ai putea sa o faci si mai departe, pana o sa gasesti altceva?
PS: daca nu, sfatul mikizdei mi se pare foarte realist...macar sa merite si sa-ti rezolvi si problemele -
poate o invatati si cum sa verse apoi imediat "dupa". si cum sa se minta frumos dimineata, in fata oglinzii. si cum sa isi faca seful sa taca in fata sotului, caci daca el mai si afla ori o omoara pe ea, ori o lasa cu doi copii singura. dupa care singuratatea ce va mai veni si cu o concediere- "dragostea" se vindeca cu patul, ca sa o citez pe Ileana Vulpescu- cand seful se va satura de ea....
si apoi sa o plangeti pe aici, care mai de care...eventual o luati si in shuturi pentru cat de imorala este.
si asta nu e scenariul" apocaliptic".
stupide vremuri.... -
si eu am crezut intr-o prima instanta ca e troll si e o inventie. dar cum aflat recent ca doi prieteni de-ai mei, sot si sotie, divorteaza dupa 20 de ani de casnicie din cauza crizei, cum vad cum ni se distruge societatea ca si valori, cultura si educatie tot din cauza crizei, nu-mi mai vine sa rad si cred ca, din pacate, orice e posibil

nu am niciun sfat on-topic.
-
Mai, si eu am fost pusa intr-o situatie oarecum asemanatoare (bine, mai putin amenintarea de a fi data afara), adica aveam nevoie de multi bani pt o problema de sanatate, si eram oarecum disperata, iar unul din sefii mei, caruia la fel i se cam scurgeau ochii, a profitat imediat sa arunce pastila ca daca ma duc cu el, ma ajuta...sincer, cand esti intr-o situatie disperata, iti cam vine sa faci gesturi disperate (si eu nu eram maritata), si pt o vreme m-am gandit serios la propunerea lui...numai ca mi-ar fi fost greata de mine apoi, asa ca am avut puterea sa ii spun NU, si apoi am si gasit alte variante sa fac rost de bani, fara sa "ma vand".
Si chiar daca l-am respins, nu m-a dat afara, ba dimpotriva, m-a tratat cu respect cat am mai lucrat acolo, iar dupa ce am plecat, am mai colaborat profesional cu el o vreme, pt ca intotdeauna m-a apreciat dpdv profesional. Si nici n-a mai facut vreo aluzie vreodata, ever.
Dar, na, o fi fost ala norocul meu, si nu e cazul blogheritei.
PS: si ca solutie extrema: daca renuntati la apartament, ca sa nu mai ai povara ratelor, si renunti si la serviciu, si pana gasesti altceva mai bun va descurcati, si il ajuti si pe sot cu tratamentul, si va mutati cu chirie...e asa de rau?!
Zic si io