femei si cadouri
-
0 0Buna.
Am admirat intotdeauna femeile care nu stiu cum fac, dar primesc cadouri. Sa nu credeti ca fac misto.
Cu lipsa de modestie, zic ca sunt o fata de nota 10, draguta, cu bun simt, scolita, educata, politicoasa, cu ceva stil la activ si ceva cuceriri .... insa nici unul dintre barbatii cu care am iesit pana acum nu mi-au facut vreodata cadouri, maxim un trandafir sau o cutie de bomboane, de 2 sau 3 ori in viata mea.
Cu riscul sa ma blamati, admir femeile care sunt efectiv umplute de cadouri, de la pitipoance fara substanta, ale caror iubiti le fac cadou supermasini, superbijuterii, superhaine, pana la femeile cu serviciu, ai caror parteneri le fac in mod constant cadouri.
Nu inteleg ce e in neregula cu mine. Nu am iesit cu barbati needucati sau mitocani, dar nici unul nu a simtit nevoia sa imi faca vreun cadou, in afara de eventual o floare la prima intalnire sau o stica de vin de ziua mea. Primesc cadouri de la prietenele mele, dar de la barbati - mai niciodata. Fostul iubit a considerat ca e cazul sa ma ceara in casatorie fara sa imi cumpere si inel. E ceva in neregula cu mine i suppose.
Deci marturisiti-mi secretul vostru, fetelor care primiti multe cadouri: cum trebuie sa te porti sa ti se faca daruri?
Nu sunt cu nimic mai prejos decat alte femei, ba dimpotriva, chiar cred ca merit multe, dar poate atitudinea mea in raport cu semenii zice altceva. Unui fost iubit i-am zis de la obraz, dupa ce eu ii facusem destule cadouri si nu tocmai ieftine, sa se simta sa-mi ia cadou de ziua mea, care deja trecuse cu 2 saptamani.
Invidiez aceste femei care stiu cum sa faca sa fie barbatii lor in limba dupa ele. Eu nu stiu cum sa fac asta, in momentele in care ma razvratesc si fac urat, se face voia mea, dar de aici si pana la a primi cadouri, e cale lunga. Sincer, mor de invidie sa vad ca la o amica de-a mea, nasoasa si cam retarda, se infiinteaza al ei iubit care arata traznet, cu flori, bomboane, bijuterii etc ... o plimba peste tot pe banii lui, desi nu e prea bogat, iar ea se poarta cu el ca un rahat, eu daca as fi barbat nu m-as opri nici macar sa ma uit la ea, la ce caracter are ... dar are nuri voluminosi. Asta o fi secretul??????
Alta treaba: niciodata pana acum, in ai mei 27 de ani, nu am avut un iubit cu masina. Nu stiu de ce, pur si simplu nu trag la mine oamenii astia. Iarasi ma intreb: de ce? ce e in neregula cu mine? Nu am low standards, sa accept tot ce misca, am mizat in relatiile mele pe respect reciproc si pe lipsa fitzelor inutile, dar observ ca ma incadrez la un pattern si sincera sa fiu, nu imi mai convine cand vad ca altele care poate nici nu merita, niste corvete ordinare, sunt plimbate de fraierii pe care ii invart pe degete in supermasini, in timp ce eu si poate si altele ca mine, asteptam cuminti si invidioase, in statie, autobuzul.
Astept parerile voastre: ce fac eu gresit? sau ce faceti voi si eu nu fac? ca sincer m-am cam saturat de tiparul asta, vreau sa ies din el. Sau trebuie sa fii facuta pentru asta? -
inteleg intr-un fel ce vrei sa spui...C u toate ca as putea spune ca n-am avut vreun iubit care sa nu aiba masina,ori o anumita situatie,dar pur si simplu asa s-a intamplat,in orice caz am avut relatii cu tipi normali,nu pornostar,cu situatii financiare normale...atenti cu mine de zilele de nastere,ocazii speciale,in rest cate un buchet de flori,o bombona,etc...
n-am primit cadou nici o masina,nici excursie in maldive
...
insa atentii am primit de la unii si fara ocazii speciale,si fara sa am ceva cu ei etc...nu stiu daca asta e ,insa poate fi o explicatie,cred ca stiu sa primesc un cadou si sa multumesc pt el...am un prieten,nu iubitul meu,un amic,cu o situatie f buna,care de cate ori pleaca pe undeva si pleaca des,imi aduce ba o geanta ba un parfum,o esarfa etc...si eu ma bucur ca un copil,cred ca simte ca nu e perversitate in gesturile mele si nu ma intereseaza ca el sa goleasca un card sa ma multumeasca,si-mi zice mereu ca-i place sa-mi faca un cadou pt ca stiu sa apreciez....
Eu am o prietena care e cam ce spui tu,se incadreaza in tiparul descris de tine si se mira cum de nu sunt barbatii atenti cu ea,insa e scortoasa...sa nu gresesti pe aici,daca ar veni unul cu un diamant nu s-ar emotiona,ci i-ar creste inima si ar avea atitudinea "mi-a mai fost oferit unul mai mare"
,chiar daca in realitate nu e asa...
in plus nu trebuie sa exageram cu educatia,cu diplomele,sigur,astea ne fac sa avem anumite standarde,insa nu etalam pretentii in privinta unei relatii din cauza asta...pt ca un barbat nu te rasfata pt cate diplome ai pe pereti ci pt caldura,tandretea,intelegerea etc de care dai dovada si cum umpli golurile din viata lui...cel putin asta e parerea mea! -
pur si simplu trebuie sa fii tu,sa fii plina de viata,zambitoare...asta place unui barbat...nu sa stai teapana ca dom'le cate "scoli inalte " am facut....
aerul degajat,feminitatea emanata de o pozitie nestudiata...astea cuceresc....
apoi daca emani aerul de pretentioasa si asta inhiba,ca omul se gandeste ca daca-ti ia ceva si risca sa-i fie dat peste nas,sa nu-ti placa,preferea sa se abtina -
Pai cred ca intreg modul in care iti expui problema si in care ti-ai construit mesajul e un indiciu.Nici eu nu-s genul care sa fie acoperita cu cadouri,nu stiu sa ma bucur,ma stanjenesc,sunt "scortoasa"cum spunea eva de mai sus si am o atitudine de-aia de ti-e si frica sa-mi faci un cadou de teama sa nu te iau la misto.

Eh,exagerez si eu...
Acu 2-3 saptamani,iubitul meu a aparut cu un buchet mare de flori.Mi s-a parut un gest f frumos,mai ales ca florile nu aveau un scop precis dar jur ca ,ca o tembela ce mi-s,mi-am, exteriorizat convingerile cum ca florile sunt inutile si ca nu-mi place sa le primesc.Si daca stau bine sa ma gandesc,mereu am declarat sus si tare ca mie nu-mi place sa primesc cadouri.Hada-n cap mai sunt,imi dau io seama acum! 
Dar tu parca prea pui problema gresit...E induiosator sa vezi ca el se gandeste la tine dar tu iti doresti cadourile in sine...ceea ce mi se pare destul de trist.
Cat despre iesitul cu tipi fara masini,pana la 27 de ani ai tai...Nush ce sa zic.Depinde de mediul in care te invarti.Mie mi s-a intamplat o sg data sa ies cu un tip care o ardea cu taxiul si cu tramvaiul,mi-am si expus problema aici,si ala s-a dovedit a fi pe atat de trist pe cat il simteam.Nu,nu e normal asa! -
Draga mea, daca m-ai cunoaste, ai zice intelege cel mai bine dilema mea.
Sunt o persoana optimista si plina de viata nu numai acasa, ci si la serviciu, in relatiile cu ceilalti... sunt foarte saritoare, cred ca oricine a apelat la mine a primit ajutor. Nu sunt genul de femeie muratura, sa impart rautati gratuite.
Am iubit enorm in relatiile mele la care ma raportez, oameni cu care am impartit casa, masa,patul, stia ca il iubesc, la fel si eu, eram convinsa ca ma iubeste, eu eram cea care ii facea cadouri, in timp ce el, desi ma facea sa ma simt importanta prin gesturi, in 4 ani de relatie, nu mi-a luat decat de 2 ori flori, si atunci ii cerusem sa ne despartim fiindca incepuse sa se poarte aiurea.
Deci stiu sa ma bucur de un cadou, stiu sa multumesc unui om care imi ofera ... dar nimeni nu imi ofera! Ba imi oferea mama tipului martisor de 1 martie, iar el uita sa ii cumpere, cumparam eu cate 2 martisoare, de la mine si de la el.
Nici la serviciu nu e altceva: sunt nascuta in aceeasi zi cu o alta colega, lucram in acelsi birou de ani de zile. Cu toate astea, de ziua noastra, ea primeste de la colegii nostri un brat de flori, cadouri, atentii, iar eu in afara de un "la multi ani", nu primesc. O data mi s-a daruit un cosulet cu ghiocei zdrobiti de 1 martie. M-a deranjat, desi nu am afisat nimic, i-am multumit persoanei, i-am primit, toate ok ... cand trec mai tarziu prin birou, toate colegele mele primisera niste cosulete cu ghiocei superbi.
Deci e ceva in neregula cu mine, probabil.... desi nu cred, poate lumea ma citeste ceva de genul "lasa ca asta nu are nevoie ca isi cumpara singura".
Nu stiu....
Iubitul actual prefera sa iesim in oras si sa mancam pe undeva de zilele astea gen dragobete, 1 martie etc., decat sa imi cumpere ceva. Stau si ma intreb de ce?
Nu pot zice ca au fost oameni zgarciti, dar sunt convinsa ca in relatiile lor cu alte tipe, probabil au oferit sau ar fi oferit niste buchete uriase de flori. -
Am o prietena a carei sora a primit intr-o saptamana, in fiecare zi, cate 25 de trandafiri de la tipul ei, si pe cuvant de are fata aia ceva special.
Cum se face ca unii barbati simt nevoia sa ofere iubitelor lor mai mult decat ofera, sa zicem, iubitei anterioare?
Chiar consider ca merit, nu am pretentii uriase, sa faca omul gaura in buget pentru mine, dar nu cred ca saraceste nimeni pentru un martisor mai deosebit, din moment ce imi spune ca ma iubeste, se poarta ca si cum ma iubeste, dar in materie de cadouri ...
Why not me? -
Angelie, tocmai ca nu am pus niciodata accentul pe cadou, ca dom'le, vreau cadou, ca de nu, se surpa pamantul...
Nu sunt genul asta de femeie, nu am chestii de materialista, din toate relatiile de pana acum, daca stau sa fac bilant, am iesit in pierdere fiindca eu am oferit cand a fost cazul si nu din obligatie sau ca sa epatez, ci din dorinta de a-i face omului o bucurie, de a-i arata ca il iubesc, ca ma gandesc la el. Actualei "mame-soacre", spre exemplu, i-am trimis martisorul si bomboane prin posta, ca nu aveam cum sa ajung sa ii dau personal. Evident s-a bucurat.
Ideea mea este: de ce eu pot face pentru altii niste gesturi, dar pentru mine nu se simte nimeni sa faca sau nu considera nimeni ca merit??? -
Mah,stai sa ne intelegem la ce fel de cadouri ne referim.Io nu credeam ca discutam despre florile si cadourile obligatorii
de Craciun,ziua ta,Martisor si alte alea.Io ma refeream la cadourile alea extra gen gentuta aia pe care nu ma indur sa mi-o iau sau o excursie la Londra in perioada reducerilor.
Alea de vorbeam mai devreme is strict obligatorii si lipsa lor inseamna nesimtire.
AM ZIS!
-
Nu e o chestie de snobism, dar vazand ca nici dupa atatia ani de viata, nici unul dintre iubitii mei nu considera ca e cazul ma imi ofere si mie un cadou macar in zilele cand in general se ofera celor dragi cadouri, stau si ma intreb ce anume in atitudinea mea zice "nu e nevoie sa ii iei cadou".
Poate faptul ca nu sunt prea complicata si ca nu ma isterizez, nu ma crizez, nu ridic pretentii? -
Draga mea, uite, vezi, tu te referi la niste cadouri pe care eu nici macar nu visez sa le vad vreodata, la stilul in care merge viata mea ...
Nu neaparat de asta vorbeam, vorbeam de elementarele cadouri de zile speciale, pe care - nici macar pe astea eu nu le primesc, desi sunt convinsa ca ma iubeste. De ce nu considera ca e cazul sa imi ia ceva? I-am zis si actualului la un moment dat de la obraz ca ar fi cazul sa se simta, ma rog, o vreme s-a simtit, adica a venit de ziua mea cu 3 trandafiri. Apoi a uitat ca mai sunt si alte zile, a preferat sa ma scoata in oras la o pizza, ca e mai bine asa, a declarat omul.
La chestii scumpe nici nu stiu daca are rost vreodata sa indraznesc sa visez... -
poate pui si prea mare accent pe chestia asta...la mine sincer vine de la sine...te gandesti negativ,ca tu nu primesti ca celelalte primesc ceva mai frumos etc...
despre tipa cu trandafirii,esti cam rautacioasa...poate din punctul tau de vedere nu are nimic special,insa din punctul iubitului poate e cea mai speciala...exact ce spuneam mai sus,poate e o dulceata de fata,cu o inima mare ...barbatilor nu le plac invidioasele si carcotasele
asa cum a zis si Andrusia,poate nu te intalnesti cu cine trebuie si anturajul e de asa natura...la 27 de ani,ma gandesc ca te vezi cu tipi de minim 27 si daca pana la varsta asta n-au macar o masina,e trist -
poate fostii tai iubiti nu au curajul sa iti faca cadouri ,poate au temerea ca nu vor fii pe placul tau.exista si astfel de barbatii care nu considera ca e necesar sa faca mici surprize partenerei!oricum noi femeile apreciem mai mult asemenea gesturi decat barbatii.nici sotul meu nu e un barbat care are in sange treaba asta cu surprize si cadouri pe neasteptat.bine doar de anumite ocazii,atunci da.
-
Nu mi-am selectat pana acum iubitii dupa criteriul posesiunilor materiale si uite ca niciodata nu am avut un iubit cu masina sau cu casa proprie. Nu stiu de ce, nu trag la mine genul asta de barbati, pot sa stau eu si in cap.
Nu sunt urata, sunt aranjata, lucrez la birou intr-un mediu destul de ok, nu high life dar nici la marginea societatii, adica sunt oameni ok, numai ca eu pur si simplu nu atrag astfel de oameni, nu stiu din ce cauza.
De asta am zis ca observ ca ma incadrez intr-un pattern, din moment ce nici unul din cei cu care am fost si sunt actualmente nu are un statut material mai strong, adica macar o masina daca nu si un apartament. Si inca o data - nu stiu de ce. Eu m-am agitat pentru mine sa imi cumpar ceva mic sa am unde locui, de nevoie. Nu sunt o infumurata, am mers mereu pe principiul ca le vom face noi impreuna, casa si masa, daca ne vom intelege. Dar simt ca nu ma aflu pusa pe acelsi piedestal ca femeile din jurul meu. Stiu ca suna invidios, dar sunt invidioasa si nu in sensul rau, ci in sensul ca vreau sa corectez la mine ce imi lipseste ca sa fiu si eu apreciata ca restul tipelor, fiindca sunt convinsa ca merit. -
ma gandesc ca poate pb la tine sta in cum stii tu sa transmiti ce esti...cum stai la capitolul comunicare si cum te percep ceilalti...cum stii sa te dezvalui in fata celui cu care ai o relatie etc...si apoi totul sta in forta gandirii pozitive...
eu cred ca desi spui ca ai aceste calitati,relatiile avute te-au facut sa-ti scada stima de sine,si chiar daca le stii teoretic,practic poate nu te pui in valoare cum ai impresia...si tocmai acea neincredere sa creeze aceasta situatie... -
Sunt unele tipe din jurul meu care efectiv isi selecteaza prietenii si iubitii dupa masina pe care o au, dupa ceea ce ofera, in sensul ca niciodata nu vor iesi cu un barbat fara masina cel putin sau o masina decenta, in nici un caz Logan, aici deja s-ar umili. Si pe cuvant de nu primesc din partea respectivilor toata iubirea si atentia din lume. Si ce e ciudat este ca nici macar nu se implica prea tare sa dea de la ele, ba dimpotriva, se tin cat mai rezervate ...
Poate eu nu stiu mersul relatiilor sau cum trebuie sa te porti intr-o relatie ca sa fii apreciata la justa valoare, nu sa se poarte ca si cum as merita mai putin.
De ce fostul iubit mie imi oferea atat de putin, desi era decis sa ne casatorim, considera ca eu sunt "the one", iar acum nu stie cum sa-si ofere si pielea de pe el pentru actuala?
Ce nu fac eu cum trebuie? ofer prea mult de la mine in relatii? ca asta am constatat, raportandu-ma la colegele mele... -
Pai atunci cum as putea sa ma un in valoare mai bine, considerand ca stima mea de sine este cauza.... considerand ca eu nu transmit aceste calitati celuilalt?
Cum sa procedez sa transmit? sau sa fiu apreciata dupa cum ofer intr-o relatie?
Multa lume care ma cunoaste mi-a spus ca las prea mult de la mine. Oare sa fie asta cauza? Treaba e ca eu nu stiu sa fiu altfel, deci trebuie sa invat sa fiu altfel.
Voi cum sunteti? ca sa inteleg ce anume ar trebui sa schimb. -
Mah,lucrurile mi se par f clare.
Am mai spus-o:lipsa cadourilor la ocazii obisnuite e nesimtire.Nu mai e problema ta,ci a lui.
Cat despre iesitul cu tipi care n-au nici macar o amarata de masina care e o necesitate primara,asta e pb ta.Daca nu s-au putut mobiliza nici sa-si ia o masina,fie ea si un Logan nr.1,la ce naiba te poti astepta de la ei?