As dori sfaturi...fara sa fiu judecata
-
0 0Poate unora le este cunoscut numele meu...nu am cerut decat sfaturi obisnuite cu privire la sanatate sau frumusete...ca orice femeie obisnuita,de altfel.Nu am experienta mare de viata,ci doar atat cat imi permite varsta si experientele altora.Am tot cautat pe internet sfaturi...site-uri cu sfaturi...forumuri...si in cele din urma m-am intors aici.Ce ma apasa pe mine nu e asa important si categoric nu se compara cu problemele altor persoane.Poate nici nu-si are rost nelamurirea mea aici,dar cum nu am unde sa apelez,ma opresc la voi Evelor.As vrea totusi ca unele din voi sa nu ma judecati pentru faptul ca mi-am zis problema oricat de nesemnificativa ar fi.Daca deranjeaza asa mult indrazneala mea de a posta aici o "prostie" as aprecia sa nu mi se spuna...caci am mai avut o problema postata aici...si mi s-au facut observatii...Nu m-am putut abtine sa va scutesc de introducerea asta cu tenta dramatica...Sa trec la subiect:
De ceva timp vorbesc cu un baiat.Pana aici totul bine si ok,ceva absolut normal in viata unei fete/femei.Am observat o usoara schimbare de comportament la el,insa am luat-o ca pe ceva perfect normal la un tanar ce cunoaste oameni noi si lasa in urma zapaceala liceului si a jocurilor de table in fata blocului.L-am inteles in absolut orice problema,desi sunt o fire dificila.Mi-am luat libertatea de a-l analiza....sa fiu sigura ca nu sunt sau,ma rog,devin paranoica.Au trecut aproape 4 luni si zic eu ca nu ma insel...a devenit arogant si irascibil.M-am gandit la anturaj...m-am gandit chiar si la alta...Insa ultima ipoteza iese din discutie,macar pentru moment,dat fiind faptul ca a facut foarte multe pentru mine.Tocmai datorita acestui lucru nu-mi permit sa renunt la iubirea mea pentru el pentru simplu fapt ca mi-a reprosat ca "m-a primit in casa lui".Intr-adevar,am o familie nu tocmai unita.Si nici de nota 10.Nu am avut parte de dragostea tatalui si am cautat mereu un barbat care sa il inlocuiasca.Si in baiatul asta mi-am gasit eu sprijinul.El si parintii lui m-au primit cu drag in casa lor si m-au ajutat.Si da,le sunt recunoscatoare,daca asta va intrebati.Intr-o cearta recenta,mi-a reprosat,ce am zis mai sus.Si am recunoscut ca asa e.Dar m-a durut,caci nu m-am dus neinvitata,ci chemata de el.Am tacut si am acceptat cele spuse de el desi nu mi-a picat bine.Mai nou,umbla prin cluburi,da "probe" ca dj.Pasiunea lui.Nu ma deranjeaza ca face ce ii place sau ca vrea sa munceasca...doar ca viata de club e haotica...Haosul,oricat te-ar agita si te-ar tulbura,tot te atrage.Iar eu nu sunt genul de persoana pentru cluburi sau shopping.Am fost si sunt pragmatica si usor introvertita.Nu ii pot fi alaturi decat cateva zile,cand ma cheama sa stau la el,intre noi fiind o distanta de aproape 80 de km.Ce ma deranjeaza este ca nu mai pot discuta cu el.Urla la mine si ma acuza de orice.Nu ii pot da un sfat pentru ca i se pare ca ii vreau raul.Poate sunt eu nebuna...V-am expus problema mea foarte detaliat....si mai mult ca sigur si plictisitor.Dar ma straduiesc sa nu ma fac inteleasa gresit.Asadar,ce imi doresc eu de la voi sunt sfaturi despre cum sa il aduc iar aproape de sufletul meu.Discutiile cu el sunt in zadar.Nu intelege.Si as vrea doar sa vada ca ii sunt aproape.Sa ma vada ca pe un sprijin.Imi cer scuze ca v-am rapit din timp cu "miorlaielile" mele,dar as aprecia enorm sfaturile voastre...Multumesc anticipat! -
Poate ca trebuie sa incerci sa nu ii mai dai sfaturi, ci sa ii spui ceea ce ai de spus...si care e opinia ta vis a vis de anumite aspecte fata de care simti ca ai ceva a-i spune...si atat, dar cu atitudine. Lasa-i libertate in actiuni...si incearca sa nu mai intervii...pentru ca te va vedea ca pe mama lui, si nu ca pe iubita lui...un om care are principiile lui de viata, lucruri cu care e de acord, si cu care nu...
Cam asa as vedea eu lucrurile, pt ca si eu nu prea reactionez pozitiv la sfaturi...decat daca mi se lasa si timpul necesar pentru a le rumega, altfel...resping orice simt eu ca nu imi convine la ele...