nu reusesc sa ma opresc
-
0 0L-am cunoscut pe domnul anul trecut in octombrie. Supertare tipul, am salivat pe ascuns, ii admiram camasa calcata la dunga si ma gandeam: ce nevasta are asta daca il trimite in deplasare cu asemenea camasi!
Si se baga omul in seama. A facut rost de telefonul meu, nu stiu de unde, m-am trezit sunata. Si asa a inceput povestea. Eu aveam si inca am o relatie, 2 ani si cateva luni.
Am vorbit, zilnic de cateva ori. Imi spunea niste chestii dupa care imi tanjea sufletul de mult, numai ca iubitul meu - tip prea practic si comod, nu mi le-a spus vreodata. Avusesm cu al meu certuri pe tema maritisului, eu vroiam, el nu. Si vine tipul asta si imi spune: fata, eu vreau sa ma insor cu tine!
Mi s-au aprins beculetele, mi-a picat cu tronc omul, avea ceva scoala vietii, genul ala de barbat "with moves".
Ne-am intalnit intr-o buna zi, a fost superb, nu-mi venea sa cred ca am eu atat noroc, eu care toata viata mea numai peste iubiti neromantici, neatenti am dat. M-a asteptat la autogara cu un buchet superb de trandafiri, ne-am plimbat, mi-a povestit despre ai lui, ca data viitoare cand vin vrea sa ma duca la ai lui sa ma prezinte viitoarei mele soacre.
Seara am plecat inapoi ametita de atatea chestii auzite. Acasa am dat peste al meu care nu stia de ce o zi nu i-am raspuns la telefoane. I-am zis ca vreau sa ne despartim, ca eu nu sunt ce cauta el si nu are rost sa continuam. Il iubeam pe al meu inca si imi parea rau, dar aveam impresia ca sta cu mine ca sa stea cu cineva. I-am cerut sa se mute. nu a vrut. -
Intr-o buna zi s-a mutat. Eu vorbeam cu omul asta pe ascuns, zilnic cu orele. Imi trimitea niste mesaje de credeam ca sunt cea mai importanta femeie din lume.
Dar cu toate astea, nu am reusit sa renunt la al meu, cand m-am trezit singura mi-am dat seama ca am gresit, ca eu deja aveam tot ce imi promitea tipul asta, numai ca termenii sunau mai pamanteste.
Al meu ma suna plangand si plangeam amandoi ca doi fraieri, pana la urma ne-am impacat, i-am explicat ce vreau de la el, i-am zis ca nu mai vreau sa ma marit cu el, deci poate sta linistit ca nu ii voi mai cere asta.
Si o data cu impacarea am inceput sa o mai raresesc cu telefoanele, mesajele etc.
Intr-o zi, n-am ce face si incerc sa intru pe mailul tipului. N-am reusit din prima, am trecut de intrebarile de uitarea parolei si am intrat. Si vad in arhiva lui 3 foldere, fiecare cu mesaje trimise de diverse tipe. Am murit! -
Nu i-am zis nimic, doar m-am distantat discret de el.
Telefoanele continuau zilnic, ca ma iubeste ca e disperat, ca de ce nu vin la el sa ne iubim?
I-am zis ca m-am impacat cu iubitul meu si ca mai bine incetam discutiile.
Da de unde! El a continuat, desi mai rar, iar eu, ca o fraiera am continuat sa ii raspund la rarele telefoane. Chiar si acum, dupa 4 luni de cand am aflat, inca ne mai conversam. El nu stie ca eu stiu his dirty little secrets.
Ce ma oftica pe mine la mine e ca nu reusesc sa renunt la cartela aia idioata pe care ma conversez cu el. Stau 3-4 zile fara ea in telefon apoi iar verific sa vad, mi-a mai trimis ceva?
Constientizez ca merit bataie, nu stiu ce fac si de ce fac asta.
Relatia cu al meu merge mai departe, el nu stie saracu de ce m-am purtat eu urat cu el. Aseara m-a cerut in casatorie. Am zis da, chiar daca nu sunt ferm convinsa ca il iubesc. Acum sunt foarte confuza, si nu cred ca ace legatura cu celalalt individ, pur si simplu nu mai gasesc fluturasii aia.
Am incercat toate variantele, inclusiv a trece pe foaie calitatile iubitului meu si a vedea "maaaama, cate sunt!".
Dar degeaba. Nu stiu daca voi reusi vreodata sa refac ce s-a dus. Nu stiu daca fac bine maritandu-ma. El se pare ca e convins, eu nu i-am mai zis nimic de la cearta de atunci, am facut pace, i-am zis ca am avut nevoie de un pic de spatiu sa inteleg ce e cu mine.
Am o varza in cap. TRebuie sa renunt la a mai vorbi cu tipul asta si nu reusesc sa am atata vointa, cred ca sunt la a 100a incercare. -
Inca sunt atrasa la fel de mult fizic si sexual de iubitul meu, el este convins ca eu il iubesc enorm si poate asa si este, dar nu imi mai dau eu seama . Dar eu nu mai am emotii cand il vad, desi imi e dor de el daca nu ne vedem o zi, imi lipseste, dar s-a dus poleiala.
Urat nu m-am purtat niciodata cu el, ba chiar de cand ne-am impacat, a acceptat niste chestii in relatie pe care inainte nu le acceptase si nici nu vroia sa ia in calcul acceptarea lor, printre astea fiind si cererea in casatorie.
Pentru tipul asta cred ca simt numai asa o pofta prosteasca de razbunare ca a fost magar si ca eu am fost haioasa si am pus repede botul.
Vreau sa refac ce a fost. Am plecat amandoi in concediu, dar ce-i lipsea inainte ii lipseste si acum iubitului meu: nu le are cu vorbele frumoase, nu stie omul sa vrajeasca. El a pus din prima pe masa ce a avut de oferit si gata. Poate daca ar fi un pic mai "vrajitor" n-as mai simti ca lipseste ceva, inainte acceptasem ca asta e, voi avea alaturi de el o viata fara vrajeli. -
Dar chiar nu ti-au ajuns atatea vorbe gratuite fara esenta?
Adica omul ala te-a mintit cu nerusinare si tu duci dorul dulcegariilor.
Era o reclama parca in care arata doi tineri indragostiti, apoi ii arata in timp casatoriti si cum ea incearca sa il schimbe, pana cand la un moment dat reuseste. Ce crezi ca ii spune sotului dupa ce a reusit sa il modeleze asa cum isi dorea? "Nu esti barbatul de care m-am indragostit"
Imi aduce aminte de situatia ta..
De ce dupa atata timp vrei ca el sa fie asa cum stii foarte bine ca nu este!
Era o vorba, ai grija ce iti doresti ca poate ti se intampla! -
clar,ala e un magar...in schimb barbatul tau e barbatul tau...renunta de tot la ala.arunca tot,cartela sterge adresa de email sa nu mai cum lua legatura,in afara de bulversat nu stiu ce s-ar mai putea intampla si fii fericita cu iubitul tau
exact cum spui si tu.ala ti-a zis ceea ce tu deja ai doar ca mai pamanteste....multumeste-te cu vrabia din mana,ca de ciori pe gard nu se va duce lipsa niciodata